Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 660/2014. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 660/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 24955/245/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 29 Septembrie 2014

Președinte - Doinița T.

Judecător M. S.

Grefier A. M.

DECIZIE CIVILĂ Nr. 660/2014

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant V. D., apelant V. M. și pe intimat T. M., având ca obiect ordonanță președințială servitute de trecere.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanții-intimați asistați de av.G. și av.D. pentru intimata-apelantă.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se legitimează apelanții-intimați de către instanță pentru identificare, apelanta V. D. cu Ci . nr._ și V. M. cu Ci . nr._.

Interpelat de către instanță, apărătorul intimatei-apelante arată că are delegație la dosar dar va depune dacă nu este.

Instanța lasă cauza la a doua strigare în acest sens.

La a doua strigare a cauzei, prezența fiind aceeași, av.D. depune delegație la dosar.

Instanța pune în discuție excepția de tardivitate a apelului formulat de V. M. și D..

Av.D. solicită admiterea excepției având în vedere că apelul a fost depus la o lună după pronunțarea hotărârii.

Av.G. solicită respingerea excepției având în vedere că apelul a fost depus în termenul de 5 zile de la data pronunțării.

Instanța reține spre soluționare excepția tardivității apelului formulat de V. D. și M., constată că apelul declarat de T. M. este declarat în termen și în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Av.D. pentru apelanta T. M. solicită admiterea apelului ce privește cheltuielile de judecată și consideră că se poate soluționa ca cerere accesorie pe cererea de completare dispozitiv, fără cheltuieli de judecată.

Av.G. pentru apelanții-intimați V. solicită respingerea apelului declarat de T. M. având în vedere că nu se poate soluționa pe cerere de completare hotărâre, iar în cuprinsul hotărârii nu se amintește de aceste cheltuieli. Nu solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor civile de față, constată:

1.Prin cererea adresată Judecătoriei Iași și înregistrată sub nr._ la data de 02.08.2013, reclamanții V. D. și V. M. au solicitat pe cale de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâta T. M., prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească un drum de trecere până în . la utilități.

În motivarea cererii au arătat în urma executării silite a sentinței civile nr. 954/2012 a Judecătoriei Iași, în perioada 19-23.07.2013 s-a efectuat grănițuirea proprietăților, fiind lipsiți de acces la drumul public.

Prin sentința civilă nr. 92 din 9.01.2014 Judecătoria Iași a respins cererea de chemare in judecată .

A reținut instanța de fond următoarele considerente:

Articolul 996 al. 1 Cod procedură civilă, prevede că „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din cuprinsul textului de lege sus-menționat reiese că trei sunt condițiile specifice exercitării acestei proceduri, respectiv aparența unui drept și urgența – condiții specifice, generale și nerezolvarea fondului cauzei – condiție specifică și generală, această din urmă condiție decurgând din caracterul vremelnic al măsurii.

S-a decis pe cale jurisprudențială că în materie de ordonanță președințială, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărei caz în parte și, orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a motiva prezenta cerere, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.

Instanța constată că reclamanții au solicitat prin prezenta cerere ca să se stabilească o cale de trecere în favoarea lor pe un teren deținut de către pârâtă.

Din punctul de vedere al probatoriului, reclamanții nu au dovedit în vreun mod închiderea singurei căi de acces de către pârâtă, nici necesitatea unei alte căi de acces – aparența dreptului, nici urgența prezentei acțiuni și nici paguba care s-ar produce dacă ar încerca valorificarea dreptului invocat pe calea unei acțiuni de drept comun.

Astfel, la termenul din data de 31.10.2013 martorul Soficu I. nu a precizat dacă reclamanții nu au altă cale de acces prin punerea în executare a acțiunii în grănițuire, iar la acest termen de judecată martorul P. D. a arătat că reclamanții au ieșire la drumul public printr-o poartă, anterior, această ieșire făcându-se printr-o poartă și o portiță.

În cauză, sub aspectul condițiilor de admisibilitate a cererii pe calea ordonanței președințiale, se reține că reclamanții nu au dovedit existența condițiilor mai sus menționate, circumstanțe în care, urmează să respingă cererea ca nefondată.

2.Prin cererea adresată Judecătoriei Iași la data de 27.01.2014 și înregistrată sub nr._/245/2013, pârâta T. M., în contradictoriu cu reclamanții V. D. și V. M., au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 92/09.01.2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași.

In fapt, arată ca prin sentința civilă cu numărul mai sus-indicat, instanța a respins acțiunea civilă având ca obiect – ordonanță președințială, dar a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate de către pârât.

In dovedire anexează la dosar sentința civilă nr. 92/09.01.2014 .

Reclamanții asistați de avocat, au arătat că se opun cererii formulate de către pârât, acesta fiind un motiv de apel.

Prin sentința civilă nr. 2830 din 25.02.2014 Judecătoria Iași a respins cererea de completare a hotărârii cu următoarea motivare.

Conform art. 444 al. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii …”. Ori, din analiza cuprinsului sentinței civile nr. 92/09.01.2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași rezultă că, în cadrul considerentelor acesteia nu a fost analizată cererea pârâtului privind cheltuielile de judecată, acest fapt fiind un motiv pentru promovarea căii de atac și nu o neregularitate care poate fi soluționată pe calea completării dispozitivului, cererea urmând a fi respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 92 din 9.01.2014 a Judecătoriei Iași au declarat apel reclamanții V. D. și V. M., cu următoarele critici:

Soluția judecătoriei este netemeinică, nu a avut in vedere probatoriul administrat, respectiv faptul că și reclamanta și pârâta folosesc aceeași poartă de acces. Pârâta i-a notificat și le interzice accesul pe proprietatea sa. Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Cod pr.civilă. Martorii audiați au relevat instanței faptul că sunt proprietarii imobilului dominant de peste 30 de ani, folosesc această cale de acces de cca 25 de ani.

In drept invocă disp. art. 468 Cod pr.civilă.

Apelul a fost legal timbrat.

Pârâta T. M. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 2830 din 25.02.2014 prin care s-a respins cererea sa de completare a hotărârii. Susține că s-a apreciat greșit asupra cererii. Instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată deși s-a făcut mențiune in considerente despre această solicitare.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

V. D. și V. M. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția de tardivitate a cererii de apel, depusă cu cel puțin o lună peste termenul legal. Solicită să se rețină că instanța de fond s-a pronunțat corect asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Excepția nu a fost primită de tribunal: in ședința publică din 9.07.2014 s-a stabilit ca declarat in termen apelul formulat de către pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2830 din 25.02.2014 ( 5 zile de la pronunțare), cererea de apel fiind înregistrată la data de 28.02.2014.

T. M. a invocat excepția de tardivitate a apelului declarat de către reclamanții V. D. și V. M., excepție care va fi admisă pentru următoarele motive:

Cererea de apel formulată de către reclamanții V. D. și V. M. privește sentința civilă nr. 92 din 9.01.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în materia ordonanței președințiale, procedură reglementată de art. 996-1001 Cod pr.civilă. Judecata acestei cauze s-a derulat cu citarea părților, prin urmare termenul de declarare a căii de atac curge de la pronunțare, potrivit art. 999 alin 1 Cod pr.civilă. Ca urmare, raportat la data pronunțării sentinței civile nr. 92 din 9.01.2014 a Judecătoriei Iași apelate de către reclamanți (9.01.2014) termenul de apel reglementat de art. 999 alin 1 Cod pr.civilă s-a împlinit la data de 15.01.2014. Data declarării apelului de către reclamanți, 28.01.2014, se situează ulterior împlinirii termenului de apel. În consecință, excepția de tardivitate este întemeiată, apelul declarat de către reclamanții V. D. și V. M. va fi respins ca tardiv.

Apelul declarat de către T. M. împotriva sentinței civile nr. 2830 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași este fondat.

Greșit s-a stabilit de instanța de fond împrejurarea că omisiunea soluționării cererii de acordare a cheltuielilor de judecată nu poate constitui motiv de formulare a cererii de completare hotărâre.

Potrivit art. 444 Cod pr.civilă dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii in același termen in care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată este o cerere accesorie, prin urmare se încadrează in categoria cererilor pentru care se poate formula cerere de completare a hotărârii. Mai mult potrivit art. 45 Cod pr.civilă, reglementarea procedurii completării hotărârii exclude accesul la calea de atac a apelului împotriva acelei hotărâri pentru omisiunea instanței de a soluționa o cerere.

Astfel, stabilind că pârâta T. M. a uzat de calea legală pentru înlăturarea omisiunii soluționării cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată in fața instanței de fond, tribunalul va admite apelul acesteia in temeiul art. 480 Cod pr.civilă, va schimba in tot sentința 2830 din 25.02.2014, va dispune completarea sentinței civile nr. 92 din 9.01.2014 a Judecătoriei Iași, va obliga reclamanții V. D. și V. M. să plătească pârâtei T. M. suma de 700 lei cheltuieli de judecată probată cu chitanța aflată la fila 87 dosar fond, cu nr._ din 12.12.2013. Se reține de către tribunal faptul că pârâta a formulat cerere de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată și prin întâmpinare și în cadrul dezbaterii in fond a cererii.

Cererea apelantei T. M. de acordare a cheltuielilor de judecată in apel va fi respinsă pentru că nu au fost depuse dovezi privind efectuarea unor atare cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardiv apelul declarat de către reclamanții V. D. și V. M., domiciliați în Iași, ., Jud. Iași împotriva sentinței civile nr. 92 din 9.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.

Admite apelul declarat de către pârâta T. M., CNP_, dom. în Iași, . împotriva sentinței civile nr. 2830 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă în tot.

Admite cererea de completare a sentinței civile nr. 92 din 9.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași formulată de pârâta T. M..

Completează sentința civilă nr. 92 din 9.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași:

Obligă reclamanții V. D. și V. M. să plătească pârâtei T. M. suma de 700 lei cheltuieli de judecată.

Respinge cererea apelantei T. M. de acordare a cheltuielilor de judecată in apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, 29.09.2014.

Președinte,

Doinița T.

Judecător,

M. S.

Grefier,

A. M.

RED. ȘI TEHN./T.D./20.11.2014/5 ex

Judecătoria Iași:C. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 660/2014. Tribunalul IAŞI