Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 263/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 775/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Februarie 2014
Președinte - S. F.
Judecător - C. R.
Judecător - M. C.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 263/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenții M. N. și M. H. și pe intimații I. G., I. I., I. F., P. E., I. G., P. E., I. F., I. M., G. P., A. M., I. P. M., I. M. L., T. F., I. M. și T. A., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2014 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 620/22.02.2013 Judecătoria P. a reținut următoarele Respinge cererile formulate de reclamantii M. N. si M. H. în contradictoriu cu paratii I. I., I. G., I. F., P. E., I. G., P. E., I. F., I. M., G. P. A. M., I. P. M. I. M. L., T. F., I. M. si T. A.. A obligat reclamanții sa-i plateasca paratei Todiras A. suma de 200 lei reprezentand cheltuieli de judecata .
Analizând cererea de chemare in judecata, în raport de înscrisul doveditor al raportului juridic, văzând normele legale incidente, instanța constata acțiunea ca fiind neîntemeiata, astfel:
Potrivit înscrisului sub semnătură privata, încheiat la data de 28 04 2007 intre I. I. si M. N., primul a vândut celui de al doilea o suprafața de 0,55 teren situat in ., Jud Iasi fara sa se precizeze prețul vanzarii. Se face precizarea vânzarea s a făcut în baza titlului de proprietate care a fost înmânat lui M. N..
Potrivit înscrisului sub semnătura privata, încheiat la data de 13 09 2008 intre I. I. si M. H., primul a vandut celui de al doilea o suprafața de 3 prăjini situata in ., Jud Iasi in schimbul prețului de 150 lei .
Instanta are in vedere ca antecontractul de vanzare-cumparare reprezintă o promisiune de a vinde, un acord de voințe ce precede încheierea unei vanzari in forma autentica. Cu toate acestea, promisiunea de a vinde, concretizata, in cauza de fata, printr-un înscris sub semnătura privata, trebuie sa conțină toate acele clauze in lipsa cărora părțile nu ar putea, in viitor, sa isi execute fiecare promisiunea. Cu alte cuvinte, antecontractul de vânzare cumparare, astfel cum a fost calificat de catre însași reclamanți, trebuie sa cuprindă toate condițiile de valabilitate ale contractului de vanzare-cumparare, bineînțeles exceptând condiția ceruta ad validitatem a formei autentice, care face obiectul acțiunii de fata.
O condiție de valabilitate a vânzării este aceea ca obiectul contractului sa fie determinat sau cel puțin determinabil, sancțiunea prevăzuta în Noul Cod Civil( art. 1225 alin.2, art. 1226 alin.2 ) fiind cea a nulității absolute.
Instanța observa ca in ambele înscrisuri sub semnătură privata se face referire la o suprafața de 0,55 teren situat in ., Jud Iasi respectiv la o suprafața de 3 prajini situata in ., Jud Iasi. Nu se fac nici un fel de alte referiri la aspecte ce ar putea conduce la concluzia ca imobilul a fost individualizat sau ca exista elemente ajutatoare în baza cărora sa poată fi individualizat imobilul pe viitor, la momentul încheierii contractului in forma autentica.
De asemenea, din mențiunile înscrisurilor sub semnătura privata, instanța nu este în măsura sa observe daca si în ce măsura promitentul vanzator era singurul proprietar a terenului in litigiu si in baza carui titlu(in acest sens si decizia nr. 6242/11.10.2004 a ICCJ- secția civila si proprietate intelectuala).
In alta ordine de idei, instanța are în vedere ca potrivit disp. art. 5 alin.2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, invocate de catre reclamanta, în situația in care dupa încheierea unui antecontract cu privire la o suprafața de teren una dintre parți refuza ulterior încheierea acestuia in forma autentica, partea care si-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța în vederea pronunțării unei hotărâri care sa tina loc de act autentic. Astfel, prin pronunțarea unei hotărari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, instanța suplinește acordul uneia dintre parți la încheierea actului juridic, fiind necesar îndeplinirea tuturor condițiilor necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate.
Insa instanța constata ca din cuprinsul acțiunii ori a conținutului probatoriului nu rezulta refuzul promitentului la încheierea contractului in forma autentica, situație de fapt in considerarea căreia reclamanții ar fi fost nevoiți sa recurgă la promovarea acțiunii de fata.
Astfel, întrucât fiecare dintre aspectele expuse de catre instanța reprezintă tot atâtea motive de netemeinicie a cererii formulate de reclamanți, instanța va proceda la respingerea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M. N. și M. H. criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că au formulat cerere de intervenție în acțiunea de partaj succesoral de pe urma defunctei I. A. și au solicitat în contradictoriu cu toți moștenitorii scoaterea din masa de împărțit a suprafețelor vândute către ei prin zdelci și în contradictoriu cu I. D I. au solicitat să se constate valabilă vânzarea intervenită între aceștia și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare.
Instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la cel de-al doilea aspect.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că părțile au consimțit la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,55 Ha teren extravilan din terenul 7500 mp moștenit de la I. A.. Zdelca face dovada că între părți s-a încheiat antecontractul de vânzare cu privire la terenul din com S. .> Instanța de fond a ignorat că I. I. a fost prezent la instanță și a confirmat încheierea antecontractului fiind de acord cu acțiunea lor. Același intimat a dat declarație din care rezultă că prin antecontractele încheiate și cu alți moștenitori, respectiv I. G. și B. G. zdelci de asemenea depuse la dosar, de 21 de ani a intrat în posesia acestui teren.
În mod greșit s-a reținut că ceilalți moștenitori sunt de acord cu acțiunea. De asemenea greșit s-a reținut că nu este identificat terenul câtă vreme intimatul I. a declarat că terenul vândut face parte din cel reconstituit mamei sale prin titlul de proprietate_/2003, titlul original i-a fost înmânat acestuia și prin expertiza efectuată s-a confirmat acest lucru. De asemenea pe verso-ul zdelcii este menționat prețul vânzării și faptul că suprafața de 0,55 ha face parte din 0,75 ha.
Mai susțin recurenții că nu interesează dacă promitentul vânzător este singurul proprietar al terenului, vânzarea făcută de copărtaș nefiind nulă și că instanța a interpretat greșit dis part 5 alin 2 din Titlul X din legea 247/2005.
Consimțământul în cazul antecontractului de vindere cumpărare este translativ de proprietate chiar dacă transferul dreptului este afectat de o condiție, aceea a încheierii actului în formă autentică.
Recursurile au fost legal timbrate de recurenți. Intimata T. A. a depus la dosar punct de vedere prin care arată că cererile de recurs nu poartă semnătura recurenților.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri recurenții de punând la dosar o adresă a Primăriei . fotografie.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți Tribunalul reține următoarele:
În ce privește primul motiv de recurs invocat de recurenți, respectiv nesoluționarea cererii de „scoatere a terenului din masa de partajat” reține Tribunalul că cererea acestora a fost formulată ca o intervenție în cererea de partaj succesoral a averii rămase de pe urma defunctei I. A.. Stabilirea masei partajabile se face în cadrul dosarului de partaj, dosar din care a fost disjunsă cererea intervenienților având ca obiect hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare, astfel încât în mod corect instanța s-a apreciat învestită și respectiv a soluționat exclusiv această cerere.
Cu privire la cererea privind pronunțarea unei hotărâri ce ține loc de act de vânzare cumpărarea reține Tribunalul că potrivit dispozițiilor art 5 alin 2 din Titlul X la legea 274/2005 în cazul în care după încheierea antecontractului de vânzare cumpărare una din părți refuză nejustificat să își respecte obligația cealaltă parte poate sesiza instanța pentru a se pronunța o hotărâre ce ține loc de act de vânzare cumpărare.
În ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea pronunța o astfel de hotărâre practica și doctrina în materie s-a pronunțat constat în sensul că instanța suplinește exclusiv forma autentică necesară transferului dreptului de proprietate reținând refuzul nejustificat al unei dintre părți de a mai contracta, celelalte condiții pentru validitatea încheierii contractului trebuind să fie îndeplinite. Ori în speță instanța de fond a reținut în mod corect faptul că promitentul vânzător nu este proprietar exclusiv al terenului promis spre vânzare dar și faptul că prin înscrisurile sub semnătură privată încheiate între părți nu s-a realizat o identificare a terenului ce face obiectul vânzării.
În cauză reclamanții au depus mai multe înscrisuri sub semnătură privată cu privire la suprafețe de teren din . încheiate cu mai multe persoane.
Recurenții susțin că terenurile cu privire la care s-au încheiat antecontractele de vânzare cumpărare fac parte din suprafața de 0,75 ha teren ce este inclus în titlul de proprietate al mamei promitenților vânzători I..D I., I. Gh, I. D. și B. G.. Cu privire la nici unul dintre aceștia nu s-a dovedit faptul că ar fi avut în proprietate la momentul încheierii actelor sub semnătură privată sau că ar fi dobândit ulterior dreptul de proprietate asupra terenurilor promise spre vânzare.
Ori în lipsa efectuării partajului între moștenitorii proprietarului terenului, conform actului de proprietate, titlu de proprietate nr_/23.10.2003, nici unul dintre promitenții vânzători nu are calitate de proprietar exclusiv al terenului promis spre vânzare. Este real că vânzarea bunului de către un copărtaș nu este nulă ci supusă unei condiții rezolutorii, valabilitatea contractului depinzând de soluția partajului dar în speță nu se pune problema desființării sau menținerii unui contract deja încheiat ci a concursului dat de către autorități în vederea încheierii unui contract. Condiția ca vânzătorul să fie proprietarul exclusiv al bunului vândut este o condiție esențială de valabilitate a vânzării cumpărării, motiv pentru care în lipsa îndeplinirii acestei condiții nu se poate pronunța o hotărâre care ține loc de act de vânzare cumpărare.
Reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri ce ține loc de act de vânzare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legal și temeinică, recursurile formulate de M. N. și M. H. fiind neîntemeiate și urmează a fi respinse, cu consecința menținerii hotărârii recurate.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către intimata T. A., în cuantum de 578 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de reclamanții M. N. și M. H. împotriva sentinței civile nr. 620/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumei de 578 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata T. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26.02.2014.
Președinte, S. F. | Judecător, C. R. | Judecător, M. C. |
Grefier, O. T. |
Red./Tehnored.: R.C./T.O.
2 ex./07.04.2014
Judecător fond: C. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 256/2014. Tribunalul IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 142/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
