Pretenţii. Decizia nr. 569/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 569/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 32277/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Aprilie 2014
Președinte - M. C.
Judecător - S. F.
Judecător - C. R.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 569/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent M. G. și pe intimat I. M. G., având ca obiect pretenții restituire împrumut.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.04.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr_/12.10.2012 Judecătoria Iași a respins excepțiile invocate de pârât și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. M. G. în contradictoriu cu pârâtul M. G.. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.000 de lire sterline reprezentând împrumut acordat în data de 16.12.2008. A respins cererea privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri civile reprezentate de dobândă legală de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului datorat. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2616 lei cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond că prin acțiunea înregistrară pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ la data de 03.10.2011, reclamanta I. M. G. a chemat în judecată pârâtul M. G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la restituirea sumei de 10.000 de lire sterline, reprezentând împrumut acordat în data de 16.12.2008; obligarea pârâtului la plata de despăgubiri civile reprezentate de dobânda legală, calculate de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului datorat; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, la data de 16.12.2008, ca urmare a solicitării pârâtului, i-a împrumutat acestuia suma de 10.000 lire sterline pentru perioada de 1 (un) an, sumă de bani împrumutată către pârât prin actul de transfer bancar din data de 16.12.2008, prin care a transmis suma de 10.000 GBP către Volksbank România S.A. pentru M. G. A/C RO94VBBU2511IS_. Aceeași operațiune bancară rezultă și din extrasul de cont emis pentru perioada 13 decembrie 2008 – 12 ianuarie 2009 la Barclays Bank – Sucursala Carmathen, cont_, având codul 20-18-54, IBAN GB78 BARC_ 95, SWIFTBIC BARCGB22, or pârâtul până în prezent nerestituind împrumutul.
A încercat soluționarea amiabilă a cauzei prin emiterea unei notificări la data de 09.09.2011, în sensul restituirii împrumutului acordat în 16.12.2008, însă pârâtul a refuzat ridicarea de la poștă a plicului.
Solicită să se constate că actul de transfer bancar, care atestă transmiterea sumei de 10.000 GBP este un înscris autentic, în sensul dispozițiilor art. 1171 Cod civil, fiind „făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut.”
Având în vedere că pârâtul nu a restituit până la acest moment suma transmisă în decembrie 2008 cu titlu de împrumut, solicită să fie dispusă obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 lire sterline, la plata de despăgubiri civile reprezentate de dobânda legală, calculate de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului datorat și la suportarea cheltuielilor de judecată.
În drept, se invocă dispozițiile art. 1073, 1088, 1171, 1173 alin.(1), art. 1578 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
Se atașează actul de transfer bancar din data de 16.12.2008; extrasul de cont emis pentru perioada 13 decembrie 2008 – 12 ianuarie 2009.
Pârâtul M. G. formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu următoarea argumentare:
Se invocă următoarele excepții: - inadmisibilitatea acțiunii având în vedere că nu există o convenție sau alt act de împrumut încheiat de părți, care să ateste o înțelegere a părților cu privire la predarea unei sume de bani și o obligație de restituire a acesteia; - lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, întrucât calitatea de debitor implică o convenție încheiată de părți. Suma nu a fost trimisă în contul său cu destinația de împrumut ci pentru a o preda la un terț (altă persoană), care s-a înțeles cu reclamanta, iar pârâtul a fost doar un intermediar, care a pus contul său la dispoziția reclamantei, fără a se folosi de banii respectivi. De asemenea se impune a fi respinsă acțiunea și pe excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece de la data predării banilor s-a scurs termenul de prescripție.
Pe fond, în realitate, reclamanta în înțelegere cu o terță persoană, l-a rugat să primească în contul său bancar, respectiva sumă de bani, pe care să o predea fratelui acesteia din România și acesta să o predea, la rândul său, terței persoane – G. V..
Pe rolul Judecătoriei Iași a și fost înregistrată acțiunea în pretenții cu numărul_/245/2010, prin care I. C. C. l-a dat în judecată pe G. V. pentru restituirea sumei dată cu împrumut. În data de 15.11.2010 acțiunea a fost admisă, iar pârâtul-debitor G. V. a fost obligat la plată.
Nu a primit nici o sumă de bani cu titlu de împrumut și nici nu a avut o înțelegere cu reclamanta în acest sens, care să fie concretizată într-o convenție sau alt act, care să stabilească condițiile sau obligațiile părților.
Acțiunea reclamantei nu este motivată în fapt și în drept. Reclamanta nu poate face dovada unei astfel de înțelegeri și nici temeiul de drept pentru a solicita restituirea sumei de bani care a dat-o unei alte persoane.
Deși, reclamanta a solicitat în repetate rânduri pârâtului să-i restituie banii, acesta a mânat restituirea sub diverse pretexte, refuzând chiar și ridicarea de la poștă a plicului privind notificarea emisă la data de 09.09.2011.
La dosarul cauzei au fost atașate înscrisuri, filele 18-21 și următoarele dosar și încuviințat în suplimentarea probatoriului proba testimonială cu martori în considerarea dispozițiilor art. 1198 alin.(1) Cod civil, dat fiind gradul de prietenie al părților și proba cu interogatoriu a părților.
La termenul din data de 14.09.2012 (fila 59), s-a procedat la audierea martorului C. C. (fila 54 dosar) și luat interogatoriul pârâtului (fila 47 dosar), iar martorul G. V. propus de pârât, deși citat cu mandat de aducere (fila 60 dosar), nu s-a prezentat achiesând la modalitatea de a depune o declarație cu autentificare notarială (fila 61 dosar), autentificat sub nr. 932/2012 de B.N.P. Iași, iar pentru reclamantă s-a încuviințat interogatoriul solicitat de pârât în condițiile art. 223 Cod procedură civilă, depus fiind la fila 63 din dosar.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
La data de 20.XII.2008, reclamanta a împrumutat pârâtului M. G. suma de 10.0000 lire sterline prin transfer bancar, sumă ce urma să fie restituită în termen de un an de zile conform extrasului de cont (filele 4-5 dosar).
Martorul C. C. (fila 54 dosar), prieten din copilărie (fila 55 dosar), declară că știe de la reclamantă că i-a înmânat pârâtului o sumă de bani, în valută, în jur de suma de 10.000 lire sterline, îl cunoaște pe pârât, prin intermediul reclamantei din anul 2005, chiar în anul în care i-a botezat un copil reclamantei. Știe că soțul reclamantei, M. M. se cunoaște din copilărie cu pârâtul și sunt foarte buni prieteni, lucru cunoscut de prieteni și de rudele reclamantei.
Din coroborarea informațiilor oferite cu depozițiile martorilor depuse la dosar și necontestate de către pârât, instanța apreciază că s-a făcut dovada faptului că pârâtul datorează reclamantei suma de 10.000 lire sterline. Pârâtul nu a făcut dovada faptului că ar fi restituit această sumă și nici a vreunei cauze exoneratoare de răspundere pentru neîndeplinirea obligației de restituire, astfel încât în baza art. 1584 Cod civil, urmează a fi obligat la restituirea către reclamantă a sumei de 10.000 lire sterline; chiar și în condițiile în care a fost depusă depoziția extrajudiciară a martorului G. V. (fila 61 dosar) – aceasta se referă la împrumutul ce a făcut obiectul dosarului_/245/2010 (filele 27-30), nefiind reținută în prezenta cauză, chiar dacă declară (fila 61 dosar) că „suma de bani primită în contul bancar de M. G. este aceeași cu suma predată mie, echivalentă în euro, de către I. C. C.”, deoarece nu se precizează perioada și nici dacă se referă la acel transfer bancar în lire sterline și nu la un alt împrumut, deoarece suma este în euro, iar împrumutul în lire sterline, fiind lipsă dovada schimbului de monedă din lire sterline în euro, la momentul proxim al împrumutului (16.XII.2008).Nu s-a făcut nici dovada afirmațiilor din concluzii scrise (art. 146 Cod procedură civilă) atunci când declară: „Când a primit banii în cont, pârâtul i-a predat persoanei destinatare – G. V., conform ordinului primit de la plătitor prin intermediul cumnatului reclamantei – I. C. C.”, fiind lipsă respectivul ordin sau orice înscris bancar privind operația de schimb valutar.
În acest context și inclusiv al mențiunii că, înscrisurile depuse la filele 4-5 dosar, valorează început de dovadă scrisă și conform art. 1197 Cod civil raportat la art. 1180 Cod civil, s-a impus a fi audiați martori pentru clarificarea raportului juridic, sens în care s-a încuviințat și audiat martorul C. C. (fila 54 dosar) depoziție ce se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar și făcut dovada că între părți există o legătură apropriată, de încredere, chiar dacă între ele nu există vreun grad de rudenie în linie directă.Dealtfel, nici o lege nu cere o asemenea legătură regula instituită de art1191 c.civ. putând fi înlăturată și în situația existenței unor raporturi apropiate, de prietenie( în speță între soțul reclamantei, reclamantă și pârât conform actelor de la filele 53-54 și filele 66-68 ,respectiv 88-94 din dosar) care au determinat ca părțile să nu redacteze un înscris.
În consecință, față de cele sus expuse, având în vedere că în materia obligațiilor de rezultat, precum cele din prezenta cauză, sarcina probei se împarte între creditor, care trebuie să dovedească faptul executării acestei obligații sau stingerea ei în alt mod dintre cele prevăzute de art. 1091-1168 Cod civil, și întrucât în speță, reclamanta a făcut dovada existenței împrumutului, în timp ce pârâtul nu a făcut nici o dovadă în sensul restituirii sumei împrumutate (deși, potrivit art. 129 alin.(1) teza finală Cod procedură civilă lui îi incumbă sarcina probării acestei apărări), instanța apreciază ca fiind vădit fondate pretențiile formulate de către reclamanta I. M. G. împotriva pârâtului M. G. în conformitate cu dispozițiile art. 1584 Cod civil.
Cât privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale la această sumă (calculate de la data introducerii acțiunii), instanța urmează a o respinge cu următoarea motivare:
Potrivit art. 1586 Cod civil – dacă împrumutatul nu întoarce la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, trebuie să plătească și dobânzi, de la ziua cererii prin judecată a împrumutului, iar potrivit art. 2 din O.G. nr. 9/2000 – în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederile contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală; și cum pârâtul urmează a fi obligat la plata împrumutului în valută (lire sterline), nu se mai impune reactualizarea sumei împrumutate cu dobândă legală.
Raportat la excepțiile invocate raportat la motivarea de mai sus se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului fiind făcută dovada că împrumutul a fost dat pârâtului respectiv prin actul de transfer bancar din data de 16.12.2008 se atestă transmiterea sumei de 10.000 GBP iar excepția de inadmisibilitate în condițiile dovedirii actului de împrumut conform condițiilor sus expuse urmează a fi respinsă și această excepție inclusiv, cea a prescripției raportat la data transferului bancar, 16.12.2008 și data promovării acțiunii 03.10.2011, acțiunea fiind formulată în termenul de prescripție.
Întrucât pârâtul a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, urmează a se lua act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxe timbru judiciare, potrivit chitanțelor doveditoare depuse la dosar și aplică dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. G. criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că instanța de fond a încălcat disp. art. 304 pct 8 și 9 respectiv a aplicat greșit legea și a apreciat eronat probatoriul administrat în cauză. Susține recurentul că înscrisul doveditor al transferului bancar al banilor, respectiv extrasul de cont bancar nu ține loc de contract de împrumut aceste înscris nu se coroborează cu alte probe iar declarația martorului reclamantei este neconcludentă și subiectivă. Chiar acest martor declară că nu știe destinația banilor trimiși pârâtului.
Instanța de fond nu a luat în considerare proba cu înscrisul angajament de plată provenind de la G. V. care era semnat și de pârât în calitate de martor. Acest înscris este dovada care-l descarcă de obligația de plată pe pârât și arată clar care a fost destinația banilor trimiși în contul pârâtului.
Instanța de fond nu a analizat nici declarația autentificată a numitului G. V. care recunoaște că a primit de la pârât suma de bani primită în cont, conform înțelegerii avută cu soțul reclamantei, și că pentru acea sumă a fost dat în judecată, fiind obligat la restituirea sa.
Același aspect este recunoscut indirect și de către reclamantă care a depus înscrisuri din care rezultă imposibilitatea executării silite a numitului G. și din conținutul mesajelor primite de către pârât de la soțul reclamantei care îl ruga să recupereze banii de la G. V..
Recursul a fost legal timbrat.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare prin care susține respingerea recursului formulat. Arată intimata că recursul nu este fondat, criticile formulate nu se circumscriu motivelor de recurs invocate.
Susține intimata că a probat în speță transmiterea sumei de 10.000 lire sterline pârâtului, prin extrasul bancar. Că acesta înscris ce are deplină forță probantă a fost coroborat cu declarația martorului care a susținut destinația de împrumut a acestei sume. În ce privește probatoriul administrat susține că pârâtul nu s-a opus la administrarea probei testimoniale în fața instanței de fond și că dovada cu martor este admisibilă având în vedere relația de prietenie existentă între părți.
În aceste condiții susține intimata că a probat atât existența acordului de voință între părți cât și remiterea materială a sumei de bani, pârâtului revenindu-i obligația dovedirii executării obligației de restituire a sumei împrumutate.
Singura modalitate prin care pârâtul a încercat dovedirea stingerii acestei obligații este indicarea numitului G. V. ca persoană căreia i-a fost predată suma de_ lire sterline, în aceste sens depunând la dosar „Angajament de plată” cu privire la existența unui împrumut între aceștia pentru suma de_ euro, susținând că această sumă este aceeași cu cea predată lui. Susține intimata că între cele două împrumuturi nu există nici o legătură, că declarația lui G. V. are caracter nereal, susținerile acestuia fiind infirmate de extrasele de cont și declarația lui I. C..
Mai arată intimata că și în ipoteza în care se reține ca dovedit transferul de bani de la pârât către M. G., obligația de restituire a sumei solicitate în sarcina pârâtului, subzistă deoarece reclamanta nu a cunoscut despre existența unei astfel de înțelegeri.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, raportat la motivele de recurs invocate, prin prisma dispozițiilor art 304 ind 1 cpc, Tribunalul reține următoarele:
Reclamanta I. M. G. a solicitat obligarea pârâtului M. G. la restituirea sumei de 10.000 lire sterline reprezentând împrumut acordat la 16.12.2008. Pârâtul recunoaște primirea sumei de bani în cont dar arată că acești bani au fost predați numitului G. V. în temeiul unei înțelegeri între aceștia.
Tribunalul reține că reclamanta este ținută, în temeiul dis part 1169 cod civil să facă dovada pretențiilor sale în fața instanței.
Contractul de împrumut susținut a fi fost încheiat între părți, fiind un act juridic cu o valoare mai mare de 250 de lei, dovada acestuia se poate face, potrivit dispozițiilor art.1191 alin.1 C.civ., numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată. O condiție de formă în plus este cerută de dispozițiile art.1180 C.civ., potrivit cu care înscrisurile sub semnătură privată, care constată obligația unilaterală a unei părți de a plăti altei părți o sumă de bani sau o cantitate de lucruri fungibile, trebuie să fie scrise în întregime de mâna debitorului sau, în caz contrar, să cuprindă înaintea semnăturii mențiunea „bun și aprobat pentru...” sau o altă mențiune asemănătoare, urmată de indicarea în litere a sumei sau a cantității de lucruri fungibile la plata căreia debitorul se obligă.
Din textele de lege invocate, rezultă inadmisibilitatea altor mijloace de probă în afara înscrisurilor pentru dovada actelor juridice a căror valoare depășește 250 de lei. De la această regulă există și excepții, și anume când există un început de dovadă scrisă provenind de la împrumutat sau care face verosimil faptul pretins, excepție prevăzută de art.1197 alin.2 C.civ., sau când partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și procura o dovadă scrisă despre actul ce a încheiat, excepție prevăzută de art.1198 C.civ.
În condițiile în care părțile au susținut existența relației de prietenie strânsă între pârât și soțul reclamantei, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art 1198 c.civ, aspect reținut în mod judicios de către instanța de fond și care nu a fost criticat în recurs.
Reține Tribunalul că din extrasul de cont depus de reclamantă la fila 4 dosar rezultă că aceasta a transmis la data de 16.12.2008 suma de 10.000 lire sterline în contul pârâtului M. G..
Extrasul de cont însă nu face decât dovada remiterii sumei de bani către pârât, nu și înțelegerea părților în sensul încheierii unui contract de împrumut, nici obligația asumată de pârât în vederea restituirii acesteia sume de bani.
Instanța de fond a apreciat că acest extras de cont se coroborează cu declarația martorului C. C., declarație aflată la fila 54 dosar fond. Tribunalul reține însă că această declarație nu relevă aspectele reținute de către instanța de fond. Astfel, martorul a declarat că a aflat în vara anului 2009, de la reclamantă, că aceasta a dat pârâtului o sumă de aproximativ 10.000, dar că nu cunoaște condițiile împrumutului și nici destinația acestui împrumut. Din coroborarea extrasului de cont cu declarația martorului propus de reclamantă nu rezultă cu certitudine asumarea de către pârât a obligație de restituire către reclamantă a sumei de 10.000 lire ci doar remiterea sumei de bani către pârât.
Înscrisurile depuse de către pârât în susținerea poziției sale procesuale, declarația autentificată dată de G. V., declarația dată de I. C. C., înscrisul intitulat angajament și extrasul convorbirilor purtate în cursul anului 2009 între I. M. și pârât fac dovada faptului că suma de bani remisă pârâtului a fost destinată în fapt numitului G. V..
Acest aspect rezultă din coroborarea declarației numitului G. V. care arată faptul că a primit suma de 10.000 lire, echivalent în euro, la care s-a adăugat 1500 euro dobândă, de la I. M. prin intermediul pârâtului M. G., cu conținutul mail-urilor trimise de către I. M. pârâtului din prezenta cauză, în care se vorbește exclusiv de către banii datorați de către V..
Instanța de fond a apreciat în mod greșit probatoriul administrat, reținând fără temei, ca fiind dovedită existența contractului de împrumut încheiat între părți, motiv pentru care Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 c.p.c. va admite recursul și având în vedere limitele impuse de motivele de recurs invocate, va modifica în parte sentința pronunțată de Judecătoria Iași și va respinge în tot acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Soluția instanței vizând excepțiile invocate de pârât precum și cea vizând obligarea pârâtului la plata de daune nu a făcut obiectul criticii în recurs.
Având în vedere soluția pronunțată de Tribunal și dispozițiile art 274 c.p.c., reținând că intimata a căzut în pretenții Tribunalul va obliga intimata la plata către recurent a cheltuielilor de judecată în recurs, 1308,5 lei reprezentând taxă de timbru li timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de recurs formulată de pârâtul M. G. împotriva sentinței civile nr._/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică în parte și în consecință.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta I. M. G. în contradictoriu cu pârâtul M. G..
Menține dispoziția instanței de fond relativa la respingerea excepțiilor.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 1308.5 lei cheltuieli de judecată în recurs( taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi 16.04.2014.
Președinte, M. C. | Judecător, S. F. | Judecător, C. R. |
Grefier, F. L. I. |
Red. / Tehnored.: R.C.
2 ex. / 22.08.2014
Judecător fond: G. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 592/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 654/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
