Contestaţie la executare. Decizia nr. 826/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 826/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 26315/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 Octombrie 2014
Președinte - M. S.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 826/2014
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1958 din 10.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata P. M., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 20.10.2014, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24.10.2014 și mai apoi pentru azi, 31.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr.1958/10.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite contestația la executare formulată de contestatoarea P. M., în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, D.G.F.P. Iași, Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași.
Anulează toate actele și formele de executare efectuate în dosarul de executare nr._/2013, respectiv titlul executoriu nr._/06.03.2013,_/04.04.2013,_/30.04.2013, conținute în înființarea popririi pentru suma de 5184 lei.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea formulată, contestatoarea P. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimații M. FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, D.G.F.P.JUD.IAȘI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. IAȘI, anularea titlurilor_/06.03.2013,_/04.04.2013,_, titluri ce nu i-au fost comunicate niciodată si desființarea popririi asupra sumei de 5184 lei a cărei înștiințare de înființare a primit-o in data de 05.08.2013 ca aparținând dosarului de executare_/26.07.2013, invocând următoarele motive de fapt: intimații i-au comunicat o înștiințare de poprire fara a purta un număr si o stampila, înștiințare ce ar aparține unui dosar de executare nr._ din_ prin care i s-a adus la cunoștința ca in baza art. 149 alin 5 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscala s-a luat măsura indisponibilizării sumelor existente si a celor viitoare provenite din încasările zilnice in conturile in lei si / sau valuta deschise la-BRD-Groupe Societe Generale SA. București, sector 1, cod Postai_, .. 1-7, Banca Comerciala R. SA, București, sector 3, .. 5, Piraeus Bank România SA, București, sectorl, .. 29-31,
In indicarea naturii obligației fiscale se indica contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente si persoanele care nu realizează venituri, iar in indicarea titlurilor executorii se specifica_/ 06.03.2013,_/ 04.04.2013,_/ 30.04.2013, fara a se atașa titlurile. Suma pretinsa este 5184 lei fara a i se arata titlurile, somațiile, deciziile sau un mod de calcul.
Învederează instanței faptul ca, pana la primirea înfiintarii popririi nu a avut cunoștința de aceste obligații si nici de întinderea lor sau modul lor de calcul.
Precizează ca i s-a comunicat doar înfiintarea popririi iar la cererea sa cu privire la comunicarea titlurilor si a dosarului ce a stat la baza emiterii titlurilor si a modului de calcul a sumei efectiv de plata si la modul de calcul intimații nu au răspuns astfel ca nu a fost instiintata in nici un mod cu privire la pretinsa datorie, fara a prezenta insa modul de calcul care este nejustificat si represiv.
Mai mult a formulat deja o contestație la executare cu desființarea popririi in dosarul_, dosar ce se afla in prezent pe rolul Tribunalului Iasi in recurs cu termen la 15.11.2013 la R15, si cum intimații nu au atașat o decizie sau un mod de calcul si nici titlurile nu cunoaște daca o parte din sumele ce i se solicita si asupra cărora s-a instituit poprirea nu fac obiectul respectivei contestații.
Mai mult in dosarul 9990/ 99/2011 in care a contestat deciziile 7384 si 7385 din 18.04.2011 si Tribunalul Iasi secția C. Admonistrativ si Fiscal a emis sentința nr. 1442/2011 din 29.09.2011 prin care s-a dispus suspendarea executării deciziilor de impunere 7384 si 7385/18.04.2011 pana la soluționarea fondului care are loc in dosarul_ al Tribunalului Iasi, instanța a dispus suspendarea executării si implicit ca nu se pot calcula dobânzi si penalități la respectivele sume astfel ca nu stiu daca sumele imputate si asupra cărora s-a pus poprire nu fac parte din vreun calcul greșit al intimaților si cu încălcarea respectivei decizii civile!
Întrucât in conținutul înștiințării de înființare a popririi nu este identificata perioada pentru care sunt calculate contribuțiile de asigurări de sănătate, dobânzile sau penalitățile de întârziere, rezulta ca nu este indiviualizata creanța fiscala, in sensul avut in vedere de Codul de procedura fiscala, neavand astfel nici o posibilitate de a analiza legalitatea si temeinicia titlului de creanța in condițiile in care acesta ar fi existat si i-ar fi fost comunicat.
Astfel,conform dispozițiilor exprese prevăzute de art .141 alin 1 Cod procedura fiscala, executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu de creanța emis de către organul de executare si care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, acesta cuprinzând toate mențiunile privind creanțele fiscale neachitate la scadenta, contribuțiile si alte venituri ale bugetului consolidat precum si accesoriile aferente acestora, stabilite in condițiile legii.
Potrivit art 141 alin 2 si 3 cod procedura fiscala, titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege, rezultând astfel ca, pentru existenta titlului executoriu, se cere existenta unui titlu de creanța, ori in speța intimații nu i-au comunicat nici un titlu.
Din coroborarea art 21 cu art 168 alin.3 cod procedura fiscala, rezulta ca titlul de creanța fiscala este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului si obligațiile de plata corelative ale contribuabililor ce rezulta din raportul de drept material fiscal întocmit de organele competente, in acest sens art 110 pct 107.1din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala enumerând in categoria titlurilor de creanța fiscala decizia de impunere emisa de organele competente ce stabilește obligațiile fiscale.
Se impune a fi subliniat faptul ca, in baza dispozițiilor imperative ale art 44 cod procedura fiscala, actul administrativ fiscal, respectiv decizia de impunere, trebuie comunicata contribuabilului căruia ii este destinata, sancțiunea nerespectarii dispozițiilor referitoare la comunicare constând in inopozabilitatea actului administrativ fiscal conform art.45 cod procedura fiscala, întrucât aceasta produce efecte numai din momentul in care este comunicata.
Concluzionând, rezulta ca, pentru opozabilitatea titlului executoriu necomunicat in cauza, este necesara existenta unui titlu de creanța, act administrativ fiscal care, conform dispozițiilor legale sus- menționate, ar fi trebuit obligatoriu comunicat. In aceste condiții, intimații nu pot efectua executarea silita in temeiul titlului executor invocat, care este lipsit de temei legal, conform art.218 din Legea 95/2006.
Art 261 alin 1 din Legea 95/2006 prevede ca asigurații care nu respecta obligația plații contribuției de asigurări de sănătate datorează majorări de întârziere in condițiile codului de procedura fiscala, in aceste texte, nefiind stipulat in mod expres ca debitorul obligației este de drept pus in intarziere.
In speța, nu a existat o punere in intarziere si nu a fost comunicat cuantumul unor astfel de penalități nici măcar cuantumul debitului efectiv pentru a stii daca parte din sumele imputate fac sau nu obiectul unor alte contestații.
Or, intimații trebuiau sa faca dovada punerii in întârziere a debitorului cu privire la dobânzile si penalitățile pretinse.
Contestatoarea arată că a lucrat in baza contractului individual de munca nr. H024516/25.10.2010 in cadrul . Huși pana in data de 31.07.2011 însa angajatorul său a achitat toate contribuțiile datorate statului, inclusiv cele cu privire la asigurări sociale de sănătate. Face dovada cu înscrisuri.
Solicită admiterea cererii privind desființarea popririi, întrucat indisponibilizarea si plata nejustificata si nedatorata a unei sume atat de mari de 5184 ron i-ar aduce grava atingere bugetului si a familiei sale si o grava perturbare a funcționarii PFA-lui P. M. in sensul ca toate sumele de bani pe care urmează sa le încaseze din practicarea dirigintiei de șantier si din care se întreține ea și familia sa se presupune sa le dea in viitor intimaților, doar in baza actelor contestate si cat timp exista un caz bine justificat si o indoiala puternica si evidenta asupra prezumției de legalitate a actelor contestate cat timp, a arătat, nu s-a indicat de intimați care sunt deciziile de impunere la care s-a calculat suma de datorat, intimații au inceput procedura de executare silita înainte de definitivarea soluționării prezentei contestații ceea ce ar face extrem de dificila si neavenita problematica întoarcerii executării in situația anularii actelor contestate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 141, al. 1 C.pr. fiscală, art. 21 și art. 168, al. 3 C.pr. fiscală.
În dovedire, s-au depus înscrisurile existente la filele 10-23.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare invocând excepțiile inadmisibilității contestației, a lipsei calității procesuale pasive a ANAF, AGFFJ Iași și Ministerului Finanțelor Publice și solicită respingerea contestației.
Analizând contestația, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probelor administrate – înscrisuri – precum și a dispozițiilor incidente în materie, prezenta instanță apreciază:
Cu privire la excepțiile invocate.
a) inadmisibilitatea– va fi respinsă, în raport cu motivele invocate de intimat, dat fiind că dispozițiile art. 172, al. 3 OG 92/2003 – invocate – nu condiționează ex lege (și nici nu poate, potrivit Constituției care reglementează accesul liber la o instanță independentă) – demersul judiciar de drept civil de o procedură în fața instanței de contencios;
b) calitatea procesuală pasivă a ANAF, AGFFJ Iași și Ministerului Finanțelor Publice derivă din consorțiul obligatoriu stabilit de legiuitor prin care se stabilesc titularii raporturilor juridice fiscale, așa cum indică expres toate actele de executare atacate, deci și această excepție va fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei
a)Referitor la cererea de probe – respectiv expertiză contabilă, se reține faptul că aceasta nu este utilă în raport cu motivele de fapt invocate și nici concludentă în raport cu înscrisurile depuse, care sunt apreciate a fi îndestulătoare.
În același spirit, se va aprecia și faptul că proba cu expertiză contabilă nu poate face dovada inexistenței unei obligații, dat fiind principiul general de drept care guvernează această materie – a probațiunii judiciare – și care statuează că faptul negativ se probează cu faptul pozitiv contrar, în speță înscrisurile anexate de contestatoare.
Astfel, se va reține că titlurile executorii_/06.03.2013,_/04.04.2013 și_/30.04.2013, atestă o creanță de 5184 lei, nu au fost comunicate procedural contestatoarei, ceea ce lovește întreaga executare pornită de intimat cu nulitatea absolută.
În acest context, subliniem faptul că obligația contestatoarei de a se conforma sentinței nr. 1442/2011 a Tribunalului Iași – procedură contencioasă administrativă pe care o și invocă în apărare – este o obligație in personam ce implică – potrivit dispozițiilor hotărârii - obligația de suspendare a efectelor deciziei de impunere 7384 și 7385/2011.
În condițiile în care în titlurile executorii atacate nu sunt indicate perioadele imputate iar deciziile de impunere nu au fost comunicate și nu au fost depuse de intimată, se va da eficiență principiului general de drept „actori incubit probatio” – care, în speță, pune sarcina probei pe seama intimatei.
Necomunicarea titlurilor de creanță care pot deveni titluri executorii de la momentul la care creanța fiscală a devenit exigibilă potrivit legii și încălcarea disp. art. 110 pct. 107.1 din normele Metodologice de aplicare a C.pr. fiscală în sensul necomunicării deciziei de impunere emisă de organele competente, ce stabilesc obligații fiscale, conduc, ca atare, în speță, la soluția admiterii contestației, cu efectul anulării tuturor actelor și formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr._/2013, respectiv titlul executoriu nr._/ 06.03.2013,_/ 04.04.2013,_/30.04.2013, conținute în înființarea popririi pentru suma de 5184 lei.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Direcția Regională Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași care a susținut că greșit a fost admisă contestația câtă vreme necomunicarea deciziei de impunere putea și trebuia să fie invocată în termenul de contestație la executare raportat la primirea somației. Invocă, de asemenea, apelanta disp. art. 257 alin 2, art. 261, art. 208 alin 3, art. 5 din Legea 95/2006 privind obligația oricărei persoane care desfășoară activități independente de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate și de a achita contribuțiile, în cazul neachitării la termen casele putând aplica măsuri de executare silită, organul fiscal având competența de a calcula obligațiile fiscale principale și accesorii.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, astfel că se va respinge, pentru considerentele ce succed:
Apelul formulat de pârâta Direcția Regională Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași este neîntemeiat din prisma faptului că, așa cum corect a apreciat prima instanță, actul administrativ fiscal nu a fost comunicat contestatorului potrivit dispozițiilor legale, neputând fundamenta deci o executare silită.
Potrivit disp. art. 44(2) din OG 92/2003, modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANȚA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere din data de 31.10.2011, „Actul administrativ fiscal se comunicã prin poștã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. (2^1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã prin modalitatea prevãzutã la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunicã utilizând cel puțin unul dintre urmãtoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacã se asigurã primirea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanțã, dacã se asigurã transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. (2^2) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1), aceasta se realizeazã prin publicitate.
Astfel, prima modalitate de comunicare, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la alin 2, constând în comunicarea prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicarea în modalitatea prevăzută la alin 2 indice 1 fiind posibilă numai în cazul în care se face dovada că nu a fost posibilã comunicarea actului administrativ fiscal prin modalitatea prevãzutã la alin. 2, iar comunicarea prin publicitate prevăzută la alin 2 indice 2 este posibilă doar când comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1).
În speță, Tribunalul constată că apelanta nu a făcut dovada comunicării prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire a deciziilor nr._/01.07.2012, nr._/14.03.2013, nr. 3638/04.07.2012 și nr._/31.12.2012, înțelegând să-i comunice doar titlurile executorii și adresa de înființare a popririi, motiv pentru care în mod corect a statuat Judecătoria că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare câtă vreme nu s-a făcut dovada comunicării titlului de creanță.
Pentru aceste considerente, apreciind că în mod corect a fost soluționată cauza de prima instanță, urmează ca Tribunalul urmează a respinge apelul formulat de de Direcția Regională Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1958 din 10.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Direcția Regională Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1958 din 10.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red/tehnored G.C.
4ex.27.11.2014
Jud. fond Ș. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 824/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3808/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
