Succesiune. Decizia nr. 186/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 623/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Martie 2014
Președinte - C. R.
Judecător - M. C.
Judecător - S. F.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 186/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta C. I. și pe intimații C. V. R. și C. A., având ca obiect succesiune partaj.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, prin reprezentant convențional, avocat D. I., lipsă fiind intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- prin Serviciul Registratură, la data de 28.02.2014, recurenta a depus la dosarul cauzei cerere de acordare a ajutorului public judiciar și înscrisuri doveditoare;
- cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost soluționată prin încheierea nr. 480/05.03.2014, în sensul admiterii acesteia și reducerii taxei de timbru datorate cu 50%, la 1012,5 lei, după care:
Avocat D., pentru recurentă, depune la dosarul cauzei chitanță reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1013 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Instanța constată legal timbrată calea de atac declarată în cauză.
Instanța pune în discuție calificarea căii de atac.
Avocat D. apreciază că apelul este calea de atac incidentă în cauză.
Raportat obiectului cauzei, având în vedere că valoarea bunurilor depășește suma de 100.000 lei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 282 și 282 ind. 1 Cod procedură civilă, califică drept apel calea de atac incidentă în cauză, completul urmând a fi compus din primii doi membri ai completului de recursuri R4, respectiv președinte R. C. și judecător C. M..
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Avocat D., pentru apelantă, nu solicită administrarea de probe noi.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Avocat D., pentru apelantă, solicită admiterea apelului pentru motivele detaliate în concluziile scrise pe care le depune la dosarul cauzei. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4858/27.03.2013 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. V.-R. și C. A. în contradictoriu cu pârâta C. I..A dispus ieșirea din indiviziune în care se află părțile cu privire la suma de 135.000 lei, ce face parte din masa succesorală a defunctului C. V., decedat la 25.05.2008, dezbătută prin certificatul de moștenitor nr.02/16.01.2009 emis de BNP M. Șuleap - Iași. A obligat pârâtă să achite reclamanților C. V.-R. și C. A. suma de câte 50.625,00 lei pentru fiecare, reprezentând contravaloarea cotelor indivize cuvenite acestora potrivit certificatului de moștenitor menționat. A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3825,00 lei (câte 1912,50 lei fiecare), cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ /09.01.2012 reclamanții C. V. - R. și C. A. au chemat în judecată pârâta C. I., pentru ca, în contradictoriu cu aceasta să se pronunțe o hotărâre de partajare a sumei de 170.000,00 lei, rămasă de pe urma defunctului lor tată, decedat la 25.05.2008. Totodată, au solicitat reclamanții și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivare reclamanții au arătat că părțile sunt moștenitori ai autorului decedat, în calitate de copii respectiv soție supraviețuitoare și, pentru că s-au înțeles să împartă amiabil bunurile acestuia s-au prezentat la BNP Șuleap M. din Iași, unde a fost emis certificatul de moștenitor nr.02/16.09.2009, cu mențiunea că defunctul a deținut în timpul vieții niște suprafețe de teren, moștenite împreună cu sora sa de la bunicul lor, iar sumele de bani rezultate în urma vânzării au fost împărțite de acesta cu sora M. A. și depuse într-un cont bancar, pe numele lui.
Conform susținerilor reclamanților, au adus în discuție la notar și existența acelor bani, dar pârâta a arătat că este vorba despre sume modice, cheltuite cu prilejul înmormântării după datină, însă, ulterior, ei au obținut de la CEC Bank pe baza certificatului de moștenitor două extrase de cont, din care rezultă că la data decesului tatăl lor deținea sumele de 20.001,59 lei respectiv 150.001,49 lei, ce se cuvin aduse la masa succesorală și partajate conform legii.
În drept au fost invocate disp. art. 669, 728 C.civ, art.14 și 673 1 și urm. C.p.civ.
La cerere au fost anexate în susținere înscrisuri (f.4-17).
Legal citată pârâta a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A precizat parâta că, pentru a se face o apărare calificată, se impune a se preciza numele bunicului suprafețele moștenite de la acesta, când și cui au fost vândute, dacă există act notarial de vânzare cumpărare precum și actele din care rezultă existența sumelor în conturi, cu mențiunea că ea a fost căsătorită cu defunctul C. V. din 1991 și a locuit cu acesta în casa tatălui său C. A. din Iași, ., nr.2, până când aceștia au decedat.
Conform susținerilor pârâtei socrul său, ce a fost preot, era bătrân și bolnav, iar ea și soțul s-au ocupat de îngrijirea lui, împrumutând și o sumă de bani de la cumnata M. A. în acest scop, iar ulterior ea s-a ocupat de decesul ambilor, împreună cu numitul Z. E., care este vărul soțului și finul lui C. A., acesta contribuind cu peste 50.000,00 lei la înmormântări, ce i-au fost înapoiați, în timp ce ea a mai cheltuit încă 40.000,00 lei în afară de aceștia.
În ce-i privește pe reclamanți a precizat pârâta că nicunul nu a contribuit cu bani la înmormântarea celor doi, iar C. V.-R., despre existența căruia nu a știut vreodată în timpul vieții defunctului soț, nici nu a fost prezent în acele momente, venind acum doar să culeagă moștenirea, fără a-l interesa cine a suportat costurile funeraliilor și întreținerii persoanelor decedate anterior.
În cauză a fost a administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar completate de reclamanți, prin apărător, cu cele depuse la termenul din 19.09.2012 (f.50-54) și cele de la filele 60-70, anexate adresei de înaintare înregistrată sub nr. 623/15.10.2012, iar de pârâtă cu o copie a declarației pe proprie răspundere dată de M. A. sub nr. 2395/17.10.2012 la BNP Asociați Z. și J.-Iași.De asemenea, a fost încuviințată proba cu interogatoriile părților, ce a fost administrată la termenul din 13.03.2013, când aceștia s-au prezentat în fața instanței pentru a răspunde întrebărilor formulate, precum și proba testimonială, în cadrul căreia s-a procedat la audierea martorei L. A. –A., propusă de pârâtă, a cărei depoziție a fost consemnată și atașată la dosar (f.49).
În termenul de amânare a pronunțării reclamanții, prin apărător, au formulat și depus note de concluzii scrise înregistrate sub nr. 623/19.03.2013, pentru a fi avute în vedere în deliberare.
Analizând probatoriul administrat prin prisma dispozițiilor legale aplicabile instanța reține următoarele:
Conform mențiunilor certificatului nr.60/24.11.2008 emis de BNP M. Șuleap - Iași numitul C. A., autor al numitului C. V., tatăl reclamanților și soțul pârâtei, a decedat la 22.03.2008, lăsându-l pe acesta moștenitor alături de numita M. A., de asemenea fiică a defunctului, cu o cotă de câte 1/2 fiecare (f.6-7).
Din cuprinsul certificatului nr.02/16.01.2009 emis de BNP M. Șuleap Iași reiese că autorul părților, C. V., a decedat la scurt timp după tatăl său, la 25.05.2008, iar moștenitori ai acestuia sunt C. I., soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8 din succesiune, C. V.-R. și C. A., fii, ambii având câte o cotă de 3/8 din succesiune (f.8-9) iar înrtre prăți a fost realizat ulterior și un partaj voluntar cu privire la un autoturism Dacia moștenit de la defunct, prin contractul autentificat sub nr. 87/16.01.2009 acesta intrând în proprietatea exclusivă a lui C. A. (f.10) .
Din cuprinsul adresei de răspuns nr.SJ IS_/02.10.2012 a CEC Bank-Sucursala Iași către apărătorul ales al reclamanților rezultă că defunctul C. V. deținea un cont curent în lei deschis la 03.11.2006, având un sold la data decesului de 150.001,49 lei, precum și un alt cont curent în lei, deschis la 27.12.2006, având un sold la data decesului de 20.001,59 lei, în ambele figurând ca persoană împuternicită pârâta C. I. (f.61), iar la data de 02.10.2012 soldul acestor conturi era de 744,24 lei respectiv de 105,71 lei în condițiile în care, potrivit mențiunilor din extrasul de cont anexat răspunsului menționat, la data de 12.06.2008 au fost retrase sumele de 150.000,00 lei respectiv de 19.990,00 lei de către pârâtă (f.63, f.66)
Prin prezenta acțiune reclamanții au solicitat, în calitate de moștenitori ai defunctului C. V., aducerea la masa succesorală a sumei totale de 170.000,00 lei deținută de acesta în conturile bancare la data decesului, precum și partajarea, iar probatoriul administrat relevă că banii din conturi provin din vânzarea de către C. A. în timpul vieții a unor terenuri, precum și faptul că pârâta, deși cunoștea situația reală a conturilor la data dezbaterii succesiunii soțului decedat, determinată de retragerea de către ea aproape în totalitate a banilor la 12.06.2008, nu a informat în mod corect și complet reclamanții cu ocazia prezenței la notar, precizându-le, la solicitarea lor, că acestea conțin sume modice, după cum chiar ea a recunoscut la interogatoriul administrat, afirmație ce a fost făcută în mod evident deliberat, în speranța că aceștia nu vor afla despre existența soldului real la data decesului autorului .
În condițiile în care s-a dovedit lipsa bunei credințe a pârâtei, cererea reclamanților de aducere la masa succesorală a sumelor deținute de autorul lor în conturile bancare la data decesului este pe deplin justificată, raportat la disp. art. 728 C.civ., ce prevede că nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune, însă instanța va avea în vedere și incidența în speță a disp. art. 774 C.civ potrivit căreia: ” Coerezii contribuie la plata datoriilor și sarcinilor succesiunii, fiecare în proporție cu ce ia.” întrucât se poate constata, raportat la probatoriul administrat, că există și un pasiv al succesiunii, dat de sarcina născută în persoana moștenitorilor ulterior deschiderii acesteia, ce constă în suportarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenirilor creștinești conform datinii, interesând în cauză doar cele privitoare la defunctul C. V., ce cad în sarcina tuturor moștenitorilor acestuia.
Referitor la acestea instanța, din coroborarea depoziției martorei L. A. – A., ce relevă faptul că s-au cheltuit circa 75.000,00 lei la înmormântarea fostului preot C. A. și pomenirile ulterioare, la care au participat circa 500-600 persoane, cu interogatoriul reclamantului C. A. prin care s-a arătat că s-au cheltuit circa 15.000,00 lei doar pentru organizarea înmormântării tatălui său, la care au participat aproximativ 100 persoane, fără a include și celelalte pomeniri, instanța estimează că în cazul lui C. V. aceste cheltuieli se cifrează la suma de 35.000 lei.
Pentru considerentele arătate, raportat la disp. art.728 C.civ instanța va admite în parte acțiunea formulată și va dispune ieșirea din indiviziune a părților cu privire la suma de 135.000,00 lei, reprezentând masa de împărțit rezultată prin deducerea din aceasta a sumei de 35.000,00 lei, cu titlu de sarcină a succesiunii defunctului C. V., ce se suportă de toți moștenitorii, proporțional cu cota fiecăruia ținând seama de prev. art.673 5 C.p.c. și art.673 9 C.p.c., de cotele legale stabilite prin certificatul de moștenitor nr.02/16.01.2009 emis de BNP M. Șuleap Iași.
Așadar, instanța va obliga pârâtă să achite reclamanților C. V.-R. și C. A. suma de câte 50.625,00 lei pentru fiecare, reprezentând contravaloarea cotelor părți indivize, de câte 3/8 pentru fiecare menționate în certificatul de moștenitor menționat, acesteia revenindu-i diferența de sumă, reprezentând 2/8 cota parte indiviză ce i se cuvine în calitate de moștenitoare a defunctului soț .
Având în vedere disp art. 274 C.p.c instanța va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3825,00 lei (câte 1912,50 lei fiecare), reprezentând c/v parțială taxă de timbru și timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta C. I., susținând că instanța de fond a reținut greșit că a fost de rea credință și că nu a informat complet și corect moștenitorii despre situația conturilor bancare ale fostului soț C. V.
Susține că a demonstrat în fața instanței de fond că a fost căsătorită cu defunctul C. V. din anul 1991 și că a locuit împreună cu acesta în casa socrului său, C. A.. Socrul său a decedat în martie 2008 iar soțul în mai 2008. Susține că împreună cu soțul său s-a ocupat de îngrijirea și ulterior înmormântarea lui C. A.. Arată că pentru înmormântarea acestuia Z. E. a cheltuit peste 50.000 lei, bani pe care a fost nevoită să îi restituie acestuia. De asemenea mai susține că a cheltuit încă 40.000 lei pentru înmormântările și praznicele socrului și ale soțului. Deși aceste aspecte au fost confirmate de martorul L. A. și de către M. A., prin declarație autentificată, nu au fost avute în vedere de către instanță.
Mai arată recurenta că nici unul dintre cei doi reclamanți nu au contribuit cu un leu la întreținere, înmormântarea bunicului respectiv tatălui lor. Mai arată că toți banii deținuți de C. V. au fost folosiți pentru suportarea cheltuielilor de înmormântare, praznice și restituirea împrumuturilor către Z. E. și M. A.. C. V. R. nu a fost nici la înmormântarea tatălui sau a bunicului, aspect recunoscut de acesta. A venit doar pentru a culege moștenirea fără însă a se interesa de cheltuielile suportate.
Pentru aspectele arătate solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiuni ca neîntemeiată.
Instanța a procedat la admiterea în parte a cererii de ajutor public judiciar formulată de recurentă, dispunând reducerea taxei de timbru la 1012,5 lei.
La termenul din 12.03.2014 instanța a proceda la calificarea căii de atac formulate, reținând raportat la valoarea litigiului, 135.000 lei și având în vedere disp. art. 282 ind 1 Cod procedură civilă, că calea de atac incidentă este cea a apelului.
Prezentă în instanță prin apărător apelanta nu a solicita administrarea de probe noi în apel.
Analizând, în limitele cererii de apel stabilirea situație de fapt și aplicarea legii, Tribunalul reține următoarele:
Reclamanții C. V. - R. și C. A. sunt fii defunctului C. V., pârâta C. I. fiind soția supraviețuitoare a acestuia. Prin certificatul de moștenitor nr 02 din 16.01.2009 aflat la fila 8 dosar fond, s-a stabilit calitatea de moștenitori ai defunctului pentru părțile din prezentul litigiu și a compunerea masei succesorale, realizându-se ulterior și un partaj voluntar între aceștia cu privire la unul dintre bunurile ce compun masa succesorală.
Reclamanții au dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, extrase de cont emise de CEC Bank, că la data decesului autorul lor avea două depozite bancare în valoare totală de 170.000 lei, ce nu au fost incluse în certificatul de moștenitor.
Existența sumelor de bani în patrimoniul defunctului nu a fost contestată de către pârâtă aceasta arătând însă, în întâmpinarea formulată la fond, că a cheltuit importante sume de bani cu înmormântarea soțului său și că reclamanții nu au suportat nici o parte din aceste cheltuieli.
Instanța de fond a reținut corect, existența în patrimoniul defunctului a sumei de 170.000 de lei, sumă ce face obiectul transmiterii succesorale către moștenitori. De asemenea s-a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar că ulterior decesului lui C. V., pârâta a extras din conturile autorului această sumă de bani.
Reținând că suma de bani indicată face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului instanța a procedat în mod corect la partajarea acesteia.
În ce privește susținerile pârâtei recurente vizând suportarea cheltuielilor de înmormântare ale autorului, exclusiv de către aceasta, aspect necontestat în cauză, reține Tribunalul că datoriile moștenirii constând în cheltuieli de înmormântare și pomeniri trebuie suportate de către moștenitori proporțional cu cota parte ce le revine din moștenire. În speță, susține recurenta că a fost singura moștenitoare care a suportat aceste cheltuieli, dar nu a solicitat printr-o cerere obligarea celorlalți moștenitori la plata cotelor ce le revin din aceste cheltuieli, instanța de fond nefiind investită cu o cerere reconvențională în acest sens.
Din probatoriul administrat la fond nu rezultă faptul că s-au cheltuit pentru înmormântarea defunctului sumele indicate de către pârâtă, declarația martorei L. A. care susține cheltuirea sumei de 75.000 lei necoroborându-se cu alte probe administrate în cauză. Sarcina probării existenței sarcinilor moștenirii, a întinderii acestora și a suportării exclusive revenea pârâtei. În ce privește declarația autentificată a numitei M. A. reține Tribunalul că în mod corect instanța de fond nu și-a întemeiat soluția pe acest înscris, nefiind o probă administrată în condițiile prevăzute de lege.
Reținând că s-a dovedit în speță de către reclamanți existența sumelor solicitate a fi partajate în patrimoniul defunctului, instanța de fond a procedat la împărțeala averii succesorale, potrivit cotelor fiecărui moștenitor, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, apelul formulat urmând a fi respins, cu consecința păstrării hotărârii instanței de fond.
În temeiul dis part 50 ind 2 din OUG 51/2008, reținând că apelanta a obținut în urma partajului suma de_ lei reprezentând contravalorea cotei sale de moștenire, sume ce depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat de instanța de apel, Tribunalul obligă apelanta la restituirea sumei de 1012,5 lei către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de pârâta C. I. împotriva sentinței civile nr. 4858/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o păstrează.
În temeiul art. 50 indice 2 din OUG 51/2008 obligă recurenta să restituie Statului R. suma de 1012,5 lei, sumă în privința căreia a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea nr. 480 din 05.03.2014.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedință publică azi 12.03.2014.
Președinte, C. R. | Judecător, M. C. | Grefier, O. T. |
Red. / Tehnored.: R.C.
5 ex. /11.08.2014
Judecător fond: C. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 336/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 286/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
