Pretenţii. Decizia nr. 570/2014. Tribunalul IAŞI

Obliga paratul plata sumei de 2000,03 lei cu titlu de debit întreținere datorat pentru perioada iunie 2009 – iunie 2012 .

Respinge capătul de cerere privind penalitatile.”

Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:

Instanța de fond a luat act că reclamanta a depus la dosar fișele de plata emise lunar însă în ce privește penalitățile nu a făcut dovada la ce sume a aplicat coeficientul de penalitate și pentru ce perioadă au fost calculate penalitățile.

Potrivit legii 114/1996 republicată și a Regulamentului Cadru de aplicare a Legii nr. 114/1996, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească cheltuieli ce le revin cotelor de întreținere necesare cheltuielilor comune ale clădirii.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța de fond în raport cu disp. art. 1169 Cod civil, a admis in parte acțiunea si a respins capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere,.

În pronunțarea hotărârii instanța de fond a reținut și următoarea argumentare:

În speță, configurația raportului juridic dintre părți este stabilită de legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Astfel, membrii asociației de proprietari au obligația potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, astfel cum sunt definite în art. 47. De asemenea, potrivit art. 49 din lege, asociația poate stabili penalizări pentru sume restante afișate pe lista de plată, în condițiile art. 30 alin. 1 lit. j, iar în alineatul 2 al art. 49 se prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.

Din dispozițiile legale amintite rezultă, pe de o parte, faptul că titlul legal de plată al cotelor de întreținere și al penalităților îl reprezintă listele de plată (lipsă de la dosar), iar pe de altă parte, obligația de plată a penalităților nu este una legală, ci convențională, trebuind să fie stabilită printr-o decizie a comitetului executiv al Asociației, în condițiile art. 30 alin. 1 lit. j din Legea nr. 230/2007.

În acest context reclamanta a depus la dosar listele de plată pentru toată perioada solicitată, conform art. 46 și art. 49 din Legea nr. 230/2007 pentru sumele pretinse cu titlu de cote de întreținere și respectiv penalități de întârziere, conform listelor de plată pentru întreaga perioadă solicitată.

Analizând aceste liste instanța de fond a luat act ca ele cuprind și sume anterioare perioadei solicitată de către reclamanta respectiv si suma de 1.317,92 de lei datorata de parată cu titlu de restanta suma pe care instanța o va înlătura din suma solicitată de reclamanta cu titlu de debit restant.

A luat act instanța că reclamanta a mai achitat din debitul datorat suma de 3080 lei.

Ca urmare instanța a admis în parte acest capăt de cerere și a obligat parata la plata sumei de 2000,03 lei cu titlu de debit.

În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților instanța a reținut următoarele:

În cauza de față reclamanta a depus la dosar doar un înscris numit proces verbal încheiat în ședința Asociației de P., prin care să se poată vizualiza cota de penalitate stabilită si anume de 0,15 %.

Reclamanta nu a precizat separat perioada pentru care au fost calculate cheltuielile de întreținere și penalitățile, iar din acest motiv, instanța nici nu poate stabili care este legea aplicabila raportului juridic dedus judecății si cine avea competenta de a stabili care este cuantumul penalităților percepute în condițiile in care potrivit art. 25 din H.G. nr.400/2003 și art.13 din O.G. nr. 85/2001 penalități de întârziere, trebuiau sa fie stabilite printr-o hotărâre a Adunării Generale a asociației în acest sens.

Faptul că reclamanta a depus la dosar un singur înscris denumit „calculul penalităților”, care vizează de altfel numai calculul penalităților, acest înscris este fără valoare probatorie, emanând exclusiv de la ea, și nefăcând proba conform art.46 și art.49 din Legea 230/2007 a sumelor pretinse și cu titlul penalități de întârziere nu este suficient pentru a se considera că in cauza s-a făcut dovada de către reclamanta a pretențiilor solicitate.

Pentru toate aceste motive, instanța a admis în parte acțiunea .

Împotriva aceste sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația de Proprietari PT 20 Tătărași Iași criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a admis doar în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere aferente perioadei iunie 2009 – iunie 2012 și a respins cererea vizând penalitățile calculate pentru aceeași perioadă, instanța neacordând nici cheltuielile de judecată.

La dosarul cauzei a depus înscrisuri, respectiv listele de plată pentru perioada vizată, procesul verbal al adunării generale în care s-a stabilit procentul penalităților, calculul detaliat al penalităților, calculate la sumele reprezentând debit, precum și evidența sumelor de bani achitate de pârâtă din 2009 până în prezent și sumele rămase neachitate.

Tribunalul Iași a pronunțat la data de 28.10.2013 decizia civilă nr.2266 prin care dispune:

„Admite recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari PT 20 Tătărași împotriva sentinței civile nr._/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o casează.

Reține spre rejudecare cauza și fixează termen de judecată la 18.11.2013 pentru efectuarea unei expertize contabile.”

Pentru a se pronunța în acest sens instanța de recurs reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă, reclamanta – recurentă a solicitat obligarea pârâtei– intimate la plata sumei de 2998,90 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei iunie 2009 – iunie 2011 și a sumei de 3376,87 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2009 – iunie 2012

Din cuprinsul fișei individuale solduri depusă la dosar rezultă că suma de 2998,90 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, solicitată prin acțiunea introductivă, este sold restant la acea dată, rezultat în urma adiționării sumelor datorate de către pârâta intimată și pentru perioade anterioare lunii iunie 2009, cu scăderea sumelor achitate periodic de către aceasta.

Din tabelul de calcul al penalităților de întârziere rezultă de asemenea includerea unei sume ce reprezintă „report 2008” în suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada iunie 2009 – iunie 2012.

De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse chitanțele nr._ din 1.10.2013, ,_ din 05.03.2013,_ din 28.03.2012,_ din 5.08.2013,_ din 16.01.2013,_ din 18.09.2012,_ sin 5.11 2012,_ din 5.12.2012,_ din 01.08.2012,_ din 27.08.2012,_ din 19.04.2012,_ din 23.05.2012,_ din 07.06.2012,_ din 04.01.2012,_ din 28.02.2012,_ din 18.04.2012, din cuprinsul cărora rezultă că pârâta a făcut plăți inclusiv după pronunțarea sentinței de fond atât în contul cheltuielilor de întreținere cât și al penalităților de întârziere.

Instanța de fond a reținut că pentru perioada solicitată pârâta ar datora suma de 2000.03 lei cu titlu de debit întreținere dar ajunge la această sumă scăzând probabil din suma totală debit plus penalități suma de 1317,92 lei despre care reține că excede perioadei solicitate precum și suma de 3080 lei reprezentând sumă achitată de pârâtă.

Instanța de recurs reține că nu s-a stabilit de către instanța de fond ce datorii s-au stins prin plată, în condițiile în care suma plătită de pârâtă, 3080 lei este mai mare decât cea solicitată cu titlu de debit restant de către reclamantă, 2990 lei.

Mai reține Tribunalul că în ce privește suma solicitată de reclamanta recurentă cu titlu de penalități de întârziere, în mod greșit a reținut instanța de fond că recurenta nu a dovedit stabilirea acestora prin proces verbal al Adunării Generale a Asociației de P., la filele 13-20 dosar fond fiind depuse două procese verbale

ale Asociației, cel din 20.06.2009 prin care s-a stabilit un procent de penalizare de 0,15% și cel din 29.05.2011 prin care s-a procedat la reducerea procentului de penalizare aplicabil în caz de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere la 0.10 % pe zi întârziere.

Cu privire la modul de calcul al penalităților solicitate Asociația a depus la dosar calcul detaliat al penalităților a cărei valoare probatorie a fost infirmată de instanță pe motiv că emană de la reclamantă, fără a se analiza însă corectitudinea acestuia.

Instanța de recurs reține că instanța de fond nu a stabilit cu certitudine sumele datorate și sumele achitate de către pârâtă, hotărârea pronunțată necuprinzând în argumentele de fapt și de drept care au justificat adoptarea soluției. Or, această împrejurare face imposibilă exercitarea unui control judiciar efectiv.

Totodată, instanța de recurs reține că pentru justa soluționare a cauzei se impune efectuarea unei expertize contabile, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar nerezultând cu certitudine care este suma datorată de către pârâtă cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei iunie 2009 – iunie 2012, ce suma s-au achitat de către pârâtă în perioada solicitată și cum s-a procedat la efectuarea imputației plăților.

În ce privește suma solicitată cu titlu de penalizări de întârziere reține instanța că nici aceasta nu poate fi determinată în lipsa evidențierii clare a sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere, a celor achitate cu acest titlu și a modului în care s-a procedat la imputație. De asemenea reținând că pârâta a efectuat și plăți cu titlu de penalități de întârziere și acestea trebuie avute în vedere pentru determinarea corectă a penalităților pe care pârâta le datorează cu acest titlu pentru perioada solicitată iunie 2009 – iunie 2012.

În consecință, instanța de recurs reține că se impune efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii cheltuielilor de întreținere datorate de pârâtă, aferente perioadei iunie 2009 – iunie 2012, cu luarea în considerare a plăților efectuate de aceasta, precum și în vederea stabilirii corecte a penalităților de întârziere aferente aceleiași perioade.

Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, fiind necesară efectuarea unei expertize contabile, probă care nu poate fi administrată în această fază procesuală potrivit disp. art. 305 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza disp. art. 312 alin. 1 – 4 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa în tot sentința instanței de fond și va reține cauza spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize contabile având ca obiective stabilirea cheltuielilor de întreținere datorate de pârâtă, aferente perioadei iunie 2009 – iunie 2012, cu luarea în considerare a plăților efectuate, precum și stabilirea penalităților de întârziere aferente perioadei iunie 2009 – iuie 2012, urmând a fi avut în vedere procentul stabilit prin hotărârile Adunării Generale aflate la dosarul de fond precum și plățile efectuate de pârâtă cu acest titlu.

După casarea sentinței civile nr._/13.12.2012 cu reținerea cauzei spre rejudecare, a fost administrată proba cu expertiză tehnică contabilă efectuată de d-na expert A. R..

Analizând actele și lucrările dosarului în rejudecarea litigiului, Tribunalul reține următoarele:

Conform lucrării de specialitate efectuate în cauză, cheltuielile de întreținere datorate de pârâtă pentru perioada ce a făcut obiect al învestirii instanței, respectiv iunie 2009 – iunie 2012, sunt în cuantum total de 7449,57 lei. În integralitate obligația de plată a cheltuielilor de întreținere datorate de pârâtă în puterea art.46 din Legea nr.230/2007 a fost îndeplinită de aceasta.

Cum rezultă din anexa nr.1 la raportul de expertiză ce cuprinde situația cheltuielilor de întreținere datorate și a plăților efectuate de pârâta G. L. aferente perioadei iunie 2009 – iunie 2012, ulterior învestirii judecătorului fondului de către reclamantă cu prezenta cerere (data de 30.07.2012), pârâta a efectuat plăți în contul cheltuielilor de întreținere restante în cuantum de 3104,06 lei. Restul sumei până la cuantumul total al cheltuielilor de întreținere de 7449,57 lei datorate a fost achitată de pârâtă anterior datei de 30.07.2012.

Penalitățile de întârziere calculate asupra cheltuielilor de întreținere aferente perioadei iunie 2009 – iunie 2012 sunt, potrivit aceluiași raport de expertiză, în cuantum total de 1156,59 lei. În determinarea cuantumului acestora au fost eficientizate de expert cele două procente de 0,15%, respectiv de 0,10% aprobate în Adunarea Generală din data de 20.06.2009, aplicat pentru perioada iunie 2009- aprilie 2011 inclusiv, respectiv în Adunarea Generală din 29.05.2011, aplicat pentru perioada mai 2011 – august 2012 (dată la care s-a achitat ultima sumă din cheltuielile de întreținere restante aferente perioadei iunie 2009 – iunie 2012).

Notează Tribunalul că, la aceste două hotărâri ale adunării generale consemnate în procesele verbale din 20.06.2009 și 29.05.2011, a făcut trimitere instanța de recurs atunci când și-a prezentat argumentele ce au condus-o spre pronunțarea deciziei civile nr.2266/28.10.2013.

În intervalul 27.08.2012 – 16.01.2013 (deci ulterior datei de 30.07.2012, data înregistrării pe rolul Judecătoriei Iași a prezentului litigiu) pârâta a efectuat plați cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 451,97 lei.

Rezultă că la momentul contemporan efectuării lucrării specialitate dispusă în cauză pârâta mai datora reclamantei cu titlu de penalități suma de 704,62 lei.

Cu privire la acest debit Tribunalul reține disp.art.49alin.1 și 2 din Legea nr.230/2007. Potrivit textului de lege asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizare pentru orice sumă cu titlu de restanță aflată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Termenul de plată a cotelor de întreținere la cheltuielile asociației de proprietari afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.

Reține totodată Tribunalul că art.46 din același act normativ stabilește obligația tuturor proprietarilor să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

Asociația de proprietari are dreptul, conform art.50 din Legea nr. 230/2007, de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

În aplicarea acestei norme, tribunalul reține că pârâta G. L. a achitat cu întârziere cheltuielile de întreținere datorate pentru intervalul iunie 2009 – iunie 2012, motiv pentru care aceasta datorează penalizări de întârziere în cuantum de 704,62 lei, calculate asupra cheltuielilor de întreținere restante aferente perioadei iunie 2009 – iunie 2012.

Cu privire la cheltuielile de întreținere restante tribunalul reține stingerea prin plată a obligației pârâtei de suportare a lor, arătând că suma de 3104,06 lei a fost achitată ulterior datei de 30.07.2012.

Dacă achitarea cheltuielilor de întreținere restante, precum și a unei părți din penalizările de întârziere pe parcursul soluționării prezentului litigiu se regăsește reflectată în soluția pronunțată în rejudecare, nu aceeași este situația și în ceea ce privește obligația pârâtei de achitare a cheltuielilor de judecată stabilită de art.274 C.pr.civ.

Potrivit textului de lege, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

În stabilirea proporției în care pretențiile reclamantei au fost admise, spre a putea face aplicarea art.274 C.pr.civ., tribunalul are în vedere că pârâta a căzut în pretenții pentru sumele de 3104,06 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și 451,97 lei cu titlu de penalizări de întârziere. Aceasta întrucât plata acestor sume de bani a fost făcută ulterior învestirii judecătorului fondului cu prezenta acțiune, iar rațiunea pentru care nu au fost acordate reclamantei este nu aceea a inexistenței obligației de plată a debitului în sarcina pârâtei ci exclusiv stingerea obligației prin plată.

În considerarea celor mai sus expuse, tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.

Reclamanta va fi obligată la plata către BLETC Iași, în contul d-nei expert A. R., a sumei de 100 lei diferență onorariu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Rejudecând cauza:

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de Proprietari PT 20 Tătărași Iași în contradictoriu cu pârâta G. L..

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 704,62 lei penalizări de întârziere calculate asupra cheltuielilor de întreținere restante aferente perioadei iunie 2009 - iunie 2012.

Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere restante.

Obligă pârăta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.

Obligă reclamanta să plătească BLETC Iași în contul d-nei expert A. R. suma de 100 lei diferență onorariu.

Irevocabilă.

Pronunțată în sedință publică azi 16.04.2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

C.M. F.S. R.C. I.L.F.

Red.CM

Dact.RR/5 ex

17.10.2014

Jud.fond C. C.