Pretenţii. Decizia nr. 613/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 613/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 570/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Aprilie 2014
Președinte - E. C. F.
Judecător - C. E. C.
Judecător - M. A.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 613/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent I. C. M. și pe intimat B. P., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul, personal și prin reprezentant convențional, avocat C. V. și intimata, prin reprezentant convențional, avocat C. C. M. ce substituie pe doamna avocat A. M., cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității căii de atac.
Reprezentantul convențional al recurentului, având cuvântul, solicită instanței respingerea excepției, întrucât recursul a fost formulat în termen.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită instanței admiterea excepției tardivității căii de atac.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri și asupra cererii de recurs.
Reprezentantul convențional al recurentului solicită instanței admiterea recursului și obligarea intimatei la plata sumei de 40.000 lei. Nu solicită cheltuieli.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită instanței respingerea recursului, cu luarea în considerare a considerentelor arătate prin întâmpinare. Solicită instanței obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare, depunând chitanța în acest sens.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității recursului și asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3425/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria P. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I. C M. și au fost respinse, ca nefondate, atât acțiunea formulată de reclamantul I. C. M. în contradictoriu cu pârâta B. P., cât și cererea reconvențională formulată de pârâta B. P. în contradictoriu cu reclamantul I. C. M.. De asemenea, s-a dispus să rămână în sarcina statului suma de 800 lei acordată pârâtei cu titlu de ajutor public judiciar prin încheierea din 11.04.2013 și suma de 975 lei acordată pârâtei cu titlu de ajutor public judiciar prin încheierea din 30.05.2013.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că între părți a existat o relație de conviețuire liber consimțită, caracterizată printr-un trai comun în locuința proprietatea pârâtei reclamante, ambele părți contribuind la sarcinile și cheltuielile comune ale gospodăriei. Declarațiile martorilor T. N. și I. N. coroborate cu răspunsul la interogatoriu dat de către ambele părți nu au putut forma însă convingerea instanței de fond asupra temeiniciei pretențiilor invocate de către părți. Astfel, în ceea ce privește cererea principală, s-a reținut că reclamantul a probat deținerea unor venituri stabile cu titlu de pensie și participarea sa la cheltuielile comune ale gospodăriei pârâtei, însă nu au rezultat date privind contribuția exclusivă sau disproporționată în raport de cea a pârâtei. Natura raporturilor faptice de conviețuire pe o perioadă îndelungată presupune un buget comun și o asumare voluntară a obligațiilor de natură patrimonială care decurg din aceasta. Reclamantul nu a putut proba cu certitudine asumarea unor obligații vădit superioare față de cele ale pârâtei sau aducerea unor bunuri proprietate exclusivă care nu au mai fost restituite de către pârâtă. Astfel, ambele părți au deținut câte o bovină în cursul conviețuirii, iar vânzările și cumpărările succesive au fost realizate de comun acord pentru punerea în valoare a bunurilor mobile și imobile ale gospodăriei. În plus și pârâta – reclamantă a făcut dovada deținerii unor venituri bănești și a unor terenuri agricole de pe urma cărora realizează venituri, iar cheltuielile curente au fost suportate din fonduri proprii astfel cum rezultă din chitanțele de plată atașate la dosarul cauzei.
A mai reținut instanța de fond că și pretențiile formulate de către pârâta – reclamantă sunt nefondate deoarece inițierea și desfășurarea unor relații de concubinaj presupune în mod obligatoriu locuirea și menajul comun al părților, iar pretinderea ulterioară a unor sume de bani cu titlu de chirie sau întreținere este vădit neîntemeiată.
În ceea ce privește sumele de bani reprezentând ajutor public judiciar (respectiv onorariu apărător și taxă judiciară de timbru) de care a beneficiat pârâta reclamantă vor fi suportate din fondurile statului având în vedere că nici una dintre părți nu a căzut în pretenții față de cealaltă în conformitate cu prevederile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că pârâta i-a cauzat un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție. În condițiile în care autoarea prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, instanța de fond, la aprecierea vinovăției pârâtei, nu a ținut cont de împrejurările în care s-a produs prejudiciul. Astfel, a precizat că a adus bunurile menționate în acțiune, însă pârâta a dat dovadă de rea – credință în sensul că i-a reținut aceste bunuri, în condițiile în care l-a izgonit de la domiciliul său. Apelantul a mai susținut faptul că pârâta nu avea venituri substanțiale, iar contribuția sa a fost mai mare decât a pârâtei. În plus, a dovedit faptul că a adus bunuri proprietate exclusivă la locuința pârâtei.
Pentru toate aceste motive, apelantul a solicitat admiterea apelului.
În dovedirea apelului, apelantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Intimata B. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a precizat că în prezenta cauză calea de atac incidentă este recursul și a invocat excepția tardivității declarării recursului, raportat la disp. art. 301 Cod procedură civilă. Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
La termenul de judecată din 28.03.2014, instanța a calificat calea de atac incidentă în prezenta cauză ca fiind recursul.
La termenul de judecată din 25.04.2014 s-a pus în discuția părților excepția tardivității formulării recursului.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Potrivit disp. art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”.
Or, în speță, deși sentința civilă nr. 3425/05.12.2013 a Judecătoriei P., recurată în prezenta cauză, a fost comunicată reclamantului la data de 08.01.2014, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 114 dosar fond, acesta a declarat recurs la data de 04.02.2014, deci după expirarea termenului prevăzut de dispozițiile legale.
Reținerea ca fondată a excepției tardivității recursului face de prisos examinarea tuturor motivelor de recurs invocate.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 301 Cod procedură civilă, va respinge ca tardiv declarat recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs va obliga recurentul să achite intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind tardiv, recursul formulat de reclamantul – pârât I. C. M. împotriva sentinței civile nr. 3425/05.12.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei B. P. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR GREFIER,
P.E.C. C.C.E. A.M. I.F.L.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 10.07.2014
Judecător fond: B. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 270/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 614/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
