Întoarcere executare. Decizia nr. 1257/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1257/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 12307/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Septembrie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1257/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către Direcția G. A Finanțelor Publice Iași, Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 9915 din 26 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații I. A., C. De A. De Sănătate Iași, având ca obiect contestație la executare întoarcere executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 9915/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI.
Respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual-pasive a intimatei C. DE A. DE SĂNĂTATE IAȘI.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul I. A., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat, I. P., din Iași, .. 43, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași, și C. DE A. DE SĂNĂTATE IAȘI, cu sediul în Iași, .. 18-20, jud. Iași.
Anulează executarea silită demarată de către intimate împotriva contestatorului I. A..
Admite cererea de întoarcere a executării silite.
Dispune întoarcerea executării silite în sensul obligării intimatei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI să restituie contestatoarei suma de 3268 lei.”
Dispune restituirea sumei de 194 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2013, sub numărul_, contestatorul I. A. a formulat în contradictoriu cu intimații Direcția G. A Finanțelor Publice Iași, Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași Și C. De A. De Sănătate Iași contestație la executare împotriva executării silite din dosarul de executare nr._, solicitând:
- anularea executării silite înseși;
- anularea tuturor actelor de executare, inclusiv adresa de înființare a popririi;
- întoarcerea executării silite și obligarea intimaților la restituirea sumelor achitate în temeiul executării.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 01.04.2013 a fost înștiințată de către angajator că intimații au emis și comunicat o adresa de înființare a popririi pentru suma de 2857 lei, sumă ce ar fi datorată cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, numărul titlului executoriu fiind 6679/21.12.2010.
În lipsa altor comunicări efectuate de intimate, contestatorul presupune că este vorba despre un titlu de creanță emis de Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Acest titlu de creanță nu a fost comunicat contestatorului.
Contestatorul invocă dispozițiile art. 141 alin. (8) C. proc. fiscală.
În ceea ce privește întoarcerea executării, contestatorul a achitat suma de 2200 lei, urmând ca în condițiile anulării executării silite să fie obligate intimatele să restituie această sumă.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 C. proc. civ., art. 711 Noul Cod de procedură civilă, art. 172 C. proc. fiscală.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei adresa de înființare a popririi (f. 5).
Intimatul Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În întâmpinare, intimatul Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași a precizat că Direcția G. A Finanțelor Publice Iași nu are calitate procesuală pasivă, nefiind atacate acte de executare îndeplinite de această instituție.
Contestatorul figurează cu obligații fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului, motiv pentru care s-a început executarea silită. Obligațiile fiscale reprezintă contribuții datorate fondului asigurărilor sociale de sănătate, debite și accesorii. Aceste debite au fost stabilite prin decizia nr. 2389/11.10.2010.
Debitul total de 2857 lei a fost achitat integral de către contestator.
Intimatul afirmă că decizia de impunere a fost comunicată contestatorului în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) lit. c C. proc. fiscală.
În drept au fost invocate prevederile art. 44, 145, 172 – 173 C. proc. fisc.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Intimatul a depus la dosarul cauzei copia dosarului de executare privind contestatorul.
La data de 29.05.2013 contestatorul a precizat capătul trei din cererea introductivă, solicitând întoarcerea executării silite pentru suma de 3268 lei, achitată în cadrul executării silite (f. 28).
Contestația la executare a fost legal timbrată.
La data de 21.06.2013 intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași a depus la dosarul cauzei precizări scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesul pasive, motivat de faptul că întreaga activitate de executare silită a fost preluată de către ANAF.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține umrătoarele aspecte:
În primul rând, în ceea ce privește legea aplicabilă, instanța apreciază că litigiul trebuie soluționat potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă de la 1865, întrucât titlul de creanță și titlul executoriu au fost emise anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, procedura de executare silită a fost demarată de Casa de Asigurări de Sănătate Iași anterior momentului menționat mai sus, deci sub imperiul legii vechi, noile măsuri de executare fiind îndeplinite în continuarea unei proceduri execuționale începuse sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865, dovadă fiind și faptul că Administrația Finanțelor Publice Iași nu a emis un nou titlu executori, ci s-a prevalat de cel din 2010.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Direcția G. A Finanțelor Publice Iași instanța urmează să o admită, motivat de faptul că actele de executare contestate în prezenta cauză au fost emise de către Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași și nu de către Direcția G. A Finanțelor Publice Iași, astfel încât nu există nici un temei pentru care Direcția G. a Finanțelor Publice să figureze în calitate de intimat în prezenta cauză, calitatea de intimat fiind atrasă tocmai de calitatea de organ emitent al actelor de executare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual-pasive a intimatei C. De A. De Sănătate Iași instanța urmează să o respingă, motivat de faptul că intimatul Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași se folosește în demersul său de o . acte de executare emise de către Casa de Asigurări de Sănătate Iași (f. 20, 21) și, în plus, în prezenta cauză principalul argument al contestatorului vizează necomunicarea de către emitentul deciziei de impunere - Casa de Asigurări de Sănătate Iași – a titlului de creanță.
În ceea ce privește contestația la executare:
La data de 11.20.2010 Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis decizia de impunere nr. 2389 pentru suma de 2987 lei, reprezentând contribuții și accesorii datorate FNUASS pentru perioada 01.2005 – 12-2007.
Pentru comunicarea deciziei de impunere, intimatul a ales doar procedura publicității, fapt recunoscut și prin întâmpinare.
În baza deciziei de impunere nr. 2389/11.10.2010 au fost emise inițial de către Casa de Asigurări de Sănătate Iași titlul executoriu nr. 6679/21.12.2010 și somația de executare nr._/21.12.2010.
La dosarul cauzei (f. 22) intimatul Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași a depus copia unei confirmări de primire, semnată personal de către contestator la data de 22.12.2010.
Această confirmare de primire nu conține nici o mențiune cu privire la actele comunicate, fiind menționat doar numărul recomandatei, respectiv R_, fără a exista însă o precizare cu privire la documentele trimise recomandat sub acest număr.
În raport de aceste precizări, reținând echivocul acestei confirmări de primire, instanța apreciază că nu se face dovada comunicării către contestator a unui anumit titlu de creanță sau a unui anumit act de executare, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru comunicarea legală a unui fiscal, fie el act administrativ sau act de executare.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată, astfel cum se arată în art. 45 din Codul de Procedură Fiscală. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat efectiv acestuia.
Prin urmare, instanța consideră că executarea silită în ce privește sumele datorate în temeiul deciziei de impunere nr. 2389/11.10.2010 a fost începută cu încălcarea dispozițiilor legale, în lipsa unui titlu executoriu valabil.
In aceste condiții, urmează a fi admisă contestația așa cum a fost formulată si a se dispune anularea actelor de executare.
În raport de soluția pronunțată asupra contestației la executare, instanța va admite în consecință și capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, dispunând obligarea intimatului Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași la restituirea sumei de 3268 lei, sumă ce nu a fost contestată de către intimat.
Întrucât sumele au fost achitate în contul Administrației Finanțelor Publice A Municipiului Iași, numai acest intimat urmează a fi obligat la restituirea sumelor achitate de contestator în temeiul actelor de executare anulate.
În temeiul art. 23 alin. (1) lit. e sin Legea nr. 146/1997, având în vedere cererea contestatorului privind restituirea taxei de timbru, instanța urmează să o admită și să dispună restituirea sumei de 194 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași care a solicitat casarea sentinței apelate, trimiterea spre rejudecare iar pe fond și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esență că CAS Iași a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada materială și fără echivoc a acestui fapt. S-a mai precizat că la momentul emiterii și comunicării Deciziei de impunere pe numele contestatorului, art. 44 alin 2 din OG nr. 92/2003 nu mai prevedea o enumerare subsecventă a modalităților de comunicare a actelor administrativ fiscale. Pe confirmarea de primire este marcat nr._ ce reprezintă nr. deciziei de impunere, prin urmare există certitudinea comunicării acesteia.
Pe fondul cauzei recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin și dovada plății contribuțiilor.
Această obligație este expresă și absolută corelativ cu achitarea trimestrială a contribuției datorate în baza acestei declarații. Legiuitorul a prevăzut ca, în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de asigurări urmează a se aplica măsurile de executare pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere. Codul fiscal stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligațiile fiscale principale și cele accesorii în termen de 5 ani. Din cuprinsul deciziei de impunere și anexelor, reiese modul cum au fost calculate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare în parte.
În drept s-au invocat disp. art. 299, 304 ind.1CPC.
Intimata nu a formulat întâmpinare dar a solicitat prin apărătorul ales, respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, dispozițiile legale aplicabile în instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 11.10.2010 Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr. 2389 referitoare la obligațiile de plată accesorii în cuantum de 2967 lei.
La judecata în fond, intimata (prin întâmpinare) a precizat că a comunicat decizia de impunere doar prin procedura publicității. În recurs însă se invocă comunicarea deciziei de impunere prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, recurenta precizând că la dosar există „dovada materială și fără echivoc a acestui fapt” iar pe confirmarea de primire este marcat nr._ care reprezintă nr. deciziei de impunere.
Tribunalul constată că decizia de impunere care a stat la baza emiterii somației și titlului executor în cauză, poartă nr. 2389 și a fost emisă la data de 11.10.2010. Prin urmare, nr. indicat de către recurentă –_ nu poate reprezenta nr. deciziei de impunere așa cum în mod eronat susține recurenta. Așa cum a reținut și instanța de fond, copia confirmării de primire existentă la fila 22 dosar fond nu cuprinde nicio mențiune cu privire la actele comunicate, cel mai probabil, luând în considerare data (22.12.2010), fiind comunicate somația și titlul executoriu nu și decizia de impunere.
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a se menționează că este titlu de creanță decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii.
Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că decizia de impunere nr. 2389/11.10.2010 nu constituie titlu de creanță.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanța de recurs reține că în mod eronat recurenta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, nerespectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
De asemenea, raportat la Decizia Curții Constituționale, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la faptul că art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu instituie o ordine de prioritate și la faptul că modalitatea de comunicare a actelor prin publicitate nu mai este subsecventă celorlalte modalități de comunicare, ci este o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport cu celelalte căi de comunicare.
În consecință, instanța de recurs constată că în mod corect s-a reținut că către instanța de fond faptul că modul de comunicare a deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Tot astfel, reținând că decizia de impunere nu a fost legal comunicată intimatei, în mod corect instanța de fond a dispus anularea somației și a titlului executoriu emise în baza titlului de creanță.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeana a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 9915/26.06.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2014
Președinte, M. M. | Judecător, P. T. | Judecător, C. A. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored.M.M.
2 ex. – 12.12.2014
Judecător fond: G. T.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 660/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3022/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
