Pretenţii. Sentința nr. 3022/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3022/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1413/99/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Septembrie 2014
Președinte - D. M.
Grefier D. M. B.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3022/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. N. P. și pe pârâtul T. NAȚIONAL " V. A.", având ca obiect pretenții REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin registratura instanței, la data de 15.09.2014, raportul de expertiză dispus a se efectua în cauză.
Instanța constată că raportul de expertiză a fost înaintat la dosar cu mai mult de 5 zile înaintea termenului de judecată astfel încât părțile aveau posibilitatea studierii acestuia, motiv pentru care apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru comunicarea raportului de expertiză.
Având în vedere lipsa părților si faptul că s-a solicitat de către reclamant judecarea cauzei și în lipsă, conform disp. art. 242 alin.2 C., instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei Iași sub nr._/2007 reclamantul B. N. P. l-a chemat în judecată pe pârâtul T. N. „V. A.” din Iași, solicitând obligarea acestuia să-i plătească drepturile de autor de 15.000 lei ce i se cuvin ca urmare a reprezentării piesei sale de teatru „Banii n-au miros ”, în premieră la 6.12.2004 și a tantiemelor respectiv procentelor care i se cuvin din încasările de după reprezentații, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că piesa menționată mai sus și care a fost premiată la concursul de dramaturgie de la Bușteni din 2004 si la cel de la Râmnicu V. din 1992 nu a fost reprezentată de acest teatru, motivându-se lipsa de fonduri.P. a fost publicată în volumul „M. osândiților ” (Editura „Dacia”- Cluj N. ).
În toamna anului 2004, T. Național din Iași a preluat piesa reclamantului fără un acord scris si semnat din partea acestuia, conform Lg. 8/1996.
P. a fost reprezentată de mai multe ori pe scena acestui teatru.
Reclamantul a fost invitat la premieră de către conducerea Teatrului Național „V. A. ”, ocazie cu care părțile au discutat despre situația creată și i s-a promis că se va ajunge la o înțelegere cu privire la drepturile de autor.
Reclamantul a solicitat cu trei zile înainte de premieră semnarea unui contract de reprezentație teatrală, conform art. 58 din Lg. 8/1996, știind că este necesar pentru obținerea drepturilor de autor.
A mai susținut reclamantul că prin adresa nr. 1243/07.05.2007 actuala conducere a Teatrului Național a dat un răspuns favorabil cererilor reclamantului în sensul de a transmite cuantumul pretențiilor sale.
În drept a invocat Lg. 8/1996.
În susținerea acțiunii, a depus: chitanță, copie după adresa nr. 1243/2007 si cerere.
Prin întâmpinare pârâtul a declarat că este de acord cu plata a 12 % din încasările de după reprezentații. În urma a 17 reprezentații la S. Studio s-a încasat suma de 2.982 Ron.
Ca atare, a considerat că îi datorează reclamantului suma de 357,84 Ron, ce trebuie plătită prin Capyro.
A mai arătat că nu a existat nici un contract de reprezentare teatrală în formă scrisă, conform art. 58 si 59 din Lg. 8/1996.
A precizat că între părți a existat o înțelegere verbală anterioară punerii în scenă a piesei în sensul nedatorării nici unei sume de bani pentru cesiunea drepturilor de autor cu privire la piesa „Banii n-au miros ” .
Acordul verbal dintre părți l-a îndreptățit pe pârât să pună în scenă piesa menționată, dar, a susținut acesta, nu poate constitui o premisă valabilă a primului capăt de cerere a reclamantului privind plata drepturilor de cesiune.
Prin sentința civilă nr. 1691/29.10.2008 Tribunalul Iași (sesizat ca urmare a declinării competenței materiale de către Judecătoria Iași) a respins cererea cu motivarea că ,,anterior montării spectacolului nu a fost încheiat nici un contract de reprezentare teatrală în formă scrisă, potrivit art. 58 și 59 din L. 8/1996, privind drepturile de autor. Această dispoziție a legii constituie o condiție esențială și specială, care presupune necesitatea îndeplinirii ei și în lipsa căreia actul juridic nu se poate naște în mod valabil. Între părți a existat o înțelegere verbală anterioară punerii în scenă a piesei în sensul nedatorării nici unei sume de bani pentru cesiunea drepturilor de autor cu privire la piesa „Banii n-au miros ” Acest acord verbal dintre părți l-a îndreptățit pe pârât să pună în scenă piesa menționată dar nu poate constitui o premisă valabilă a primului capăt de cerere al reclamantului referitor la plata drepturilor de cesiune. Cât privește cel de –al doilea capăt de cerere reține instanța că reclamantul este îndreptățit la plata celor 20% din încasări de după reprezentații, lucru cunoscut și de pârâtă.
Această sumă însă trebuie plătită conf. art. 71 din Legea nr. 5/1996 pe baza unui contract încheiat între părți. nu a făcut însă dovada că a încheiat un astfel de contract, astfel încât pârâta să-și poată onora obligațiile’’.
Prin decizia nr. 16/15.02.2012 Curtea de Apel Iași a admis apelul reclamantului B. Neclu P. împotriva sentinței civile nr. 1691/29.10.2008 pe care a desființat-o trimițând dosarul spre rejudecarea fondului la Tribunalul Iași.
În motivarea acestei decizii Curtea de apel Iași a reținut următoarele argumente:
,, Potrivit art. 58 alin.1 din Legea nr.8/1996, prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuție muzicală titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică ori o pantomimă, în schimbul unei remunerații, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condițiile convenite, iar conform alineatului 2, se pot încheia contracte generale de reprezentare teatrală și prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, în condițiile prevăzute la art. 130 alin.1 lit.c.
Constată Curtea că, art. 59 alin.1 din același act normativ stipulează că acest contract se încheie în scris,pe o perioadă determinată ori pentru un număr determinat de comunicări publice.
Curtea apreciază însă, că aceste texte,care reglementează contractul de reprezentare teatrală trebuie să fie coroborate cu prevederile art. 42 și 43 din Legea nr. 8/1996, care reglementează, la modul general, contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor.
Potrivit art.42, existența și conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia.
Raportat la aceste prevederi legale, Curtea apreciază că încheierea în formă scrisă a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, implicit a contractului de reprezentare teatrală, reprezintă o condiție „ad probationem” și nu „ad validitatem”, așa cum a reținut tribunalul.
În prezenta cauză, deși ambele părți au recunoscut existența unei convenții verbale în vederea punerii în scenă de către T. Național „V. A.” Iași a piesei de teatru „Banii n-au miros”, al cărei autor este reclamantul-apelant, conținutul acestei convenții nu a putut fi dovedit, în lipsa unui înscris, care să probeze voința părților.
Curtea constată că, potrivit art. 43 alin.1 din Legea nr.8/1996, remunerația cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabilește prin acordul părților. Cuantumul remunerației se calculează, fie proporțional cu încasările, provenite din utilizarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod.
Conform alin.2 al art. 43, când remunerația nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicționale competente, potrivit legii, stabilirea remunerației. Aceasta se va face avându-se în vedere sumele plătite uzual pentru aceeași categorie de opere, destinația și durata utilizării,precum și alte circumstanțe ale cazului.
Astfel, Curtea apreciază că, printr-o interpretare greșită a prevederilor legale mai sus menționate, instanța de fond a reținut că înțelegerea verbală dintre părți a legitimat pârâtul să pună în scenă piesa de teatru, însă același acord verbal nu ar putea constitui o premisă valabilă pentru acordarea drepturilor de autor reclamantului-apelant.
Atât timp cât T. Național a recunoscut, prin adresa nr. 190 din 5.12.2007, (fila 21 dosar fond) înțelegerea verbală a părților cu privire la comunicarea către public a piesei de teatru „Banii n-au miros” și la plata tantiemelor - 12% din încasări - ,iar prin adresa nr. 713 din 29.06.2006 (fila 23 dosar fond) a recunoscut că a efectuat un număr de 17 reprezentații ale acestei piese, instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 43 alin.2 din Legea nr. 8/1996 și să determine cuantumul remunerației ce se cuvine autorului piesei.
Constată Curtea că tribunalul a respins greșit cererea reclamantului-apelant de plată a tantiemelor - 12% din încasări -, în condițiile în care pârâtul-intimat a recunoscut că acestea a fi în cuantum de 357,84 lei, motivând că între părți nu a fost încheiat un contract; potrivit prevederilor art. 71 din Legea nr. 5/1996, acest text nefiind aplicabil în speță.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va administra toate probele necesare pentru a determina – conform art. 43 alin.2 din Legea nr. 8/1996 - remunerația cuvenită reclamantului pentru punerea în scenă de către pârâta piesei „Banii n-au miros” și a comunicării acesteia către public în cele 17 reprezentații, recunoscute de către T. Național „V. A. ”.
Primind dosarul spre rejudecare Tribunalul Iași s-a conformat deciziei de casare și a administrat proba cu expertiza în vederea stabilirii sumelor reprezentând drepturile de autor si tantiemele cuvenite pentru reprezentațiile piesei reclamantului, pusă în scenă de către pârât.
Astfel, Tribunalul a avut în vedere raporturile contractuale valabile, chiar dacă exprimate doar verbal, necontestate de părți, singurul lucru disputat fiind caracterul gratuit al acordului de punere în scenă a piesei sau eventualul cuantum datorat, în privința căruia nu a existat o înțelegere. De asemenea nu au existat dispute cu privire la numărul reprezentațiilor.
Raporturile contractuale de tipul celor decurgând din drepturile de proprietate intelectuală sunt în principiu oneroase iar pârâtul nu a făcut dovada caracterului gratuit al acestora. De asemenea decizia de casare este clară în privința existenței unei obligații de plată, singurul aspect impus a mai fi soluționat de către instanța de rejudecare fiind cel al stabilirii cuantumului sumei.
Așa cum s-a concluzionat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, sumele cuvenite reclamantului în urma celor 17 reprezentații sunt suma de 15.000 lei cu titlu de drepturi de autor și suma de 596 lei reprezentând tantieme în procent de 20% din încasările de 2982 lei declarate de pârât pentru cele 17 reprezentații ale piesei.
În consecință Tribunalul urmează a admite acțiunea, va obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 15.000 lei cu titlu de drepturi de autor și la suma de 596 lei cu titlu de tantieme aferente încasărilor declarate pentru piesa de teatru reprezentată.
Totodată va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert).
Va obliga reclamantul să vireze în contul Biroului local pentru expertize judiciare în beneficiul expertului H. M. Lily suma de 500 lei cu titlu de diferență onorariu expert .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul B. N. P. cu domiciliul în Oradea, ., apart.8, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtul T. Național V. A. Iași.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 15.000 lei cu titlu de drepturi de autor și la suma de 596 lei cu titlu de tantieme aferente încasărilor declarate pentru piesa de teatru reprezentată.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert).
Obligă reclamantul să vireze în contul Biroului local pentru expertize judiciare în beneficiul expertului H. M. Lily suma de 500 lei cu titlu de diferență onorariu expert petenta V. G., cu domiciliul în Iași, ., ., ., jud. Iași.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25.09.2014.
Președinte Grefier
M.D. B.M.D.
Tehnored. M.D.
4 ex./26.11.2014
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 1257/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3025/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
