Pretenţii. Decizia nr. 1514/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1514/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 6030/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Noiembrie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1514/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent B. G. și pe intimat ASOCIAȚIA DE LOCATARI PT 19 TĂTĂRAȘI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, netimbrat.
Instanța invoca din oficiu excepția de netimbrare a recursului și rămâne în pronunțare cu privire la excepția netimbrarării cererii de recurs. .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului la plata debitului principal și penalităților aferente lunii decembrie 2009.
S-au respins ca prescrise pretențiile reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la plata debitului principal și penalităților aferente lunii decembrie 2009.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Locatari PT 19 Tătărași, cu sediul în Iași, ., ., . cu pârâtul B. G., domiciliat în Iași, ., ., parter, .> A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 6944,10 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei aprilie 2010- decembrie 2012.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4254,14 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere restante, aferente perioadei ianuarie 2010- decembrie 2013.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Pârâtul este membru al Asociației de proprietari reclamante, calitate în care este obligat să plătească lunar, potrivit art.46 din Legea nr. 230/2007, cota de contribuție ce îi revine la cheltuielile asociației de proprietari, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, se constată că aceasta a fost în mod legal constituită, potrivit certificatului nr. 74/11.02.1978 (f.12) ca Asociație de L.. Împrejurarea că această asociație nu s-a transformat în Asociație de Proprietari, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din HG nr. 1588/2007, nu poate determina lipsa de calitate procesuală activă a unei entități legal constituite la momentul la care aluat ființă, și cu privire la care nicio normă legală nu prevede că și-ar înceta existența dacă nu se constituie în Asociație de proprietari. De asemenea, având în vedere că dispozițiile legale care reglementau funcționarea asociațiilor de locatari au fost abrogate prin . Legii nr. 230/2007 privind asociațiile de proprietari, acest ultim act normativ va deveni aplicabil și asociațiilor de locatari care trebuiau să se transforme în asociații de proprietari și nu au făcut-o încă.
Va fi admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru valorificarea sumelor aferente lunii decembrie 2009, întrucât, potrivit lisei de plată pentru această lună, sumele respective erau scadente la 14.02.2010, dată de la care a început să curgă termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958. Or, acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 19.02.2013, așa dar cu depășirea termenului de prescripție.
Prin depunerea listelor de plată a cheltuielilor de întreținere reclamanta a făcut dovada existenței obligației de plată pe care pârâtul o are față de ea; revenea pârâtului sarcina de a proba faptul că a achitat acest debit sau că a intervenit o cauză exoneratoare de răspundere. Pârâtul a depus la dosar copii ale unor chitanțe de plată (f.79-81), efectuarea plăților atestate prin aceste chitanțe fiind recunoscută și de reclamantă în răspunsul la întâmpinare Instanța constată că pe aceste chitanțe nu s-a precizat imputația plății, astfel încât urmează a se aplica regulile generale de imputație; astfel, potrivit art. 1113 C.civ. de la 1864, plata efectuată a fost imputată asupra debitului principal cel mai vechi. Împrejurarea că acest debit ar fi fost, eventual, prescris nu împiedica stingerea lui plată întrucât prescripție nu afectează existența creanței, ci doar posibilitatea valorificării ei în justiție. Întrucât la 30.11.2009 pârâtul mai avea în sold datorii reprezentând cheltuieli de întreținere neachitate (fără penalități) în sumă de 1968,93 lei, chitanțele nr. 525/09.11.2009, nr. 1007/15.02.2009, nr. 1449/07.05.2009, nr. 1540/28.05.2009 și nr. 2282/01.10.2010, în valoare totală de 1700 lei, au diminuat debitul existent la data achitării sumelor, astfel încât nu pot fi luate în calcul pentru acoperirea debitelor ulterioare. Chitanța nr. 3574/01.08.2011 (1200 lei) și chitanța nr. 4022/03.11.2011 (400 lei) au fost scăzute din soldul datoriilor pentru cheltuieli de întreținere calculate la data plății, pentru perioada ce face obiectul prezentului dosar. De asemenea, se constată că reclamanta a scăzut și sumele ce au fost acordate pârâtului cu titlu de ajutor la încălzire, în valoare totală de 1800,37 lei. Evidența debitelor și încasărilor, inclusiv a subvenției la plata energiei termice, sunt explicit prezentate în tabelul de la filele 82-83, care se coroborează cu listele de plată și chitanțele depuse la dosar, instanța apreciind că sunt corect întocmite.
În ceea ce privește criticile pe care pârâtul le-a adus modului de stabilire a costului cheltuielilor ce-i revine, se constată că aceste critici sunt generice, invocându-se nereguli în funcționarea asociației de locatari, fără ca acestea să fie precizate. Pârâtul nu a indicat expres ce sume ar fi eronat calculate sau care ar fi sursa precisă a unor eventuale erori în stabilirea acestora. Listele de plată cuprind și subvenția la plata energiei termice de care a beneficiat pârâtul. În consecință, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 6944,10 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei aprilie 2010-decembrie 2012, sumele aferente perioadei ian. 2010-martie 2010 fiind achitate de pârât, astfel cum rezultă și din tabelul de clacul de la filele 82, 83.
Referitor la penalitățile de întârziere pretinse de reclamantă și neprescrise, instanța constată că potrivit proces-verbal al Adunării Generale a Asociației de L. din data de 03.12.2006, 29.03.2012 s-a stabilit un procent al penalităților datorate în caz de neplată la termen a cheltuielilor de întreținere de 0,15%/zi de întârziere, respectiv 0,1%/zi de întârziere. Or, potrivit art. 49 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizãri pentru orice suma cu titlu de restanta, afișatã pe lista de plata. Penalizãrile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai dupã o perioada de 30 de zile care depãșește termenul stabilit pentru plata, fãrã ca suma penalizãrilor sa poatã depãși suma la care s-au aplicat. În consecință reclamanta a calculat penalități de întârziere aferente perioadei 01._ în cuantum de 4254,14 lei, potrivit fișei de calcul a penalităților depusă la dosar, sumă la plata căreia pârâtul urmează a fi obligat față de reclamantă.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța urmează a admite acțiunea și a obliga pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 6944,10 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor comune de întreținere aferente perioadei 04._, și a sumei de 4254,14 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 01._. Va fi respinsă cererea pârâtului de eșalonare a plății întrucât acesta nu a făcut dovada situației financiare precare a familiei sale, limitându-se să depusă la dosar o . acte medicale din perioada 2007-2008, ce nu sunt suficiente pentru a justifica eșalonarea plății.
Întrucât pârâtul a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, va fi obligat să plătească reclamantei, în baza art. 274 alin. 1 C.p.c., suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat dovedit prin chitanța depusă la dosar. Deși onorariul achitat de reclamantă este de 1674 lei, instanța apreciază că, raportat la complexitatea cauzei, se justifică obligarea pârâtului la plata doar a sumei de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. G. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată a recursului din 11 noiembrie 2014 Tribunalul a invocat excepția de netimbrare a recursului.
Soluționând excepția absolută, peremptorie, de netimbrare a recursului, Tribunalul reține:
Conform art. 33 alin. (1) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Prin rezoluția premergătoare judecății s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 377,49 lei.
Prin citație, comunicată recurentului la data de 02.10.2014, i s-a adus la cunoștință obligația de a complini taxa judiciară de timbru, cât și cuantumul taxei datorate și termenul de plată. Totodată, i s-a învederat și posibilitatea formulării cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru în 5 zile de la primirea comunicării.
Recurentul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 377,49 lei, cu chitanță.
Având în vedere faptul că recurentul nu și-a îndepliniti obligația de a complini timbrajul aferent cererii formulate, Tribunalul reține că cererea sa se impune a fi anulată ca netimbrată, situație ce se circumscrie dispozițiilor art. 33 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 200 alin. 2 teza I NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul B. G. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o mentine.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.11.2014.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. S.M.
Tehnored. IFL
2 ex./05.12.2014
Jud. fond P. Ș. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 896/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1740/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
