Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 331/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 5495/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Martie 2014
Președinte - M. S.
Judecător M. A.
Judecător Doinița T.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 331/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent B. T. și pe intimat B. V., intimat B. G., intimat F. A., intimat B. M., intimat T. E., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Componența nominală a completului de judecată R.10, și R10 FF la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii judecătorului Diuță T. A. M. conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv judecător T. Doinița conform procesului verbal nr. 716 din data de 21. 02.2014 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 5 martie 2014, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., reclamanții B. V., B. G., F. A., B. M. și T. E. au chemat în judecată pe pârâtul B. T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 335/18.06.1996, în sensul de a se constatat calitatea de moștenitor legal al lui B. I. pentru B. C., soțul decedat al lui B. M., să se includă în masa de împărțit de pe urma acestui defunct cota de ½ din casa de locuit pe care a edificat-o în timpul căsătoriei cu B. Sevastița, includerea în masa de împărțit a acestei defuncte a cotei de ½ din casă, partea sa de bun comun și a cotei de ¼ din masa succesorală de pe urma soțului, completarea suprafeței de teren ce face obiectul succesiunii de pe urma lui B. Sevastița până la suprafața de 3,47 ha și să se dispună ieșirea din indiviziune și partajarea averii rămase după defuncții B. I. și B. Sevastița.
În motivarea cererii reclamanții arată că la data de 13.11.1990 a decedat B. I.. De pe urma acestuia au rămas ca moștenitori B. Sevastița, soție supraviețuitoare, B. V., B. G., T. E., F. A., B. T., B. C., fii.
La data întocmirii certificatului de moștenitor B. C. decedase și nu a mai fost menționat ca moștenitor, fără a se mai aminti măcar de existența acestuia. B. M. este soția supraviețuitoare a acestuia, defunctul neavând copii. Reclamanta are calitate procesuală activă, venind să culeagă în nume propriu moștenirea ce i s-ar fi cuvenit soțului de pe urma tatălui său.. B. C. nu poate fi însă reprezentat în cazul dezbaterii succesiunii de pe urma mamei sale.
Nu s-a menționat că masa succesorală de pe urma lui B. I. cuprinde și cota de ½ din casa de locuit construită împreună cu soția sa.
La data de 01.05.1997 a decedat B. Sevastița, de pe urma căreia au rămas moștenitorii menționați în certificat, însă nu a fost menționată cota sa de ½ din casă și cota de ¼ dreptul de moștenire după soțul decedat.
Suprafața de teren menționată ca masă succesorală a fost eronată, la acea dată nefiind emis titlul de proprietate.
În prezent părțile sunt în indiviziune, astfel că se impune partajarea bunurilor rămase de la cei doi defuncți.
Prin sentința civilă nr. 1363 din 19.04.2013 Judecătoria P. a luat act de renunțarea la judecata cererii formulată de reclamantul B. V., domiciliat în . în contradictoriu cu pârâtul B. T., cu același domiciliu.
A admis în parte cererea formulată de reclamanții B. G., F. A., B. M., toți cu domiciliul în . și T. E., domiciliată în C., .. 51, ., . cu pârâtul B. T..
A constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 335/18.06.1997, în sensul că se constată că după defunctul B. I. are calitatea de moștenitor și numitul B. C., în calitate de fiu.
A respins capetele de cerere vizând constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor în sensul de a se include în masa defuncților imobilul construcție casă de locuit și de a se completa suprafața de teren ce face obiectul succesiunii rămase după B. Sevastița până la suprafața de 3,47 ha teren.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților B. G., F. A., B. M., T. E. suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
La data de 18.06.1997 a fost emis certificatul de moștenitor nr. 335 prin care s-a constatat deschisă succesiunea defuncților B. I. și B. Sevastița.
Astfel, s-a constatat că de pe urma defunctului B. I., decedat la 13.11.1990 nu au rămas bunuri, iar moștenitorii acestuia sunt B. Sevastița, soție supraviețuitoare, decedată în anul 1997, B. V., B. G., T. E., F. A., B. T., în calitate de fii. S-a mai reținut că după acest defunct nu sunt moștenitori neacceptanți și nici renunțători.
Prin același certificat s-a constatat că de pe urma defunctei B. Sevastița, decedată la 01.05.1997 a rămas suprafața de 3.05 ha teren pentru care acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform adeverinței nr. 572/19.08.1991 emisă de Comisia locală Todirești, iar moștenitori după aceasta au rămas B. V., B. G., B. T., T. E. și F. A., în calitate de fii.
Verificând cuprinsul dosarului succesoral nr. 319/1997( f. 41-55), instanța constată că prin adresa nr. 1095/05.05.1997-f. 41- Consiliul Local Todirești a comunicat notarului numele moștenitorilor declarați ai defunctului B. I., printre aceștia figurând și fiul B. C., decedat în anul 1995.
B. C. a decedat la data de 04.09.1995, adică ulterior tatălui său și posterior mamei sale.
Prin urmare, acesta avea calitatea de moștenitor legal al tatălui său, B. I., iar eventualele bunuri care i s-ar fi cuvenit din moștenirea tatălui, urmând fi culese prin retransmitere de moștenitorii săi, respectiv soția sa supraviețuitoare, B. M. ( B. C. neavând copii ).
Întrucât B. C. a predecedat mamei sale, B. Sevastița, acesta nu mai avea calitatea de moștenitor după mamă, iar soția sa, B. M. nu putea culege moștenirea rămasă după B. Sevastița prin reprezentare, conform normelor legale în materie de moștenire reprezentarea succesorală fiind posibilă doar în cazul descendenților în linie dreaptă și în linie colaterală în cazul descendenților din frați și surori, nu însă și în cazul soțului supraviețuitor.
Prin urmare, instanța constată că în dosarul succesoral existau suficiente informații despre existența lui B. C., fiul defunctului, însă în mod nejustificat notarul nu l-a menționat pe acesta ca fiind moștenitor legal al tatălui său, B. I..
În consecință, instanța constată că acțiunea este întemeiată în parte, urmând a fi astfel admisă și a se constata nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 335/18.06.1997, în sensul că se va constata că după defunctul B. I. are calitatea de moștenitor și numitul B. C., în calitate de fiu.
Celelalte capete de cerere vizând constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor în sensul de a se include în masa defuncților imobilul construcție casă de locuit și de a se completa suprafața de teren ce face obiectul succesiunii rămase după B. Sevastița până la suprafața de 3,47 ha teren sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele considerente.
Astfel, reclamanții susțin că din patrimoniul defuncților ar fi făcut parte și o casă de locuit pe care au edificat-o în timpul căsătoriei. Însă, în dosarul notarial se regăsește sentința civilă nr. 1710 bis/23.04.1997 ( f. 48) prin care s-a constatat dreptul de proprietate al numiților B. T. și B. E. asupra imobilelor casă de locuit, grajd, bucătărie de vară și garaj. La dosar mai există și o declarație autentificată de notarul public ( f. 66) prin care B. Sevastița arată că aceste imobile sunt proprietatea fiului său, B. T. și ale soției acestuia, precum și faptul că imobilul casă de locuit bătrânească edificată în anul 1946 de dânsa și de soțul său, B. I. a fost demolată în anul 1973, ea locuind în casa fiului său.
În consecință, instanța constată că imobilul, casă de locuit care a fost edificat de cei doi defuncți în timpul căsătoriei nu mai exista la data decesului acestora, iar în speță nu au fost administrate probe din care să rezulte că defuncții au mai avut în patrimoniu și alte construcții.
În ceea ce privește suprafața de teren pe care defuncta B. Sevastița a avut-o în patrimoniu, instanța constată că la momentul emiterii certificatului de moștenitor, respectiv 18.06.1997 titlul de proprietate nu era încă eliberat, acesta fiind emis la data de 13.01.1998. Notarul a menționat în cuprinsul certificatului de moștenitor suprafața de teren pentru care defunctei i se reconstituise dreptul de proprietate și care potrivit adeverinței depuse în dosarul succesoral ( f. 53) era de 3,05 ha. Prin urmare, instanța constată că în mod corect notarul a menționat în cuprinsul certificatului suprafața de 3,05 ha teren.
Cu prilejul soluționării cererii de ieșire din indiviziune instanța va avea în vedre suprafața menționată în actele de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr._/1998 și nu pe cea menționată în certificatul de moștenitor, acesta din urmă nefiind un act de proprietate.
În baza dispozițiilor art. 274, 276 cod proc. civ. pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților B. G., F. A., B. M., T. E. suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâtul B. T., cu următoarele critici:
Imobilul casă construit de părinții săi a fost demolat in timpul vieții acestora iar pe teren recurentul și soția sa au construit un imobil nou din veniturile lor, fără ca părinții să aibă vreo contribuție. Casa și anexele sunt proprietatea sa, fapt constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Fratele său, B. C., post-decedat tatălui recurentului, nu a făcut niciun act de acceptare a succesiunii tatălui său, întrucât de pe urma acestuia nu au rămas bunuri. La data dezbaterii succesiunii in anul 1977 la Biroul Notarului Public, reclamanta B. M. a fost prezentă și nu a invocat pretenții cu privire la moștenirea socrilor săi, B. I. și B. Sevastița. Chiar dacă in dosarul notarial nu s-a luat act de prezența reclamantei, poate dovedi acest fapt cu martori. Câtă vreme nu au rămas bunuri de pe urma numitului B. I. anularea certificatului de moștenitor nu produce nicio consecință juridică. Reclamanții nu justifică un interes legitim, un folos material care să le dea satisfacție. Solicită admiterea recursului, respingerea acțiunii pentru lipsă de interes.
Prin întâmpinare intimații F. A. și B. M. au solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței. Excepția lipsei de interes este invocată pentru prima dată in recurs, astfel că nu poate fi primită. Aceasta este și nefondată câtă vreme in certificatul de moștenitor se consemnează nu lipsa de bunuri după defunctul B. I. ci faptul că acestea nu au fost declarate. Omisiunea unor bunuri aparținând succesiunii dă posibilitatea de a fi incluse in masa partajabilă in cadrul acțiunii de partaj succesoral, cerere aflată pe rolul instanței ca urmare a disjungerii.
Împrejurarea că B. C. nu a acceptat succesiunea este irelevantă. Depune adeverințele nr. 305 și 306 din 9.03.1991 eliberate de Primăria . din care rezultă că defunctul B. I. figura in evidențele agricole cu teren.
In recurs au fost depuse înscrisuri.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.
Motivul de recurs potrivit căruia reclamanții nu au interes in cauză este nefondat. Excepția lipsei de interes este o excepție absolută, prin urmare ea poate fi invocată direct in calea de atac. Motivul de recurs prin mijlocirea căruia se invocă această excepție este insă nefondat, excepția fiind neîntemeiată.
Reclamanții sunt înscriși in certificatul de moștenitor a cărui nulitate se solicită, cu excepția reclamantei B. M., soție supraviețuitoare a numitului B. C., pentru omisiunea căruia s-a pretins constatarea nulității. B. M. are interesul de a obține recunoașterea calității succesorale a soțului său nu in considerarea patrimoniului determinat prin certificatul de moștenitor, unde se menționează că nu au fost declarate bunuri, ci și a bunurilor viitoare.
Interesul recunoașterii calității de moștenitor nu are doar valențe materiale. In plus recunoașterea nulității absolute nu este condiționată de întinderea patrimoniului defunctului, care,de altfel, va fi stabilit in procedura partajului inițiată prin aceeași cerere de chemare in judecată.
In privința celorlalți reclamanți tribunalul stabilește că au interes in stabilirea corectă a succesorilor autorului lor pentru realizarea unei ieșiri din indiviziune judicioase, nesusceptibilă de cauze de nulitate.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat. Dovezile privind acceptarea succesiunii numitului B. I. de catre B. C. puteau fi solicitate in procedura succesorală notarială. Câtă vreme moștenitoarea numitului B. C. nu a fost parte in această procedură, nu i se poate imputa lipsa dovezilor in acest sens. Suplimentar, Tribunalul constată că la dosarul notarial există declarații de acceptare a succesiunii numitului B. I. date in fața notarului care a instrumentat procedura notarială a dezbaterii celor două succesiuni. Câtă vreme s-a dat curs acestor declarații prin care se accepta expres o succesiune deschisă in urmă cu 7 ani nu se poate refuza reclamantei B. M., soție supraviețuitoare a numitului B. C., dreptul de a pretinde in mod rezonabil că ar fi avut aceeași conduită dacă ar fi fost încunoștințată legal despre derularea procedurii notariale.
Pentru aceste motive recursul va fi respins ca nefondat in temeiul art. 312 alin 1 cod pr.civilă, va fi menținută sentința recurată ca legală și temeinică.
In temeiul art.274 Cod pr.civilă recurentul va fi obligat să plătească fiecăreia dintre intimatele B. M. și F. A. câte 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul B. T. împotriva sentinței civile nr. 1363/19.04.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatelor B. M. și F. A., fiecăreia câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2014.
Președinte, M. S. | Judecător, M. A. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, I. B. |
Red. și tehn./T.D./1.07.2014/2 ex
Judecătoria P.: S. A.-I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 152/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 336/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
