Fond funciar. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 11671/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Februarie 2014
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 235/2014
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de U. I. A. împotriva deciziei civile nr. 2054 din 04.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimate fiind C. Județeană De Fond Funciar Iași, Intimat C. L. De Fond Funciar Vînători, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra revizuirii de față:
Prin decizia civilă nr. 2054/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admis recursul declarat de C. Județeană de Fond Funciar Iași și modificată în tot sentința civilă nr. 25/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria P. în sensul respingerii plângerii formulată de petentul U. I. A. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Fond Funciar Iași și C. L. de Fond Funciar Vânători.
Tribunalul a constatat următoarele.
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata la instanță sub nr._, petentul U. I. A. a solicitat, in contradictoriu cu intimatele C. Județeană Iași de Fond Funciar si C. Locala Vanatori de Fond Funciar, anularea Hotararii nr. 2176/12.10.2011 a Comisiei Judetene Iasi, comunicata petentului la data de 18.07.2011.
In motivarea acțiunii se arata ca, in fapt, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 35,00 ha teren padure situat pe raza .. Se arata ca defunctul sau tata, prin acte de vanzare cumparare autentificate, a cumparat suprafata de 20,00 ha teren padure prin contractul nr. 996/ 1937, suprafata de 3,00 ha teren prin contractul 8268/ 1939 si un hectar teren padure prin contractul nr. 163/1938. Mai arata petentul ca pentru 11,00 ha teren a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 11,00 ha teren padure prin hotarare judecatoreasca. Apreciaza ca in mod neintemeiat intimata C. Judeteana Iasi a invalidat cererea sa, desi comisia locala au propus validarea dreptului. Invedereaza ca de Hotararea nr. 2176/2011 petentul a luat cunostinta la data de 18.07.2012, cand, urmare a unei solicitari adresate Primariei .-a adus la cunostinta despre invalidarea cererii prin hotararea contestata.
Prin sentința civilă nr.25 din 8.01.2013 Judecătoria P. a admis in parte plângerea formulata de petentul U. I. A., dom. in ., jud. Iasi, in contradictoriu cu intimata C. Judeteana Iasi de Fond Funciar.
A desființat in parte Hotararea nr. 2176 din 12.10.2011 emisa de C. Judeana Iasi de Fond Funciar, respectiv doar cu privire la pozitia 4 din Anexa la hotarare, ce-l priveste pe petentul U. I. A..
A reconstituit pe numele petentului U. I. A. dreptul de proprietate pentru suprafața de 24 ha teren padure pe raza ..
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Autorul petentului, I. D. U., a obtinut, prin incheierea unor contracte de vanzare-cumparare, proprietatea mai multor suprafețe de terenuri cu vegetație forestiera in perioada 1937-1939. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 996/ 1937, a cumpărat suprafața de 20,00 ha teren pădure, prin contractul autentificat sub nr. 8268/ 1939 a cumpărat o suprafața de 3,00 ha teren, iar prin contractul nr. 163/1938 a cumpărat un hectar teren pădure.
Prin cererea înregistrata sub nr. 157/30.08.2005 la Primaria . A., in calitate de moștenitor al defunctului U. I., solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata totala de 35 ha teren forestier situat pe raza ., jud. Iasi. In susținerea cererii sale, petentul depune contractele de vânzare-cumpărare încheiate de catre autorul sau in calitate de cumparator.
Din certificatele de naștere si deces aflate la dosarul cauzei, instanta constata ca petentul A. U. este fiul defunctului U. D. I..
Urmare a formularii cererii de reconstituire, C. Locala Vanatori de Fond Funciar propune spre validare o suprafata de 11,00 ha teren.
Prin Hotararea nr. 2176/12.10.2011 a Comisiei Judetene Iasi, s-a invalidat in totalitate cererea de reconstituire a petentului, motivandu-se ca pentru suprafata de 11,00 ha teren solicitat spre reconstituire nu s-a depus nici un inscris care sa faca dovada faptului ca a fost in proprietatea statului, iar pentru restul de teren de pana la 35 ha, nu sunt indeplinite conditiile impuse de art. 26 din HG 890/2005.
Instanta are in vedere ca petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in baza unor acte de proprietate emise inainte de anul 1945, astfel ca in aplicarea disp. art. 6 alin.1 ind.1 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, se apreciaza ca stabilirea dreptului de proprietate se poate face si in baza unor astfel de acte.
Din coroborarea disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 cu cele ale disp. art. 11 alin. 1 si 2 din Legea nr. 18/1991, actul de proprietate invocat face dovada dreptului de proprietate indiferent de vechimea acestuia, instanta apreciind astfel ca, in conditiile de valabilitate ale celor trei contracte incheiate in perioada 1937-1939, petentul beneficiza de prezumtia absoluta de proprietate instituita prin art 6 alin.1 ind.1, potrivit caruia „titlurile de proprietate obtinute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietatii, obligand comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.”
Apreciaza instanta ca dispozitiile Legii nr.1/2000 nu conditioneaza existenta unor dovezi cu privire la continuitatea dreptului de proprietate, fiind necesar si totodata suficient doar probarea dreptului de proprietate al autorului petentului, de natura sa atraga astfel incidenta actului normativ reparatoriu. Mai mult, dispozitiile din art. 6 alin.1 ind.4 din Legea nr. 1/200, prevand ca orice proba dovedind dreptul de proprietate al fostilor proprietari poate fi inlaturata numai printr-o proba de aceeasi forta produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de catre terti, tagaduind dreptul de proprietate. Astfel, ar reveni comisiilor de fond funciar sarcina dovedirii faptului ca nu a existat o continuitate in detinerea proprietatii de catre autorul petentului.
Cat priveste lipsa dovedirii preluarii terenurilor, este de notorietate faptul ca toate terenurile forestiere au fost preluate de catre stat, in baza Constitutiei de la 1948.
Prin cererea formulata de catre petentul A. U. s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetelor de teren ce au facut obiectul contractelor de vanzare-cumparare prin care autorul U. I. a obtinut proprietatea unei suprafete totale de 24 ha teren padure.
Dintr-o nota emisa de Primaria . dosar) rezulta ca, in contradictie cu cele sustinute de catre intimata C. Judeteana Iasi, suprafata de 20 ha teren din actul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 996/1928 a fost identificata ca avand vechiul amplasament in tarlaua 8, pd 193, Up V pe administrativul ..
Instanța apreciaza astfel ca existau suficiente elemente cu ajutorul carora comisia locala sa poată identifica fostele amplasamente detinute de autorul petentului, iar lipsa acestor identificari nu pot fi puse in sarcina petentului, caruia i s-a respins cererea de reconstituire si pe motivul ca nu ar fi indicat vechiul amplasament
F. de aceste considerente, instanța a admis plângerea petentului, însa doar in parte, doar cu privire la suprafața de 24 ha teren pentru care s-a făcut dovada dreptului de proprietate si doar cu privire la poziția 4 din anexa la Hotărârea nr. 2176/2011 a Comisiei Județene Iași.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimata C. Județeană Iași de fond funciar.
În recurs a fost depusă adeverința nr. 4459 din 24.09.2003 eliberată de către Primăria comunei Todirești – C. locală de fond funciar prin care se învederează împrejurarea că suprafața totală de 24,3 ha din . Hărmănești se află pe administrativul . și nu a fost pusă până în prezent în posesie pentru nicio persoană solicitantă, fiind neretrocedată.
Recursul l-a apreciat și a fost admis pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs potrivit căruia reclamantul-intimat nu a făcut dovada trecerii terenului in proprietatea statului este fondat.
In materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră proba calității de persoană îndreptățită, respectiv a întinderii dreptului său este ținută de raportarea acesteia la momentul deposedării fostului proprietar. În sprijinul acestei teze există două argumente de text relevante, corect invocate de către recurentă, respectiv art. 3 alin 5 din Legea nr.1/2000 potrivit căruia prin proprietar deposedat se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate in momentul deposedării ( text aplicabil pentru toate cererile de reconstituire) coroborat - in materia terenurilor forestiere – cu dispozițiile art. 26 alin 1 din H.G. 890/2005 conform căruia „Terenurile cu vegetație forestieră – păduri, zăvoaie, tufișuri, pășuni împădurite - care au aparținut persoanelor fizice se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, într-o suprafață egală cu cea trecută în proprietatea statului ….”.
Prin urmare pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră raportarea la momentul trecerii terenului in proprietatea statului este obligatorie atât pentru dovada calității de persoană îndreptățită cât și pentru dovada întinderii dreptului la reconstituire, egală cu cea in privința căreia s-a dispus deposedarea.
În consecință, prezumția reținută de instanța de fond potrivit căreia terenurile ce au aparținut autorului reclamantului au trecut in proprietatea statului in temeiul Constituției din anul 1948 nu este, in sine, incorectă, ci vădit insuficientă pentru a se stabili îndreptățirea reclamantului la reconstituire. Nu este suficient să se prezume că această trecere a operat, pentru a se stabili îndreptățirea la reconstituire câtă vreme nu s-a stabilit când a avut loc deposedarea, in ce temei, care este suprafața de teren înscrisă in actul de preluare, legea condiționând expres de proba acestor elemente accesul la măsurile reparatorii.
In cadrul acestui raționament tribunalul stabilește că, deși in mod corect a stabilit instanța de fond că actele de proprietate ale autorului reclamantului, anterioare anului 1945, nu sunt excluse din sfera actelor cu valoare probatorie generală in materia reconstituirii, determinarea întinderii dreptului de proprietate al autorului petentului la nivelul anilor 1938-1939 nu este suficientă pentru stabilirea calității sale de persoană îndreptățită pentru întreaga suprafață de teren astfel probată pentru că teza probatorie impusă de legiuitor in procedura stabilirii dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră are in vedere data trecerii in proprietate a acestor terenuri, respectiv întinderea suprafețelor de teren consemnate in actele de preluare. Îndreptățirea la reconstituire nu poate fi stabilită prin omisiunea cercetării elementelor pe care legea le-a stabilit ca determinante, de esența accesului la dreptul la reconstituire.
Nici proba continuității dreptului de proprietate nu este - prin ea însăși - necesară decât in măsura in care proba dreptului de proprietate nu s-a făcut prin raportare la data preluării terenului de către stat in condițiile impuse de art. 3 alin 5 din Legea 1/2000 și art. 26 alin 1 din H.G. 890/2005. De asemenea Tribunalul stabilește că, de principiu, sarcina probei predării terenului la stat poate să revină comisiilor învestite de lege cu procedura reconstituirii, având in vedere că pentru aceste terenuri statul, ca autor al actului de deposedare, este in primul rând obligat să prezinte dovada acestei proceduri, persoana interesată neputând avea gestiunea documentelor doveditoare pentru o procedura stabilită de lege ca abuzivă mai mult decât autorul abuzurilor care justifică astăzi măsurile reparatorii. Acest raționament ar fi putut fi în avantajul reclamantului dacă ar fi înfățișat instanței minime dovezi din care să rezulte, ulterior momentului cumpărării terenurilor de către tatăl său, existența in patrimoniul lui a acelorași suprafețe ori date despre temeiurile, modalitatea, perioada in care s-a realizat preluarea acestor terenuri.
In absența oricărui alt reper probatoriu Tribunalul stabilește că reconstituirea dreptului de proprietate nu poate fi dispusă exclusiv pe baza unor prezumții simple in condițiile in care legea impune ( a se vedea textele de lege anterior invocate) o teză probatorie concretă. Rămâne, astfel, incert in cauză dacă terenul solicitat in speță a fost proprietatea autorului reclamantului după anul 1948, dacă a fost preluat de stat de la acesta ori de la altă persoană, in caz afirmativ când și cât teren s-a preluat. Nefiind probat niciunul dintre aceste elemente, tribunalul stabilește ca fiind întemeiat motivul de recurs privind lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantului U. I. A., ceea ce conduce in condițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin 3 teza întâi Cod pr.civilă la admiterea recursului și modificarea sentinței recurate in tot, cu respingerea plângerii.
Fondat este și cel de-al doilea motiv de recurs. In mod greșit instanța de fond a reținut aplicabil textul art. 6 alin 11 din Legea 1/2000. Corect invocă recurenta faptul că reținerea incidenței acestui text presupune cunoașterea vechiului amplasament. Acesta nu a fost indicat de către reclamant și nu poate fi determinat având in vedere lipsa probatoriului reținută in cercetarea primului motiv de recurs, prin urmare nu poate fi reținută nici incidența art. 6 alin 11 din Legea 1/2000. Adeverința nr. 4459 din 24.09.2003 eliberată de către Primăria comunei Todirești – C. locală de fond funciar este nerelevantă in acest sens, având in vedere caracterul general și neargumentat al acesteia. A stabili dacă terenul solicitat se află pe raza unei unități administrativ-teritoriale nu este echivalent cu a stabili amplasamentul acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimatul U. I. A..
Revizuentul a susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile legale și nu a avut rol activ în stabilirea situației de fapt.
Revizuentul arată că după ce a fost pronunțată decizia a descoperit înscrisuri noi în sprijinul cererii sale.
În privința identificării terenurilor, susține revizuentul, este utilă comunicarea 5827/2013 a Comisiei Locale de Fond Funciar ce completează informațiile transmise prin adeverința 4459/2012 aflată la dosarul de fond.
În privința continuității dreptului de proprietate, revizuentul apreciază că dovada rezultă din borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din anul 1948.
Revizuentul arată că inițial s-a solicitat de la . rol fiscal al terenurilor cu vegetație forestieră dar s-a comunicat telefonic la cabinetul de avocatură că arhivele din perioada respectivă au fost casate.
Revizuentul arată că, în legătură cu documentele de la Arhivele naționale, nu a știut dacă autorul său a declarat sau nu terenul forestier la efectuarea recensământului iar la momentul formulării cererii nu știa dacă va găsi sau nu dovada solicitată de instanță.
A invocat dispozițiile art. 509 pct.5 C.pr.civ. și a depus la dosar actele amintite.
Legal citate intimatele nu s-au prezentat în instanță.
Analizând cererea de revizuire formulată Tribunalul constată că este nefondată pentru considerentele ce for fi în continuare expuse:
Cu privire la legea aplicabilă în prezenta cauză instanța observă că revizuentul a invocat disp. art. 509 pct.5 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Potrivit art. 3 din Lg. 76/2012, dispozițiile Noului Cod de procedură Civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia.
Procesul civil a început, în cauza de față, la 20.07.2012, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă (15.02.2013). urmează astfel a fi analizată cererea de revizuire în raport de disp. art. 322 pct.5 C.pr.civ.
Pct. 5 al art. 322 C.pr.civ. dispune în sensul că revizuirea poate fi admisă dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Legiuitorul impune astfel o condiție obligatorie și anume ca înscrisul să nu fi putut fi prezentat instanței în cursul judecării cauzei în fond sau căile de atac dintr-o împrejurare mai presus de voința părților sau să fi fost reținut de partea potrivnică.
Aceste situații trebuie însă dovedite. Susținerea revizuentului în sensul că arhiva a fost casată (aspect nesusținut probator) dar ulterior a obținut înscrisul de la Arhivele Statului, nu poate fi reținută de tribunal ca o relevantă în aprecierea îndeplinirii condițiilor impusă de textul legal.
Această condiție este impusă de legiuitor pentru a evidenția caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii. În caz contrar, prin revizuire partea ar putea obține reformarea pentru hotărâri definitive și irevocabile ceea ce ar afecta stabilitatea raporturilor juridice astfel cum au fost stabilite de instanță. Nefiind îndeplinită condiția anterior menționată, tribunalul constată că revizuirea este nefondată fără a analiza și celelalte condiții impuse de textul legal (caracterul determinant al actului și existența acestuia la data pronunțării hotărârii).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către recurentul U. I.A. privind decizia civilă nr. 2054 din 4.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 21.02.2014.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red. D.C./tehnored. B.M.D.
2 ex./12.09.2014
Judecători decizie revizuită: T. Doinița. R. C., C. E. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 232/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 240/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
