Obligaţie de a face. Decizia nr. 516/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 39406/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Iunie 2014
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 516/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul-intimat C. P. și pe intimații-apelanți C. G. și C. N. B., având ca obiect obligație de a face .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.06.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ reclamantul C. P. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu paratii C. G. si C. N.-B., să dispună obligarea acestora de a executa stratul de uzura al cailor de acces din beton sau asfalt, catre constructia amplasata pe terenul achizitionat la data de 27 mai 2006 teren situat in mun. Iasi, Al. M. S., Jud. Iasi, sector cadastral nr. 26, obligarea paratilor la plata penalitatilor de instarziere de 0,1% pe zi din pretul achitat, respectiv_ EUR, calculat la cursul oficial BNR pentru nerespectarea termenelor asumate prin contractul de vanzare cumparare incheiat la 27 mai 2006, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii s-a arătat că între parti la 27.05.2006 a intervenit contractul de vanzare cumparare prin care reclamantul a achizitionat de la parati terenul in suprafata de 1086 mp mentionat anterior. Prin acelasi contract paratii s-au obligat ca pana la data de 11.04.2007 sa sigure construirea stratului suport format din pietris pentru caile de acces pana la locuinta ce urma sa o construiasca si stratul de uzura executat din beton sau asfalt pana la sfarsitul anului 2009.
In fapt paratii nu si-au indeplinit obligatia contractuală asumată, nici până în prezent. Stratul de pietriș a fost superficial turnat, însă fără a se mai executa stratul de uzură din beton sau asfalt, cu toate că a solicitat acest lucru de nenumărate ori, împreună cu ceilalți proprietari din zonă, așa cum s-a prevăzut în clauza contractuală asumată, având în vedere problemele întâmpinate in folosirea căilor de acces.
Se solicită și plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere din prețul achitat, penalități care au început să curgă de la sfârșitul anului 2009 și până în prezent.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1350, 1539 Cod Civil, art. 275 Cod procedură Civilă.
Pârâții au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. În prealabil, se impune ca reclamantul să facă precizări referitor la cuantumul penalităților si perioada aferent cărora se solicită.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, raportat la întinderea drepturilor și obligațiilor asumate prin contract. Prin contractul încheiat între părți s-a procedat la transferul dreptului de proprietate exclusiv privitor la o parcelă de teren, precum și dreptul indiviz referitor la căile de acces de la drumul public către proprietatea achiziționată. Prin convenție părțile și-au asumat obligații suplimentare referitoare la calea de acces, obligația construirii stratului suport din pietriș până la data de 11.04.2007, respectiv obligația executării stratului de uzură din beton ori asfalt până la sfârșitul anului 2009.
Obligația referitoare la executarea stratului de uzură al căilor de acces era o obligație afectată de o condiție și un termen: pe de o parte condiția exigibilității obligației o reprezenta solicitarea in acest sens provenită din partea a 2/3 din coproprietarii căilor de acces, pe de altă parte obligația își avea limitată existența până la finele anului 2009. Reclamantul și ceilalți coproprietari ai căilor de acces nu au dat dovadă de diligență și nu au formulat solicitarea in termenul contractual convenit, dreptul acestora și obligația corelativă a pârâților stingându-se la 31.12.2009, drept pentru care nu mai poate fi executată silit.
Arată pârâții că este adevărat că reclamantul a formulat solicitarea de executare a stratului de uzură, însă acesta a fost singurul dintre coproprietarii căilor de acces care a făcut acest lucru.
În ceea ce privește penalitățile, acestea deveneau exigibile la 31.12.2009 și numai cu condiția ca pârâții vânzători să fi primit în prealabil solicitarea a 2/3 dintre coproprietari, procentul penalizator stipulat in convenție nu era aplicat privitor la neexecutarea obligatiei de realizare a stratului de uzură, ci privitor la cu totul alte obligații.
Voința reală a părților a fost să aplice penalitatea de 0,1% pentru obligațiile scadente la 1.08.2006- asigurarea accesului utilajelor și camioanelor pentru ridicarea locuinței individuale, la 31.12.2006 – racordarea terenului la utilități și 11.04.2007 – executarea stratului suport din pietris pe căile de acces. D. aceste obligații erau purtătoare de penalități, insă toate aceste obligații au fost executate in termen.
Prin sentința civilă nr. 9739/25.06.2013 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții să execute stratul de uzură din beton sau asfalt al căilor de acces către construcția amplasată pe terenul achiziționat de reclamant de la pârâți, a respins ca neîntemeiată cererea privind penalități formulată de reclamantul a obligat pârâții să achite reclamantului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins cererea pârâților privind cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
,,Reclamantul C. P. a încheiat cu pârâții C. N.-B. și C. G. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 976 la 27.05.2006 de notarul public I. N., prin care pârâții au vândut reclamantului – cumpărător terenul categoria arabil in suprafață totală de 1086 mp situat în intravilan mun. Iași, ..n., sector cadastral 26 intabulat în Cartea Funciară nr._ a mun. Iași. Totodată, pârâții au înstrăinat reclamantului și cotele indivize din terenurile având destinația căi de acces.
De asemenea, potrivit dispozițiilor contractuale, pârâții s-au obligat ca până la data de 01.08.2006 să asigure accesul camioanelor și utilajelor necesare pentru construirea unei locuințe și ca până la data de 31.12.2006 să depună toate diligențele în vederea racordării terenului la toate utilitățile necesare(..). În situația în care obligația prezentă nu poate fi adusă la îndeplinire parțial sau total în termenul stabilit, datorită firmelor furnizoare de utilități menționate mai sus, sau neobținerii aprobărilor necesare, termenul se suspendă pe toată perioada cât vânzătorii sunt împiedicați să îndeplinească aceste obligații. Totodată s-au obligat să construiască stratul suport, format din pietriș, pentru căile de acces până la data de 11.04.2007, nerespectarea termenelor menționate ducând la plata penalităților de către vânzători către cumpărător, respectiv 0,1% pe zi din prețul achitat până la îndeplinirea obligațiilor asumate. Conectarea branșamentelor la construcție va fi făcută în funcție de fiecare furnizor de utilitate în parte. Stratul de uzură al căilor de acces va fi executat din beton sau asfalt până la sfârșitul anului 2009 sau mai devreme, dacă cel puțin 2/3 din proprietari solicită acest lucru.
Reclamantul susține prin cererea de față că pârâții nu și-au respectat obligația privind executarea stratului de uzură al căilor de acces din beton sau asfalt până la sfârșitul anului 2009. Pârâții au recunoscut prin întâmpinare că nu au realizat stratul de uzură deși reclamantul le-a solicitat acest lucru, dar pretind că executarea stratului de uzură s-ar fi impus doar în situația în care solicitarea ar fi fost făcută de 2/3 din numărul coproprietarilor până la data de 31.12.2009.
Din prevederea contractuală menționată anterior rezultă fără echivoc faptul că pârâții și-au asumat obligația față de reclamant de a executa stratul de uzură până la data de 31.12.2009, nefiind necesar acordul a 2/3 din coproprietari decât în situația în care s-ar fi dorit realizarea stratului suport mai devreme de această dată. În ce privește termenul stabili de părți, acesta este unul suspensiv, având ca efect amânarea îndeplinirii sau executării obligației afectate de acest termen. În plus, acest termen amână începutul exercitării dreptului subiectiv, prescripția dreptului la acțiune începând să curgă de la data împlinirii termenului.
Referitor la cererea reclamantului privind penalități, instanța constată că din dispozițiile contractului nu rezultă ca părțile să fi prevăzut penalități pentru neîndeplinirea obligației constând în executarea stratului de uzură. În același paragraf din contract în care a fost inserată această obligație, părțile au prevăzut în sarcina pârâților executarea și a altor obligații afectate tot de termene suspensive, stabilind apoi că nerespectarea termenelor menționate conduce la plata unor penalități de către vânzător. Din topografia textului, astfel cum au fost prevăzute obligația ce face obiectul cauzei și clauza penală, rezultă că plata penalităților este atrasă numai de nerespectarea obligațiilor indicate anterior clauzei penale nu și de cele menționate ulterior acesteia.
În cauză sunt incidente dispozițiile art 969 C civ, aplicabile la data încheierii convenției. Astfel, convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, iar potrivit art 1073 C civ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației. Cum pârâții au recunoscut expres neîndeplinirea obligației privind executarea stratului de uzură, asumată de aceștia prin contract, reclamantul este îndreptățit la a dobândi ceea ce pârâții s-au obligat’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul C. P. solicitând admiterea și a capătului de cerere având ca obiect plata penalităților de întârziere, prima instanță reținând în mod greșit că clauza penală nu ar fi fost aplicabilă obligației de executare a stratului de uzură. Or nicăieri în cuprinsul paragrafului prin care se detaliază obligațiile asumate de vânzători nu se specifică că penalitățile nu sunt aplicabile și în cazul stratului de uzură; mențiunea referitoare la penalități nu exclude obligația executării stratului de uzură; topografia textului la care face referire prima instanță nu are relevanță în soluționarea acestui capăt de cerere. Chiar dacă inserarea obligației executării stratului de uzură a intervenit în redactare imediat după fraza ce face referire la penalități nu înseamnă că penalitățile nu sunt aplicabile și acestei obligații.
Clauzele contractului trebuie interpretate în sensul aplicării lor în conformitate cu voința reală; prima instanță în mod greșit a respins ca neutile proba cu martori și interogatoriu, probe ce ar fi clarificat înțelesul unui act redactat în mod interpretabil.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea apelului arătând că interpretarea clauzelor contractule duce la concluzia neechivocă a faptului că procentul de penalitate stipulat pentru executarea celorlalte obligații nu se aplică și obligației de realizare a stratului de uzură., ci numai pentru obligațiile scadente la 01.08.2006 și 11.04.2007. Clauza îndoielnică se interpretează întotdeauna în favoarea celui care se obligă.
Intimații C. G. și C. N. B. au formulat și cerere de aderare la apel solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și respingerea capătului de cerere referitor la obligarea la executarea stratului de uzură., întrucât această obligație era afectată de o condiție (să fie solicitată de 2/3 din coproprietari) și de un termen (să fie solicitată până la finele anului 2009). De vreme ce coproprietarii nu au dat dovadă de diligență, drepturile lor s-au stins la 31.12.2009.
Prin întâmpinare la cererea de aderare la apel, reclamantul-apelant C. P. a arătat că intimații au exercitat cu rea credință dreptul de a uzita de aderarea la apel, aceștia neavând nici o justificare pentru nedeclararea unui apel propriu-zis.
Termenul prevăzut în clauza contractuală este suspensiv iar nu extinctiv; condiția solicitării efectuării stratului de uzură de 2/3 din proprietari viza doar executarea acestei obligații mai repede decât la sfârșitul anului 2009.
Instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că cererea de aderare la apel este inadmisibilă iar apelul declarat de reclamant este nefundat pentru următoarele motive:
În ce privește excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel, instanța reține că deși art. 293 alin. 1 Cod procedură civilă dă dreptul unui intimat să formuleze apel chiar și după ce termenul său de apel expirase, totuși interpretarea acestui text trebuie să fie riguroasă pentru a deservi adevăratul scop avut în vedere de legiuitor și pentru a nu da naștere unor abuzuri sau inechități. Astfel, acest instrument al aderării la apel dă dreptul unui reclamant, căruia i s-a admis doar în parte cererea sau unui pârât, care a fost obligat parțial la îndeplinirea unei obligații, să repună în discuție și restul dreptului/restul obligației cu privire nu a avut câștig de cauză, atunci când și adversarul său printr-un apel urmărise satisfacerea întregii creanțe. Ambele cereri însă (atât cererea principală cât și cererea de aderare) au în vedere același capăt de cerere, admis doar parțial.
Or cererea de aderare la apel din cauza de față nu poate fi primită întrucât ea vizează un alt capăt de cerere decât cel avut în vedere de cererea principală, cu privire la care intimații ar fi putut introduce un apel principal; cu alte cuvinte prin apelul principal introdus de reclamant, intimații nu au fost în nici un fel provocați cu privire la capătul de cerere pe care se întemeiază cererea de aderare. Or este necesar ca cererea de aderare la apel să se refere la aceleași aspecte pe care apelantul principal le repune în discuția instanței de control, aspecte pe care apelantul aderent nu le-ar mai fi pus în discuție dacă nu ar fi fost provocat prin apelul principal.
A accepta că o cerere de aderare la apel poate fi introdusă în orice condiții, chiar fără nici o legătură cu obiectul cererii principale de apel, ar crea mari dezechilibre și inegalități între părți.
Pentru aceste motive instanța urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la apel.
În ce privește apelul reclamantului instanța constată că câmpul de aplicare al clauzei penale este clar și că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune audierea unor martori sau administrarea unor interogatorii, de vreme ce interpretarea rezultă cu prisosință din text, iar sensul urmărit de apelant este mai degrabă de a adăuga la contract decât de a interpreta.
Astfel topografia textului și interpretarea gramaticală a dispozițiilor contractuale fac evident faptul că clauza penală viza doar obligația de executare a stratului suport nu și a stratului de uzură. Clauza penală este cuprinsă la finalul frazei care se referă la obligația de executare a stratului suport. Obligația referitoare la stratul de uzură nu face referire la nici o clauză penală. Locul în care este așezată clauza penală în economia întregului contract face evident faptul că clauza penală nu este aplicabilă întregului contract ci doar obligației pe lângă care este prevăzută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de pârâții C. G. și C. N. B. împotriva sentinței civile nr. 9739/25.06.2013 a Judecătoriei Iași.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. P. împotriva sentinței civile nr. 9739/25.06.2013 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2014.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red./ Tehnored.: M.D.
5 ex. / 18.08.2014
Judecător fond: H. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1265/2014. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 508/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
