Contestaţie la executare. Decizia nr. 1255/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1255/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 25236/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Septembrie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1255/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către Administrația Județeană A Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 5752 din 17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul T. M. C., având ca obiect contestație la executare întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5752/17.04.2014, Judecătoria Iași a respins excepția inadmisibilității invocată de către intimată, ca nefondată, a admis contestația la executare formulată de către contestatorul T. M. C. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, a anulat actele de executare emise în dosarul nr._/2013, inclusiv adresa de înființare a popririi din 25.07.2013, a admis capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării și, în consecință, a dispus întoarcerea executării în ceea ce privește suma poprită de 567 lei, achitată cu O.P. nr. 2/09.08.2013 de către terțul poprit S.C. VS Comunication S.R.L. Iași, a obligat intimata să achite contestatorului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere având ca obiect „întoarcerea executării” și a respins cererea contestatorului cu privire la diferența de 44,69 reprezentând cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere cu obiect „contestație la executare”.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
Sub nr._ s-a înregistrat la Judecătoria Iași, contestația la executare formulată de către contestatorul T. M. C. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană A Finanțelor Publice Iași împotriva adresei de înființare a popririi, cât și a executării însăși, inițiate în baza titlului executoriu nr._/14.01.2013.
S-a solicitat, de asemenea, a se dispune întoarcerea executării silite.
În motivare, contestatorul a precizat că executarea silită prin poprire este lovită de nulitate, adresa de înființare a acesteia fiind prematur emisă, deoarece nu a primit decizia de impunere care ar fi stat la baza întocmirii formelor de executare, contrar disp. art 44 din O.G. 92/2003. De asemenea, adresa de înființare a popririi trebuia să fie însoțită de o copie certificată a titlului executoriu și trebuia să i se aducă la cunoștință despre luarea acestei măsuri, de care a luat la cunoștință prin intermediul serviciului de personal al societății V.S. Comunication S.R.L.
Contestatorul a mai menționat că dacă ar fi avut cunoștință despre existența debitului, l-ar fi achitat sau dacă ar fi considerat că nu datorează sumele respective, ar fi contestat decizia de impunere pe calea contenciosului administrativ, iar ulterior ar fi formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu și a somației.
Totodată, contestatorul a precizat că suma care i se impută nu este datorată, deoarece a stabilit cu societatea angajatoare că sumele care urmează a fi achitate către bugetul de stat sub forma taxelor și impozitelor să fie reținute de către aceasta și să fie virate în contul bugetului de stat, ceea ce s-a și întâmplat.
În drept au fost invocate prevederile art. 43-45, art. 85 lit. b, art. 88, art. 172-174 C.pr.fiscală.
În susținerea contestației au fost depuse înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimata AJFP Iași a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, întrucât contestatoarea a invocat argumente care privesc fondul pricinii și care pot fi invocate în fața instanței de contencios administrativ.
În ceea ce privește fondul cauzei, a menționat că titlul executoriu și somația au fost emise în baza deciziei de impunere, prin care s-a stabilit faptul că, în evidențele fiscale, contestatorul figura cu un debit în sumă de 567 lei, ce reprezintă contribuții de asigurări de sănătate, datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Titlul executoriu – decizia de impunere – a devenit titlu executoriu și s-a procedat la continuarea măsurilor de executare silită, prin emiterea adresei de înființare a popririi.
S-a mei precizat că, prin nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate în prevederile legale, contestatorul a încălcat prevederile art. 81 din O.G. 92/2003 și art. 215 din Lg. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Legea 95/2006 impune contestatorului obligația de a depune declarația fiscală pe propria răspundere cf. prev. art. 82 al. 2 C.pr.fiscală. Lipsa declarației fiscale nu înlătură obligația de plată a contribuției, după cum nu împiedică organul fiscal să stabilească din proprie inițiativă cuantumul obligației de plată.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În drept au fost invocate prevederile art. 141, 172 C.pr.fiscală.
A fost depusă o copie certificată a dosarului de executare.
Raportat la anul întocmirii dosarului de executare (2010), se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.
Din actele și lucrările dosarului, în ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza deciziilor de calcul accesorii nr. 01.10.2010 și nr. 2582/01.07.2012, au fost emise împotriva contestatorului, pentru suma de 567 lei, titlul executoriu nr._/14.01.2013 și somația nr._/ 14.01.2013, în dosarul de executare nr._/2010 ( fl. 22-23 ds.).
Ulterior, în data de 25.07.2013, a fost emisă, adresa de înființare a popririi nr._ (fila 20 ds.), în baza căreia, angajatorul contestatorului, S.C. VS Comunication S.R.L., a achitat către bugetul asigurărilor sociale de stat suma menționată, cu O.P. nr. 2/09.08.2013 (fila 45 ds.).
În ceea ce privește deciziile de impunere, se constată că intimata nu a procedat la comunicarea acestora, la dosar fiind înaintate doar dovezile încercării de comunicare către contestator, cu scrisoare recomandată, a unui înscris neprecizat, cât și a comunicării prin publicitate a somației, nicidecum a titlurilor de creanță (fila 24-25 ds.).
Potrivit dispozițiilor art. 172 al. 1 și 3 din OG 92/2003, persoanele interesate pot formula contestație împotriva oricărui act de executare, inclusiv împotriva titlului executoriu, dacă au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale și dacă pentru contestarea titlului executoriu nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Contestatorul are posibilitatea, conform dispozițiilor art. 205 din O.G. nr. 92/2003, de a formula contestație împotriva titlului de creanță, iar după parcurgerea procedurii administrative, în temeiul art. 218 din OG nr. 92/2003, are dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a verifica legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate de organele administrative în soluționarea contestației.
Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal (conform art. 215 al. 1 din OG nr. 92/2003).
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele prevăzute de lege, conform art. 110 al. 1 și 3 din OG nr. 92/2003.
Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează potrivit art. 111 al. 1 din OG nr. 92/2003.
Deci, contestatorul are posibilitatea de a contesta întinderea obligației fiscale în cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 205 din OG nr. 92/2003.
Executării silite ce face obiectul prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la momentul derulării procedurii executării silite, potrivit cărora actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin această modalitate se va comunica fie prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal, fie prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. De asemenea, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin mijloacele menționate, aceasta se realizează prin publicitate.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat că intenția legiuitorului, prin instituirea unor modalități subsecvente de comunicare, a fost aceea de a se asigura comunicarea actului administrativ destinatarului, iar numai în eventualitatea în care aceasta nu se va putea realiza în mod direct, se va proceda la comunicarea prin publicitate.
În cauză, instanța de fond a constatat că intimata nu a depus la dosarul cauzei un asemenea înscris – confirmare de primire – care să ateste comunicarea prin poștă a titlurilor de creanță (deciziilor de impunere) contestatorului, acesta fiind privat de posibilitatea contestării respectivelor act.
Față de situația de fapt reținută, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității (contestatoarea neinvocând doar aspecte ce țin de fondul cauzei, astfel cum susține intimata în întâmpinare, ci, în primul, rând nerespectarea condițiilor de procedură în ceea ce privește comunicarea actelor de creanță).
Văzând și prev. art. 404 al. 1 C.pr.civ., instanța de fond a admis contestația la executare, a anulat actele de executare emise în dosarul nr._/2010, inclusiv adresa de înființare a popririi din 25.07.2013, iar în tem. art. 4041 C.pr.civ., a dispus întoarcerea executării, în ceea ce privește suma poprită de 567 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat intimata să achite contestatorului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect „întoarcerea executării”. A respins cererea contestatorului cu privire la diferența de 44,69 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere având ca obiect „contestație la executare”, acesta putând solicita restituirea sumei, în condițiile art. 23 al. 1 lit. e din Lg. 196/1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeana a Finantelor Publice Iasi care se subrogă în drepturi Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Iasi și devine parte în raportul juridic potrivit Hotărârii Guvernului României nr.520/2013 privind reorganizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala coroborat cu prevederile Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr.1104/2013 pentru aprobarea structurii organizatorice regionale a ANAF, solicitând modificarea sentinței civile nr. 5752/2014 pronunțată de Judecătoria Iași și respingerea contestației la executare formulată de T. M. C..
În motivare, s-a arătat că:
I. Prin sentința civilă nr.5752/2014 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul sus mentionat, s-a admis contestatia la executare formulata de catre T. M. C. in contradictoriu cu AJFP Iasi si s-a dispus anularea actelor de executare emise in dosarul de executare al contestatorului intimat pentru contributiile de asigurari sociale de sanatate, intoarcerea executarii in ceea ce priveste suma poprita de 567 lei, cu cheltuieli de judecata in suma de 50 lei.
Pentru a admite contestatia la executare, instanta de fond a retinut faptul ca nu s-a facut dovada ca s-a respectat prevederile art. 44 alin. 2 C.pr.fiscala.
Pe de o parte art.11 alin.2 C.pr.fiscala a fost integral modificat de OUG 29/2011, iar pe de alta parte CAS Iasi a comunicat actul administrativ. Astfel, la momentul emiterii și comunicarii deciziei de impunere pe numele contestatorului, art.44 alin.2 din OG 92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventa cu privire la modalitatile de comunicare a actelor administrativ fiscale.
AJFP Iasi a preluat dosarul fiscal al contestatorului și competența de urmarire si incasare a contributiilor privind asigurarile de sanatate, in conformitate cu ORDINUL COMUN privind procedura de predare - primire a documentelor sj informatiilor in vedere administrarii de catre Agentia N. de Administrare Fiscala - Administratis Finantelor Publice a mun.Iasi a contributiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevazute la cap. II si III din Titlul IX2 al Codului Fiscal, in temeiul art.V alin.5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.125/2011, privind modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 - privind Codul fiscal.
Ulterior, s-a procedat la emiterea actelor de executare pentru accesoriile calculate, aferente debitelor neachitate.
Totodată, s-a precizat faptul că actele de executare au fost comunicate prin poștă, avand confirmarea la dosarul cauzei.
II. Pe fondul cauzei, s-a arătat că potrivit dispozitiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercita profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depuna la casele de asigurari de sanatate declaratii privind obligatiile ce le revin fata de fond si dovada platii contributiilor.
În cadrul Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, legiuitorul a instituit în sarcina oricarei persoane care desfasoara activitati independent obligatia expresa si absoluta de a depune declaratii la casele de asigurari sanatate, precum si achitarea trimestriala contributiei datorate in baza acest declaratii (art.257 alin.2 coroborat cu alin.5 din Lege).
În cadrul aceluiasi text normativ, legiuitorul a prevazut faptul ca cazul neachitarii integrale si la termen a contributiilor datorate fondului casei de asigurari prin organele proprii urmeaza a aplica masurile de executare pentru incasarea sumelor datorate si a majorarilor de intarziere (art. 261 Lege).
Potrivit dispozitiilor legale sus aratate obligatia de a-si declara veniturile si a face dovada platii integrale a contributiilor ii reveneau contestatorului.
Codul de Procedura Fiscala stipuleaza dreptul organului fiscal de a calcula obligatii fiscal principale, contributia de asigurari de sanatate, precum si obligatii accesorii pentru neplata integral in termen a obligatiilor fiscal principale, in intervalul de prescriptive fiscal de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat urmator celui in care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere si a anexelor la aceasta se poate observa modul in care au fost determinate contributia de plata, penalitatile si dobanzile aferente pentru fiecare an in parte. La fiecare perioada a fost aplicata legislatia specifica privind cotele de contribute sau procentele legale de majorari de intarziere (dobanzi) sau penalitati de intarziere.
Mai mult decât atât, necomunicarea deciziei de impunere putea și trebuia sa fie invocata in termenul de contestatie la executare raportat la primirea somatiei. El nu mai poate fi invocat dupa primirea adresei de poprire, a carei contestare poate fi fundamentata numai pe motive care tin de aceasta modalitate de executare.
Referitor la plata cheltuielilor de iudecată, a învederat faptul că potrivit prevederilor art. 274 alin.1 din Cod proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli, in cazul institutiei nu este indeplinita nici una din aceste conditii.
De asemenea, nici reaua credinta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina AJFP Iasi pentru ca aceasta sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Totodata, în conformitate cu prevederile art.23 lit.e) din L.146/1997, un contestator are dreptul de a-si recupera cheltuielile reprezentand taxa de timbru si timbru iudiciar achitate in cadrul unei contestatii la executare doar printr-o cerere de restituire adresata instantei cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas irevocabila.
Avand in vedere cele aratate, a solicitat admiterea apelului, respingerea contestației la executare formulată de T. M. C. ca fiind neîntemeiata și, pe cale de consecință, menținerea actelor de executare ca fiind temenice si legale.
Intimatul T. M. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și menținerea sentintei civile nr. 5752/2014 ca fiind temeinică și legală.
Consideră că sentinta pronuntata de Judecatoria Iasi este pe deplin întemeiată, aceasta retinand faptul ca a fost începuta executarea silita înainte ca organul fiscal să emită decizie de impunere pe care să o transmită conform prevederilor art.44 alin.2 din c.pr.fiscala.
Intimatul a menționat că la data de 02.08.2013 a fost înștiințat de catre Serviciul Personal și Salarizare din cadrul S.C. V.S. COMUNICATION S.R.L că s-a primit pe numele său o adresă de înființare a popririi pentru suma de 567 lei in temeiul titlului executoriu nr._ din 14.01.2013 fără ca în prealabil sa mai fi primit vreun document în acest sens.
Partea adeversă a menționat faptul ca decizia de impunere ar fi fost emisa de Casa de Asigurari de Sanatate Iasi dar nu a facut nici o dovada a faptului ca acesta ar fi fost vreodata comunicata.
Mai mult chiar, în titlul executoriu nu se face vorbire de sume datorate la fondul de asigurări sociale de sănătate, ci de sume datorate la contribuția de asigurări sociale. Prin urmare, apelanta nu a putut identifica daca suma pentru care s-a pornit executarea silita este o restanță la contributia pentru fondul sănătate sau la contribuția pentru fondul de pensii.
Față de aceste aspecte, intimatul a menționat că nici până la acest moment nu știe ce anume reprezinta suma imputată în cadrul dosarului de executare silita.
Având în vedere prevederile art.149 Cod procedură fiscală alin.5 și 7, adresa de înștiințare a popririi ar fi trebuit să fie însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu și, totodată, ar fi trebuit să fie înștiințat de înființarea popririi. Adresa de înființare a popririi a fost comunicată doar angajatorului fără a fi însoțită de nici un alt document fiscal.
Intimatul consideră că în mod corect instanta de fond a retinut faptul că executarea silită nu putea fi începută decât prin emiterea și comunicarea titlului executoriu si a somatiei de plata conform prevederilor art.144 alin.l C.pr.fiscala, in cadrul carora trebuiau inserate numarul dosarului de executare, suma pentru care se incepe executarea silita si termenul in care trebuia sa achit suma prevazuta in titlul executoriu, precum si consecintele nerespectarii acesteia. Aceste inscrisuri nu mi-au lost comunicate niciodata iar apelanta nu a depus nici un document în acest sens.
In apelul formulat, AJFP Iasi face vorbire numai de acte emise de Casa de Asigurări de Sănătate Iași dar nu identifică în nici un fel proveniența debitului.
Consideră că atâta timp cât apelanta nu a facut dovada provenientei sumei pentru care s-a pornit executarea silită și nu a făcut dovada comunicarii deciziei de impunere care a stat la baza emirerii actelor de executare, sentinta pronuntata de Judecatoria Iasi este temeinica si legala.
Față de cele menționate, intimatul a solicitat respingerea apelului formulat de AJFP Iasi și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași.
În drept a invocat dispozițiile art.115 si următ. din Vechiul Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere faptul că executarea silită în cauză a început anterior intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă(15.02.2013), instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod de Procedură Civilă, conform dispozițiilor art. 24 NCPC.
Astfel, prezenta cale de atac a fost calificată ca fiind aceea a recursului.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată în cauză, T. M. C., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, a formulat contestație la executare pornită în baza titlului executoriu nr._/14.01.2013, solicitând anularea adresei de înființare a popririi și întoarcerea executării.
Contestatorul a invocat faptul că executarea silită prin poprire este lovită de nulitate întrucât adresa de înființare a acesteia este prematur emisă pentru că nu a primit decizia de impunere care a fi stat la baza întocmirii formelor de executare, contrar disp. art 44 din O.G. 92/2003. De asemenea, adresa de înființare a popririi trebuia să fie însoțită de o copie certificată a titlului executoriu și trebuia să i se aducă la cunoștință despre luarea acestei măsuri.
Recurenta a emis titlul executoriu nr._/14.01.2013 și somația nr._/ 14.01.2013 în dosarul de executare nr._/2010, în baza deciziilor de calcul accesorii nr. 01.10.2010 și nr. 2582/01.07.2012, pentru suma de 567 lei.
La data de 25.07.2013 a fost emisă adresa de înființare a popririi nr._ în baza căreia angajatorul S.C. VS Comunication S.R.L. a achitat către bugetul asigurărilor sociale de stat suma de 567 lei cu O.P. nr. 2/09.08.2013.
În ceea ce privește însă comunicarea deciziilor de impunere, recurenta nu a făcut dovada comunicării legale a acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 1 și 3 din O.G. 92/2003, persoanele interesate pot formula contestație împotriva oricărui act de executare, inclusiv împotriva titlului executoriu, dacă au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale și dacă pentru contestarea titlului executoriu nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Prezentei executări silite îi sunt aplicabile dispozițiile art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la momentul derulării procedurii executării silite, conform cărora actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin această modalitate se va comunica fie prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal, fie prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. De asemenea, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin mijloacele menționate, aceasta se realizează prin publicitate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat că intimata nu a depus la dosarul cauzei confirmarea de primire a deciziei de impunere care să ateste comunicarea prin poștă a titlurilor de creanță contestatorului, acesta fiind privat de posibilitatea contestării lor.
Față de acestea, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea, a anulat actele de executare emise în dosarul nr._/2010, inclusiv adresa de înființare a popririi din 25.07.2013 și a dispus întoarcerea executării cu privire la suma poprită de 567 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în mod corect, instanța de fond a admis cererea în parte, a obligat intimata să achite contestatorului suma de 50 lei reprezentând taxa de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect „întoarcerea executării” și a respins cererea contestatorului cu privire la diferența de 44,69 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere având ca obiect „contestație la executare”, deoarece el poate solicita restituirea sumei, în condițiile O.G. 85/2013 privind taxele de timbru.
Având în vedere motivul admiterii prezentei contestații la executare pentru care au fost anulate actele de executare(nu și titlul de creanță) este de prisos analiza celorlalte motive invocate de părți la fond și în apel care țin de alte aspecte ale executării sau de fondul cauzei.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Vechiul Cod de Procedură Civilă, va respinge recursul declarat de Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeana a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 5752/17.04.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeana a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 5752/17.04.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M.M. T.P. A.C. I.G.
Redactat: A.C.
2 ex/27.11.2014
Judecător de fond: C. A. D., Judecătoria Iași
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1251/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1276/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
