Fond funciar. Decizia nr. 1326/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1326/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 261/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Octombrie 2014
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – D. I.
GREFIER – G. N.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1326/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de R. M. împotriva sentinței civile nr. 1557 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, în contradictoriu cu intimații P. Gh. I., G. Gh. E., C. L. De F. Funciar Belcești, C. De F. Funciar Iași, având ca obiect fond funciar modificare și completare T.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 02 octombrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 09 octombrie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1557 din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes al reclamantei R. M. precum și excepția lipsei calității procesuale a pârâtei G. E. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta R. M. în contradictoriu cu pârâții P. I., G. E., C. L. de F. Funciar Belcești și C. Județeană Iași de fond funciar.
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte cererea reconvențională reconvențională promovată de pârâtul-reclamant P. I. în contradictoriu cu reclamanta R. M. și pârâții G. E.,C. L. Belcești și C. Județeană Iași, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 23.01._ emis pe numele titularilor P. I., R. M. și G. E., urmând a rămâne în calitate de titular numai P. I..
De asemenea, a fost respinsă cererea pârâtului-reclamant P. I. de obligare a Comisiei Locale Belcești de a întocmi și înainta Comisiei Județene Iași documentație prealabilă privind emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,22 ha, teren reconstituit prin hotărârea nr. 100 din 18.01.2011 și a fost obligată reclamanta-pârâtă R. M. să achite pârâtului-reclamant P. I. suma de 1131 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele dosarului, prima instanță reține că reclamanta pârâta G. E. și pârâtul-reclamant P. I. sunt frați fiind toți descendenți ai defunctului P. G. iar la data de 23.01.2003, fost emis titlul de proprietate nr._ având înscriși ca titulari pe reclamanta R. M. și pe pârâții P. I. și G. E..
Analizând cu prioritate excepțiile invocate în cauză, instanța de fond a reținut că acestea nu sunt întemeiate deoarece reclamanta și pârâta G. E. sunt înscrise pe titlul de proprietate în calitate de titulare, astfel că acestea justifică atât interesul cât și calitatea procesuală de a figura ca părți în această cauză în care se dispută valabilitatea înscrierilor pe titlu deoarece, sunt și ele titulare ale dreptului ce formează conținutul raportului juridic.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a analizat care dintre cei trei titulari înscriși pe titluri a formulat cerere de reconstituire.
Raportându-se actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că cererea de reconstituire a fost formulată numai de P. I. (aceasta și ca urmare a faptul ca documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat nu a mai fost identificată în arhiva Prefecturii Iași,instanța avand în vedere in aceste condiții înscrierile din registrele deținute de C. Locala Belcești).
" Din relațiile înaintate de cele două comisii de fond funciar prima instanță a concluzionat că titlul atacat a fost emis în baza înscrierilor din registrul agricol pe anii 1959- 1962, adeverinței de proprietate nr.316 din 31.08.1991-fila 58,a anexei de validare precum și a fișei de punere în posesie cu atât mai mult cu cât, niciuna dintre comisiile de fond funciar nu a fost în măsură să înainteze la dosar cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în baza Legii 18/1991 sau a Legii 169/1997 pentru ca instanța să poată verifica moștenitorii care au solicitat restituirea terenului aparținând lui P. G. precum și semnăturile aplicate pe aceste cereri,având în vedere dispozițiile art.8 alin.3 și art.l 1 alin.3 din Legea 19/1991,care prevăd în mod expres că „stabilirea dreptului de proprietate se face la cercre".
Potrivit instanței de fond, adresele nr.2021 din 1.03.2013,nr.9583 din 2.10.2012 și nr._ din 25.11.2013 eliberate de C. L. Belcești, dovedesc faptul că pârâtul-reclamant P. I. este singurul moștenitor care a depus cerere de reconstituire atât la Legea 18/1991,înregistrată sub nr.2981 cât și la Legea 169/1997,înregistrată sub nr.56,adrese susținute de depunerea în copie a Registrului de înregistrare a cererilor de reconstituire, aceste înscrisuri coroborându-se și cu răspunsul la interogatoriu și susținerile din concluziile scrise ale pârâtei G. E. care a arătat că singurul care a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate Ia Legea 18/1991 este pârâtul P. I.,singura cerere formulată de ea și de reclamantă fiind în anul 2005,pentru suprafața de 1,96 ha și că reclamanta este cea care a ridicat titlul deși nu formulase o cerere în acest sens.
Față de probele administrate în cauză instanța de fond a reținut că singurul moștenitor care a formulat cerere de reconstituire la Legile 18/1991 și la Legea 169/1997 este pârâtul-reclamant P. I.,motiv pentru care a admis în parte cererea și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2002 in sensul radierii de pe titlu a titularelor R. M. și G. E.. Față de această soluție, a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Referitor la suprafața de 0,22 ha teren reconstituită prin hotărârea nr. 100 din 18.01.2011, aceasta a fost solicitată numai de reclamantă și de către pârâta G. E., astfel că, urmează a se emite un titlu de proprietate separau în care vor figura ca titulare reclamanta R. M. și pârâta G. Flena.
In consecință, instanța de fond a respins cererea pârâtului-reclamant P. I. de obligare a Comisiei Locale Belcești de a întocmi documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 0,22 ha teren deoarece el nu a realizat dovada că ar fi formulat cerere de reconstituire pentru această suprafață de teren la Legea 247/2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivare, recurenta a arătat că, hotărârea instanței de fond este netemeinică determinat de faptul că, în mod greșit s-a reținut că a formulat cerere de reconstituire numai P. I. deoarece, a fost trecut numai primul dintre moștenitorii care au formulat cererea aspect ce rezultă și din faptul că, în anexa de validare sunt trecute și R. M. și G. E. cât și în fișa suprafețelor primite în posesie, aspect ce rezultă de asemenea și din adresa nr. 29 din 15.02.2013 emisă de Instituția Prefectului Iași.
Recurenta susține că, hotărârea instanței de fond este netemeinică și pentru că, în prealabil, nu s-a anulat și hotărârea de validare a dreptului de proprietate pentru R. M. și G. E., astfel încât, și în prezent aceasta este în vigoare și produce efecte, iar Comisiile de fond funciar sunt obligate să le reconstituie dreptul de proprietate.
A mai precizat recurenta că în hotărârea de validare, la numele moștenitorilor care au solicitat reconstituirea, sunt trecute și numele R. M. și G. E. în timp ce, din adeverința nr. 3287/1998 a Consiliului Local Belcești, care rezultă că P. I., G. E. și R. M. au solicitat conform Legii nr. 167/1997 suprafața de 3,74 ha teren de la tatăl lor, cererea fiind înregistrată la nr. 56/16.12.2997 .
În final, recurenta a susținut că, sentința este nelegală și sub aspectul respingerii capătului de cerere privind modificarea sub aspect topocadastral al titlului de proprietate întrucât, atât pârâții cât și C. locală de fond funciar au recunoscut că în titlul de proprietate sunt înscrise suprafețe de teren care le-au aparținut anterior colectivizării iar altele care le-au aparținut nu au fost trecute în acest titlu de proprietate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă .
Intimatul P. I., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate .
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul este întemeiat,în limitele ce vor fi expuse, față de următoarele considerente:
Prin Titlul de proprietate nr._ din 23 ianuarie 2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,0400 ha, în favoarea reclamantei R. M. și a pârâților P. I. și G. E..
Potrivit art. 11 alin 1 din Legea nr. 18/1991, a fondului funciar, republicată, modificată și completată: „ (1) Suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. „.
Potrivit art. 36 alin 1 din HG nr. 890/2005 teza 1,2 și 5: „(1) Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20.
Documentațiile se trimit în doua exemplare, dintre care unul se retine și se depozitează la arhiva oficiului de cadastru și publicitate imobiliară. Titlul de proprietate pentru cetățenii în viață se emite persoanelor îndreptățite (soț, soție), iar pentru moștenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului lor, în care se nominalizează toți solicitanții îndreptățiți, urmând ca pentru ieșirea din indiviziune, ulterior, aceștia sa procedeze potrivit dreptului comun. „ în timp ce teza a 7-a a aceluiași articol: „ În titlu se vor înscrie numele și prenumele titularului și inițiala tatălui „ .
Din analiza recursului, raportat la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente, rezultă că recursul este întemeiat în anumite limite, soluția instanței de fond fiind parțial legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit practicii judiciare în materie, se apreciază că emiterea titlului de proprietate, prin reconstituirea dreptului de proprietate, pe numele tuturor comoștenitorilor fostului proprietar, nu e condiționată de formularea de cereri exprese de reconstituire de către toți comoștenitorii.
Din cererea depusă la ultimul termen în dosarul de recurs reiese faptul că cererea de reconstituire îi privește pe toți trei, fiind semnată de fiecare, cererea privind terenul după P. G.. Astfel, deși cererea este redactată doar de P. I., privește și pe cele două surori ce și-au însușit solicitarea prin semnătura aplicată.
Cererea depusă la fila 32 dosar fond este o altă cerere, formulată de o altă persoană, cu alt număr de înregistrare decât cel invocat de P. I. – a se vedea filele 64, 102 și 103 dosar fond.
Raportat la cele menționate și la întregul probatoriu administrat la fond și în recurs tribunalul reține și îndreptățirea lui P. I. prin formularea cererii de reconstituire; aceasta privește solicitarea de reconstituire în numele tuturor moștenitorilor, în mod greșit prima instanță reținând că numai P. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
În primul rând, la dosarul de fond au fost depuse atât fișa suprafețelor primite în proprietate nr. 3164/49/3 cât și adeverința nr. 216 din 31 august 1991 (filele 57 – 58) din care rezultă cu certitudine că dreptul de proprietate a fost emis pe numele tuturor celor trei moștenitori. Suplimentar, din probatoriul administrat în recurs rezultă cu certitudine că în mod greșit prima instanță a admis cererea reconvențională deoarece, din adeverința nr. 696 din 20 ianuarie 2014 rezultă faptul că, în cazul în care erau mai mulți solicitanți pe o singură cererea, înregistrarea acestei cereri se efectua pe numele primei persoane înscrise în cerere ( fila 22).
Mai mult decât atât, din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 2981 din 15 iunie 1991 rezultă fără dubiu că P. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut lui P. G., pe numelor celor trei moștenitori.
Reține tribunalul faptul cele două surori au fost trecute pe anexa de validare depusă la filele 6-22 dosar fond.
În ceea ce privește cererea de modificare a indicatorilor cadastrali, tribunalul reține faptul că aceasta nu a fost motivată și nici probată, sarcina probei aparținându-i reclamantei recurente.
Pentru aceste considerente, hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, urmând a fi modificată în sensul dispozițiilor referitoare la constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, constând în radierea reclamantei pârâte R. M. ( dat fiind faptul că numai aceasta a declarat recurs).
Față de această soluție, urmează a fi înlăturată și dispoziția referitoare la obligarea reclamantei pârâte R. M. la plata cheltuielilor de judecată.
În rest hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmând a fi păstrate toate dispozițiile acesteia ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Astfel, raportat la soluția pronunțată, de admitere a recursului și reținând culpa procesuală și a intimatului P. I., urmează ca acesta din urmă să fie obligat să plătească recurentei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta R. M. împotriva sentinței civile nr. 1557 din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, pe care o modifică în parte:
Înlătură dispoziția de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 23.01.2013 constând în radierea reclamantei-pârâte R. M. din titlu.
Înlătură dispoziția de obligare a reclamantei-pârâte R. M. la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul P. Gh. I. să plătească recurentei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 16.10.2014.
Președinte, Doinița T. | Judecător, C. D. | Judecător, I. D. |
Grefier, N. G. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 26.11.2014
JUD. F. – L. V.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3278/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1378/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
