Acţiune în constatare. Decizia nr. 819/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 819/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 9470/245/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Mai 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – C. A. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 819/2014
Pe rol fiind soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 2235/19.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dos. nr._, formulată de recurentul E. P., în contradictoriu cu intimații L. Jănița, P. ( F. L. ) A. - C., având ca obiect acțiune în constatare hotărâre care ține loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată că pentru termenul de astăzi părțile au fost citate cu mențiunile dispuse prin încheierea de repunere pe rol. Având în vedere că nu s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra incidenței dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
După rămânea în pronunțare pe incidența dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, s-a prezentat avocat B. R. pentru recurent, care solicită reluarea cauzei.
Instanța admite cererea, dispune reluarea cauzei și îi pune în vedere apărătorului ales al recurentului să precizeze temeiul de drept al cererii de lămurire a dispozitivului.
Avocat B. R. pentru recurent având cuvântul, arată că potrivit dispozițiilor art. 2812 Cod procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În speță, instanța de recurs s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, însă aceste cheltuieli au fost acordate parțial, fiind aplicabile dispozițiile art. 2811 Cod procedură civilă, care arată că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Raportat la acest act normativ, solicită admiterea cererii de lămurire a dispozitivului.
TRIBUNALUL
Prin decizia civilă nr.2235/19.1.2011, Tribunalul Iași a admis recursul promovat de E. P. împotriva sentinței civile nr._/15.09.2010 pronunțată de Judecătoria P. pe care a modificat-o în tot în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamantele L. Jănița și P. ( fostă L.) A. C. în contradictoriu cu pârâtul E. P.. Au fost obligate intimatele la plata către recurent a sumei de 156,5 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei următoarele:
„Reclamantele L. Jănița și P. A.- C. solicită să se constate intervenită vânzare-cumpărarea convenită cu E. P. la data de 14.02.2002.
Critica recurentului potrivit căreia s-a constatat intervenită vânzarea împotriva dovezilor care probează limita convenției părților este fondată. Prin actul sub semnătură privată din data de 14.02.2002 se consemnează: „E. P. și E. Saveta donez locul de casă din satul S. . in suprafață de 10 ari nepoatei mele L. Jenița și C. din aceeași localitate. D. pentru care semnăm prezenta declarație astăzi, în valoare de 10 milioane ei. 14.02.2002.” Înscrisul poartă semnătura pârâtului Eliezu P. și a soției acestuia, respectiv a martorului B. M..
Înscrisul nu poartă semnătura reclamantelor. Se precizează de către martorul B. (fila 59 ) ca familia L. a mers de patru ori la Petroșani pentru semnarea actului având asupra lor pregătită suma solicitată de catre pârât, 3,5,7 milioane respectiv 10 milioane lei.
Absența semnăturii reclamantelor din înscrisul sub semnătură privată din 14.02.2002 este explicabilă doar prin absența lor de la data și locul întocmirii acestuia, așadar intre pârât și reclamante nu a avut loc un acord de voință. Trecând peste acest fapt Tribunalul constată că termenii redactării acestui înscris sunt foarte impreciși. Nu era nevoie de pregătire juridică și nici de un nivel de instruire mediu pentru ca terminologia specifică unei vânzări să fie inserată in înscris, anume termenul de preț al vânzării; utilizarea acestui termen cu conținut cert ar fi fost de altfel in avantajul reclamantelor. Tribunalul nu găsește in logica textului înscrisului dedus judecății ori in probele administrate, argumentul pentru care – in intenția afirmată de către reclamante, de a cumpăra- să se folosească expresia de donez un bun in valoare de și nu vând un bun cu prețul de……..
Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților iar nu după sensul literal al termenilor. O astfel de intenție comună nu poate fi stabilită pentru că, așa cum s-a spus, nu se face dovada unui acord de voință al pârâtului cu reclamantele ci doar a unei manifestări unilaterale de voință.
Potrivit art. 982 cod civil clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg. Potrivit art. 983 Cod Civil când este îndoială convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
Lipsa semnăturii reclamantelor in acest inscris și terminologia in care a fost redactat conving Tribunalul de faptul că intenția semnatarului a fost de a dona și nu de a vinde.
Indicarea valorii bunului nu înlătură această concluzie . Dovada plații acestei sume nu a fost făcută și nu există nici un argument logic care să susțină concluzia potrivit căreia prin sintagma „in valoare de 10 milioane de lei” s-a dorit consemnarea dovezii plății prețului, formulă care nu are un astfel de înțeles chiar . generoasă. Acesta cu atât mai mult cu cât, potrivit depoziției martorului, familia reclamantelor a făcut patru deplasări la Petroșani pentru a obține semnarea acestui act . Era in logica evenimentelor și a demersurilor familiei reclamantelor să obțină consemnarea plății prețului printr-o formulă care să nu fie susceptibilă de interpretări in dezavantajul lor..
In fine, din probele administrate nu rezultă dovada demersurilor reclamantelor pentru încheierea in formă autentică a convenției invocate in baza înscrisului sub semnătură privată din 14.02.2002, prioritară față de formularea unei acțiuni in constatare, care are rolul de a sancționa eventualul comportament abuziv al uneia dintre părțile convenției.
Tribunalul nu primește critica privind prescripția dreptului la acțiune, inoperantă câtă vreme se face vorbire de catre martor B. că terenul a fost in stăpânirea reclamantelor, pentru care acestea probează și plata impozitului pentru ultimii ani, cu actele depuse în recurs alăturat întâmpinării (filele 23,34). Posesia terenului face ca termenul de prescripție să nu curgă.
In condițiile in care Tribunalul concluzionează că înscrisul sub semnătură privată nu conține elemente suficiente pentru a stabili existența unui acord de voință intre pârât și reclamante respectiv conținutul real al acestuia, este de prisos a se analiza dacă vânzarea terenului in timpul litigiului este ori nu săvârșită cu rea-credință.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 alin 1 și 3 cod pr.civilă Tribunalul va admite recursul, va modifica sentința recurată in tot, va respinge acțiunea ca nefondată.
În temeiul art. 274 Cod proc.civilă Tribunalul va obliga pe intimate la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent in recurs.”
La data de 7.04.2014, recurentul E. P. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 2235/2011, precizând că instanța de recurs a omis să dispună obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond ( onorariul avocațial), cheltuieli respinse inițial ca urmare a soluției pronunțate de prima instanță. Ulterior recurentul a precizat că instanța de recurs s-a pronunțat asupra cheltuielior de judecată pe care el le-a solicitat, acordându-le numai pe cele suportate de recurent în recurs nu și pe cele suportate la judecata în fond, motiv pentru care se impune lămurirea dispozitivului în acest sens.
În drept, au fost invocate dispoziț. art. 281 ind. 2 din Cod. Proc. Civ.
Intimatele nu și-au precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând cererea formulată tribunalul constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, constată instanța că la judecata în fond a cauzei, E. P. care a avut calitatea de pârât, a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, făcând dovada acestora în cuantum de 1400 lei conform chitanței depusă în original la f.58 dosar fond. Prin sentința civilă nr._/15.10.2010 Judecătoria Iași a admis acțiunea formulată de reclamantele L. Jănița și P. A.. Soluția afost modificată în totalitate în recurs, prin respingerea acțiunii reclamantelor L. Jănița și P. A.. Consecința firească a respingerii acțiunii reclamantelor L. Jănița și P. A., în faza procesuală a recursului este admiterea cererii privind cheltuielile de judecată a recurentului reclamant E. P., atat pentru judecata în primă instanță cât și pentru faza procesuală a recursului. Astfel, potrivit art. 274 Cod. Proc. Civ. „ partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli e judecată”.
În dispozitivul deciziei nr.2235/2011se face referire numai la suma de 156,5 lei în condițiile în care cererea viza și suma de 1400 lei achitate la judecata în primă instanță. Prin urmare, tribunalul va admite cererea recurentului E. P. și va dispune lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 2235/19.09.2011 a Tribunalului Iași sub aspectul întinderii cheltuielilor de judecată datorate de către intimate în sensul obligării acestora la plata către recurent și a sumei de 1400 lei cheltuieli de judecată ( achitate la fond de către pârâtul recurent E. P.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 2235/19.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dos. nr._, formulată de recurentul E. P..
Dispune lămurirea dispozitivului deciziei civile nr.2235/19.09.2011, sub aspectul întinderii cheltuielilor de judecată datorate de către intimate, în sensul că obligă intimatele la plata către recurent și a sumei de 1400 lei cheltuieli de judecate (achitate la fond).
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 23.05.2014
Cu opinie separată în sensul respingerii cererii de lămurire a dispozitivului,
T.D.
Președinte, M. M. | Judecător, Doinița T. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, G. I. |
Red/tehnored. M.M.
Opinie separată.
Nu subscriu opiniei majoritare pentru următoarele motive.
Cererea de lămurire are funcția juridică de a lămuri înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii (art. 281 indice 1 Cod pr.civilă).
Prin cererea recurentului E. P. se invocă, în realitate, nu lipsa de claritate a dispozitivului deciziei 2235 din 19.09.2011 a Tribunalului Iași ci o greșeală de judecată. Necesitatea lămuririi deciziei instanței de recurs nu o pot reține câtă vreme dispozitivul acesteia indică suma la plata căreia sunt obligate intimatele cu titlu de cheltuieli de judecată, corespunzătoare etapei recursului, astfel cum se consemnează in ultimul alineat al considerentelor aceleiași decizii. Prin urmare, este evidentă limita în care s-a pronunțat instanța de recurs asupra cheltuielilor de judecată, dispoziție care nu comportă lămuriri in accepțiunea art. 281 indice 1 Cod pr.civilă de la 1865.
Pentru aceste motive, apreciez că cererea se impunea a fi respinsă.
Judecător, T.D.
Red. și tehn./T.D./15.10.2014.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 418/2014. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
