Pretenţii. Decizia nr. 277/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 14648/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Februarie 2014
Președinte - E. C. F.
Judecător C. E. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 277/2014
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul A. F. împotriva sentinței civile nr._/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind ASOCIAȚIA DE proprietari PT 1 C. A, .. 10 ., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 28.02.2014 când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
” Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât.
Admite în parte cererea reclamantei Asociația de Proprietari PT1 C. A (cu sediul în Iași, . nr.8, ., .), formulată în contradictoriu cu pârâtul A. F. (domiciliat în Iași, ..10, ., jud.Iași).
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6727,24 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de întreținere neachitate aferente perioadei ianuarie 2009 – februarie 2012, precum și a sumei de 6965,66 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere neachitate aferente aceleiași perioade.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
” Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 10.05.2012, sub nr. mai sus menționat (în antet), reclamanta Asociația de Proprietari PT1 C. A a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul A. F. la plata sumelor de 6727,24 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de întreținere neachitate aferente perioadei ianuarie 2009 – februarie 2012, precum și a sumei de _ lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere neachitate aferente aceleiași perioade. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Pârâtul este proprietar al apartamentului indicat la adresa lui, calitate în care nu și-a achitat decât parțial obligațiile la întreținere, fiind calculate și penalități de întârziere, în consecință, în conformitate cu statutul asociației, cu HG 400/2003 și legea 230/2007. Aceste sume sunt în concordanță cu cele solicitate de furnizori, toate acestea putând fi dovedite cu înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile arătate.
În susținerea cererii, a propus proba cu înscrisuri și interogatoriu și a depus fișă individual solduri, calculul penalităților (f.5-6, f.22-24), hotărâri anterioare, chitanțe (f.25-27, f.94, f.107), listele de plată din perioada respectivă (f.28 și urm.), procesele-verbal din 29.03.2008 (f.66 și urm.), 28.03.2009 (f.72 și urm.), 17.07.2010 (f.83), 24.07.2010 (f.84 și urm.), 16.07.2011 (f.89), 23.07.2011 (f.90 și urm.) ale Adunării Generale a Asociației și alte procese-verbale, acte cu furnizorii, grafic penalități etc..
Pârâtul nu a formulat inițial apărări prin întâmpinare, solicitând amânarea cauzei, dar și precizând că a căutat să lămurească anumite aspecte legate de modul de calcul al sumelor datorate asociației (f.14), anexând și unele înscrisuri în acest sens.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 20.09.2012 (f.98-102), pârâtul a arătat următoarele:
Reclamanta a calculat în mod incorect sumele solicitate, el recunoscând că a acumulat anumite datorii, dar cuantumul acestora fiind diferit, ținând cont că a achitat în mod constant sume către aceasta și că a mai fost obligat la plata unor sume prin decizia civilă 1788/2009.
Contestă în totalitate listele de plată, sumele trecute acolo fiind o încercare de îmobgățire fără justă cauză a administratorului, care nu i-a dat nici explicațiile solicitate cu privire la cuantumul sumelor. Acesta a procedat și la executarea lui silită, deși debitul fusese recuperat încă din 2010.
Au existat luni în care din cauza programului de lucru al asociației nu a putut înainta la timp citirea apometrelor, fapt care a determinat administratorul să îi impună din oficiu plata unui cuantum de 15 mc de apă, deși el consumă lunar 4-5 mc, fiind apoi calculate și penalități la sumele calculate astfel. Deși există posibilitatea unor regularizări ale consumului real, conducerea asociației a refuzat să facă acest lucru.
Mai mult, citirea contoarelor individuale este o obligație ce-i revine administratorului, care asigură managementul de proprietate al condominiului, conform art.22 alin.3 lit.k din HG 400/2003. S-a ajuns la o diferență de 400 mc de apă pe care nu i-a consumat.
Nu i s-a pus în vedere să semneze vreun angajament de plată și nici nu a fost invitat niciodată pentru a purta o discuție în acest sens.
În dovedirea celor arătate, a propus proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză contabilă (a arătat și obiectivele acesteia).
În drept, a invocat prevederile menționate.
A depus înscrisuri, constând în copie carnet de muncă, adeverință de venit, decizie MMFPS.
La termenul din 25.09.2012, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune (f.104-105), precum și excepția prematurității acțiunii, prin raportare la 7201 C.pr.civ. și art.48-50 din legea 230/2007.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Instanța constatat a constatat tardivitatea depunerii întâmpinării prin încheierea de la termenul din 25.09.2012 (f.104-105), reținând că acest lucru înseamnă implicit că excepția prematurității acțiunii a fost tardiv invocată.
Totodată, a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă, pârâtul nemainsistând asupra probelor solicitate prin întâmpinarea tardiv depusă, deși i s-a acordat cuvântul asupra acestui aspect.
Analizând excepția prescripției, instanța reține următoarele:
Conform art.50 alin.1 din legea 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Acest text de lege amână practic nașterea dreptului asociației de a acționa în judecată proprietarii. Observând lista de plată pentru luna ianuarie 2009 (f.54), se observă că aceasta era scadentă la 28 februarie 2009, ceea ce înseamnă că dreptul asociației de a acționa în judecată proprietarii s-a născut abia la începutul lunii iunie 2009. În consecință, la data de 1 iunie 2012, reclamanta era încă în interiorul termenului de prescripție pentru a pretinde cheltuielile aferente lunii ianuarie 2009, acest lucru fiind cu atât mai mult valabil în raport de lunile următoare.
În consecință, instanța va respinge excepția prescripției, având în vedere că acțiunea a fost formulată la 10.05.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și legislația incidentă, instanța reține următoarele:
I. Potrivit art.46 din legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În ceea ce privește debitul principal, instanța a adunat sumele consemnate în fișa de la filele 22-24, pe baza analizei listelor de plată, rezultând suma de 9991,74 lei pentru perioada indicată prin petitul cererii.
Reclamanta a fost cea care a dovedit că pârâtul a făcut o . plăți în această perioadă, chitantele depuse de ea reflectându-se în calculul de la fila 22 (filele unde se regăsesc chitanțele se regăsesc în enumerarea înscrisurilor depuse de reclamantă). Cuantumul acestor plăți apare ca fiind de 5800 lei, în condițiile în care pe lista din luna inițială (f.54) apare o restanță inițială de 2785,50 lei. În mod evident, aceste plăți au acoperit restanța inițială.
Adunând la această restanță inițială sumele din perioada invocată și scăzând plățile (2785,50 lei plus 9991,74 lei, minus 5800 lei), rezultă suma de 6977,24, una mai mare decât cea pretinsă de reclamantă. În aceste condiții, instanța nu va putea acorda mai mult decât s-a cerut.
Trebuie menționat că aceste calcule suplinesc necesitatea unei expertize contabile.
II. După cum reiese din art.49 al aceluiași act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, iar penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Conform proceselor verbale ale Asociației generale a asociației (enumerate mai sus cu date și file), a fost stabilit acest coeficient de 0,2% pe zi de întârziere. Aplicând acest coeficient la sumele datorate lunar de pârât și la numărul de zile de întârziere aferent fiecărei luni, și adunând apoi sumele rezultate în raport de fiecare obligație lunară (conform calculului de la fila 5), rezultă un total de 6965,66 lei.
Suma mult mai mare solicitată de reclamantă provine probabil dintr-un calcul în care au fost incluse și penalități aferente altor luni decât cele menționate în petit. Or, instanța nu poate acorda astfel de sume din cel puțin două puncte de vedere.
În primul rând, nu poate acorda mai mult decât s-a cerut, iar petitul cererii se raportează nu numai la suma efectiv solicitată, ci și la perioada indicată de reclamantă.
În al doilea rând, după cum chiar aceasta a demonstrat, prin hotărâri anterioare (f.7 și urm.), instanțele au obligat deja pârâtul la plata unor sume calculate până în luna decembrie 2008 (imediat anterioară primei luni din prezentul petit), astfel încât ar fi și o problemă de autoritate de lucru judecat. Instanța nu a trebuit să invoce o astfel de excepție deoarece primul argument de mai sus este cel decisiv pentru justificarea sumelor acordate.
III. În ceea ce privește argumentele pârâtului, este de remarcat că acesta s-a limitat la simple afirmații, fără a le dovedi.
Mai mult, în ceea ce privește presupusa încălcare a listelor de plată, el a recunoscut că nu a dus la asociație consumul apometrelor de apă rece, pretinzând că acest lucru se datorează neconcordanței între programul său și cel al acesteia. Din acest punct de vedere, el a afirmat că există diferențe de 400 mc între consumul real și cel pe baza căruia s-au calculat sumele afișate.
Instanța nu poate accepta un astfel de argument, considerând că doar indiferența putea conduce la nepredarea consumului de apă timp de 3 ani de zile, indiferent care ar fi fost programul asociației cu publicul.
Orice alte nemulțumiri ar fi avut pârâtul pe parcursul acestei perioade, ele puteau fi prezentate și asociației în modalitatea contestării listelor de plată, conform art.12 lit.A pct.d din HG 1588/2007. Pârâtul nu a demonstrat că ar fi încercat să procedeze în această manieră, el nedepunând nici măcar chitanțe prin care să dovedească plățile făcute (doar reclamanta făcând acest lucru, deși lui îi revenea sarcina probei).
Cât despre art.22 alin.3 lit.k din HG 400/2003, considerat de pârât aplicabil în speță, el a fost abrogat (ca întregul act normativ, de altfel), prin art.2 din aceeași HG 1588/2007.
IV. Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6727,24 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de întreținere neachitate aferente perioadei ianuarie 2009 – februarie 2012, precum și a sumei de 6965,66 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere neachitate aferente aceleiași perioade.
În temeiul art.274 C.pr.civ., va obliga pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, constând în onorariu de avocat (f.103).”
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul A. F., criticand-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, s-a invocat nulitatea absoluta a sentintei recurate, determinata de lipsa semnăturii judecătorului pe încheierea din data de 06 noiembrie 2012, de consemnare a dezbaterilor părților la acel termen de judecata.La termenul de judecata din data de 06 noiembrie 2011, instanta a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei, iar din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 13 noiembrie 2012, si ulterior la 20 noiembrie 2012.In conformitate cu dispozițiile art. 147 Cod proc Civila: "Dezbaterile urmate in ședința se vor trece in incheierea de ședința, care va fi semnata de judecator si de grefier".Potrivit art. 255 al. 2 Cod proc civila încheierile de ședința sunt considerate hotarari, iar art. 261 pct 8 Cod proc civila, acestea trebuie sub sancțiunea nulității absolute sa conțină semnătură judecătorului si grefierului. Încheierea de la termenul de judecata din 06 noiembrie 2012, in care au fost consemnate dezbaterile pe fondul cauzei nu a fost semnata de judecator, fiind lovita de nulitate absoluta. In acest caz se impune casarea sentintei nr._, pronuntata de Judecătoria Iasi la data de 20 noiembrie 2012, deoarece, incheierea de dezbateri este parte integranta din hotărârea care finalizează litigiul. Nesemnarea incheierii de dezbateri constituie nesemnarea hotararii conform mențiunilor dispozițiilor mentionate anterior, si, fiind o nulitate absoluta, constituie motiv de ordine publica ce poate fi invocat oricând.Nesemnarea acestei încheieri de către judecător atrage nulitatea hotărârii pronunțate de acesta, în temeiul art. 105 alin. -2 coroborat cu art. 106 C.proc.civ., dat fiind că, nefiind semnată de către judecător, și deci, nefiind supusă cenzurii acestuia, această împrejurare face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea instanței, prezența părților, susținerile acestora, măsurile dispuse de instanță, etc.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că instanta de fond a pronuntat sentinta civila, si a dispus obligarea recurentului la plata sumei de 6.727,24 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei ianuarie 2009-februarie 2009 și a sumei de 6.965,66 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, doar pe baza unui calcul aritmetic efectuat de magistratul care a solutionat cauza si fara a pune in discuția părtilor aceasta modalitate de calcul, care a dus la admiterea pretențiilor reclamantei.De altfel, instanta de fond nu a pus in discuția părților probele de care înțelegeau sa se foloseasca in soluționarea fondului cauzei. La termenul de judecata din 25 septembrie 2012, instanta a constat tardivitatea intampinarii si a acordat părților cuvântul la probe cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Susține instanta ca aceste calcule suplinesc necesitatea unei expertize contabile, fara sa aiba in vedere ca un expert contabil are posibilitatea de a verifica temeinicia calculelor efectuate de reprezentanții reclamantei si nu doar sa efectueze un calcul aritmetic a unor sume mentionate in cuprinsul unei liste depusa de reclamanta, si care nu poarta nicio semnătură autorizata.Listele de plata nu permit cunoașterea si determinarea in orice moment de catre proprietar sau persoana neutra a modului de calcul, avand in vedere ca:
- listele din perioada ianuarie 2009-februarie 2012, nu au inscrise pentru apa rece si apa calda cantitatile consumate pe fiecare familie, fiind inscrise doar valori, la fiecare apartament;
- -pe listele de plata nu este inscrisa valoarea totala a facturilor si baza de calcul a prețului unitar folosit;
-la întocmirea listelor de plata nu se respecta modalitatea legala de repartizare pe proprietari a unor costuri. Astfel s-au trecut in lista de plata a recurentului sume cum ar fi onorariu de avocat, care nu a fost niciodata acordat de instantele de judecata, cuantumul acestora fiind de asemenea variabil, si exemplific:
-fila 29 lista de plata aferenta lunii februarie 2012-1700 lei;
-fila 30-lista de plata aferenta lunii ianuarie 2012-600 lei;
-fila 36-lista de plata aferenta lunii iulie 2011-1100 lei;
-fila 41-lista de plata aferenta lunii decembrie 2011-1250 lei;
-fila 55- lista de plata aferenta lunii februarie 2009-300 lei.
S-a arătat că recurentul a predat consumurile de apa la un interval de cca 3,4 luni de zile, insa reprezentanții asociației de proprietari au refuzat constant sa efectueze regularizările periodice prin verificarea apometrelor din apartamentul proprietatea subsemnatului, atributie ce le revenea conform dispozițiilor Legii nr. 230/2007. S-a ajuns astfel la facturarea unei cantitati mult mai mari decât consumul real, apartamentul fiind incarcat cu cca 400 m.c., ceea ce a dus la facturarea unor sume nejustificat de mari.Pentru aceste motive s-a solicitat a se dispune casarea sentintei civile nr._/20 noiembrie 2012, si retrimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Iasi in vederea efectuării unei expertizei contabile.
Instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 2657/06 februarie 2012, cu încălcarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 230/2007, privind organizarea și funcționarea Asociațiilor de proprietari în conformitate cu prevederile art. 30 lit. j) din Legea nr. 230/2007, sistemul de penalizari al asociației de proprietari este stabilit de comitetul executiv al asociației. Aceeași prevedere este reluată de dispozițiile art. 17 din H.G.nr. 588/2007, care reglementează Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
Sistemul propriu de penalizări al asociației de proprietari este atributul exclusiv al Comitetului executiv, reclamanta Asociație de P. nu a depus la dosarul cauzei o asemenea decizie emisă conform prevederilor legale. De altfel, reclamanta nu s-a reorganizat în Asociație de P., conform dispozițiilor legale menționate mai sus, și în cadrul acesteia nu este desemnat un Comitet Executiv care să emită decizii, conform prevederilor art. 30 lit. j) din Legea nr. 30/2007.
S-a susținut ca pârâtul a fost obligat la plata sumei de 6727,24 lei, considerând că prin Hotărârile adunărilor generale din 29 martie 2008, 28 martie 2009, 17 iulie 10, 24 iulie 2010, 16 iulie 2011 s-ar fi stabilit cuantumul acestor penalități de catre reclamantă. Din cuprinsul hotărârilor emise după . Legii nr.230/2007 nu se poate concluziona daca aceste hotărâri au fost adoptate în condiții statutare.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului.
PârâtaAsociația de Proprietari PT1 C. A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare, s-a arătat că în fapt, prin acțiunea introdusa la instanta de fond s-a solicitat obligarea recurentului A. F. la plata datoriilor existente la Asociația de Proprietari PT1 C. A, datorii cu titlu de cheltuieli de intretinere, debit in valoare de 6727 lei și penalitati in cuantum de_ lei, cheltuieli aferente perioadei ianuarie 2009- februarie 2012. Sumele solicitate au fost dovedite in fata instantei de fond cu înscrisuri care atesta atit debitul datorat de recurent asociației cit si penalitatile aferente acestui debit pe intervalul mentionat. Prin sentința instanței de fond, recurentul a fost obligata la plata sumei de 6727,24 lei cu titlu de cheltuieli de intretinere si a sumei de 6965,66 lei cu titlu de penalitati de întârziere aferente perioadei ianuarie 2009 - februarie 2012. Pentru pronunțarea acestei soluții instanta a avut in vedere inscrisurile depuse de reclamanta, inscrisuri care au probat pretenții si care, spune instanta de fond “ suplinesc necesitatea unei expertize contabile”.
Primul motiv de recurs invocat de recurent vizeaza nulitatea absoluta a sentintei Judecătoriei determinata de lipsa semnăturii judecătorului pe încheierea din data de 6 noiembrie 2011, încheiere in care s-au consemnat dezbaterile pe fondul cauzei si s-a amânat pronunțarea la data 13 noiembrie 2012. S-a solicitat respingerea excepției privind nulitatea absoluta a sentintei recurate motivat de faptul ca potrivit art. 105 alin.2 C.pr.civ. “actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale... se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit părtii o vatamare ce nu se poate inlatura decit prin anularea lor.”Prin nesemnarea de către judecător a incheierii din data de 6 noiembrie 2012 nu s-a produs recurentului nicio vatamare atita timp cit minuta si ulterior sentința pronunțata in cauza sunt semnate de judecător, exista identitate de conținut intre minuta si dispozitivul sentintei, iar prin sentinta au fost reiterate susținerile si apărările părților consemnate in incheierea din 6 noiembrie 2012.
In ceea ce privește al doilea motiv de recurs s-a apreciat ca este lipsit de argumente solide deoarece instanta de fond a apreciat in mod corect faptul ca înscrisurile depuse la dosar de către reclamanta sunt suficiente pentru soluționarea cauzei si sunt legal intocmite. Acuratețea calculelor din înscrisurile depuse la instanta de fond rezida si din faptul ca in urma unui simplu calcul matematic, fara cunoștințe (aprofundate in contabilitate, instanta a putut verifica sumele solicitate (file 3, pct. I, sentinta civila ) si a concluzionat ca înscrisurile depuse de reclamanta probeaza pe deplin sumele datorate de pârât. Chiar instanta de fond in motivarea sentintei, la fila 3, mentioneaza: “Aceste calcule suplinesc necesitatea efectuării unei expertize contabile”.
Pârâtul-recurent avea posibilitate ca printr-un probatoriu propus in termen legal să-și propună proba cu expertiza contabila si să verifice calculele efectuate si consemnate in inscrisurile pe baza carora reclamanta si-a dovedit pretentiile.
Afirmațiile recurentului referitor la imposibilitate cunoașterii si determinării in orice moment de către proprietari a calculului efectuat in listele de plata sint nefondate, listele de plata cuprinzind prețul pe m.c. de apa rece si de apa calda, numărul de metri cubi consumat de fiecare familie si totalul datorat. Sunt incluse in listele de plata, in dreapta sus si totalul facturat de furnizorii de utilitati, exista rubrica separata pentru fiecare suma solicitata proprietarului de apartament.
In cazul pârâtului-recurent A. consumul de apa s-a calculat pentru citeva luni in sistem pausal deoarece acesta nu a trecut pe la sediul Asociației sa -și declare lunar consumul de apa, iar în cadrul Adunării Generale, asa cum probeaza procesele-verbale depuse la dosarul cauzei, se stabileste si cantitatea de apa rece si de apa calda care se trec din oficiu daca proprietarul nu declara lunar consumul. Este un calcul legal al consumului de apa nedeclarat, prevăzut de Legea 230/2007 privind organizarea si funcționarea Asociațiilor de P.. In ceea ce privește onorariile de avocat trecute in lista de plata, acestea sint trecute dupa rubrica cu totalul de cheltuieli de intretinere, . si sint solicitate de reprezentanții Asociației proprietarului in momentul acordarii de instanțe, prin hotariri definitive si irevocabile.
Cu privire la cel de-al treilea aspect invocat de recurent, aspect ce vizeaza stabilirea procentului de penalitate in cazurile in care proprietarii nu achita cheltuielile de intretinere pina la data scadentei, acesta, prevede Legea 230/2007, ca va fi stabilit . pina la 0,2%, de către Adunarea Generala care se tine puțin o data pe an. Prin procesele-verbale ale Adunării Generale din intervalul solicitat depuse la dosar s-a probat ce s-a votat cu privire la procentul de penalitate.In ceea ce privește atributia Comitetului Executiv de a stabili procentul de penalitate, s-a arătat faptul ca acest Comitet stabileste procentul de penalitate la cheltuielile pentru reparațiile efectuate asupra părtilor comune detinute de proprietari nu asupra cheltuielilor de intretinere datorate individual de aceștia. Pentru cheltuielile de intretinere neachitate pina la scadenta, procentul de penalitate se stabileste in cadrul Adunării Generale de membrii prezenți si se consemneaza in procesele-verbale intocmite la fiecare adunare.
În consecință, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate, solicitându-se proba cu înscrisuri.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Referitor la aspectele invocate vizand nulitatea sentiței Tribunalul reține că în conformitate cu prevederile art. 260 alin. (1) C.proc.civ din 1865, dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna pentru un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de 7 zile, situație în care se va dispune întocmirea unei încheieri de amânare a pronunțării hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 255 alin. (2) C.proc.civ din 1865, coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 1-4 C.proc.civ din 1865.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 1-4 C.proc.civ., hotărârea în sens larg (incluzând atât noțiunea de sentință sau decizie, cât și pe aceea de încheiere), se dă în numele legii și trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată; numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat, numele mandatarilor sau reprezentanților legali și al avocaților; obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților cu arătarea dovezilor; arătarea concluziilor procurorului(...) mențiunea ca pronunțarea s-a făcut în ședință publică, precum și semnătura judecătorului și a grefierului. În consecință, încheierea de amânare a pronunțării hotărârii trebuie semnată de către judecătorul învestit cu soluționarea cauzei și care a pronunțat soluția asupra fondului cauzei.
Nesemnarea încheierii de amânare a pronunțării de către judecător atrage nulitatea hotărârii pronunțate de acesta, fiind însă incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C.proc.civ din 1865, potrivit căruia ”actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie”. În consecință, în sarcina recurentului era a proba ca prin nesemnarea încheierii de amanare a pronunțării i s-a cauzat o vatamare care nu poate fi înlăturata altfel, decat prin anularea sentinței. Or, o astfel de teza nici nu a fost susținuta în mod pertinent de recurent, acesta facand mai mult trimitere la o prezumție de vătămare decurgând din imposibilitatea instanței de control judiciar de a realiza verificări privire la compunerea instanței, prezența părților, susținerile acestora, măsurile dispuse de instanță, etc. Or, o astfel de prezumtie nu decurge din dispozițiile normative, dispoziții care, de altfel, permit complinirea omisiunii, în condițiile art.106 alin.2 C.pr.civ. Mai mult, orice posibila vătămare a fost înlăturată prin depunerea la dosar, la solicitarea instanței de recurs, a exemplarului nr.2, în copie conformă cu originalul, a încheierii de amânare a pronunțării din 06 noiembrie 2011, exemplar ce este identic cu cel aflat la dosar și care și poarta semnătura judecătorului cauzei. În consecință, instanța de recurs a apreciat ca nu sunt îndeplinite condițiile prevazute de dispozițiile art.105 alin.2 C.pr.civ, lipsa semnăturii judecătorului de pe exemplarul aflat la dosarul cauzei putând fi complinita în condițiile art.106 alin.2 C.pr.civ din 1865.
În ceea ce privește celelalte chestiuni procedurale invocate, Tribunalul reține că potrivit art.138 și 167 C.pr.civ probele pot fi încuviințate doar dacă acestea au fost propuse în condițiile art.112, 115 și 132 C.pr.civ și numai daca sunt utile și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii. Or, fața de aspectul litigios în discuție – sumele datorate de recurent cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități pe perioada ianuarie 2009 – februarie 2012 – teza probatorie - verificarea sumelor trecute în listele de plata -, momentul propunerii probei, în mod corect prima instanța a apreciat că proba cu expertiza contabila nu apărea nici utilă, nici concludentă, motiv pentru care nu se impune reformarea hotărârii fondului. De altfel, recurentul nu răspunde la argumentele instanței de fond, ci reia în principal același argumente ca și cele expuse primul ciclu procesual. Or, așa cum a indicat și prima intastanța, contestarea sumelor cuprinse în listele de plata este supusa unei proceduri speciale. Astfel, conform art.12 alin.1 lit.d din HG 1588/2007 proprietarii au dreptul să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. Președintele asociației de proprietari este obligat să răspundă la contestație în termen de 7 zile.
În condițiile în care recurentul nu a contestat în termen legal listele de plata și mai mult a recunoscut că nu a predat în termen legal datele necesare reieșind din contorizarea individuala a consumului de apa, acesta nu poate invoca in fața instanței greșita stabilire a sumelor de plata de către reclamanta intimata. Mai mult, expertul contabil nu are în competențele atribuționale stabilirea sumelor de plata, iar calculul aritmetic constând în operatiuni simple de adunare nu impune efectuarea unei expertize stiintifice. Nu in ultimul rand, sumele ce apar pe listele de plata cu titlu de onorariu avocat nu au fost avute în vedere de instanța de fond, astfel ca și din aceasta perspectiva susținerile recurentului sunt lipsite de fundament.
În ceea ce criticile vizand greșita calculare a debitului, Tribunalul reține că prima instanța a stabilit ca din listele de plata rezulta un debit total de 9991,74 lei pentru perioada indicată prin petitul cererii, însă reclamanta a dovedit că pârâtul a făcut o . plăți în această perioadă în cuantum de 5800 lei care trebuie raportate și la restanță inițială de 2785,50 lei. ” Adunând la această restanță inițială sumele din perioada invocată și scăzând plățile (2785,50 lei plus 9991,74 lei, minus 5800 lei), rezultă suma de 6977,24, una mai mare decât cea pretinsă de reclamantă. În aceste condiții, instanța nu va putea acorda mai mult decât s-a cerut.”
Or, fața de calculul efectuat de instanța de fond, Tribunalul reține ca în raport de fișa individuala solduri pentru pârâtul A. F. coroborate cu listele de plata afișate, cheltuielile de întreținere pentru perioada 01._ s-au cifrat la suma de 9991,74 lei, acesta realizând în același interval plăți în cuantum total de 5800 lei. Însă în mod greșit prima instanța a apreciat ca restanța initială, asupra căreia se impută primordial plățile, conform regulilor imputație plăților, este în cuantum de 2785.50, aceasta fiind în mod real de 3035,50 lei, așa cum rezulta din fișa individuala solduri pentru pârâtul A. F.. În consecință, prin deducerea restului sumei plătite (5800-3035) de 2765 lei din soldul aferent perioadei 01._, rezulta suma de 7226,74 lei. Însă prin chitanțele depuse în cadrul prezentului dosar, recurenții au dovedit stingerea parțiala a debitului realizând plăți în valoare totala de 5850 lei (4000 lei în cursul anului 2012, 1850 lei în cursul anului 2013). Nu s-au avut în vedere chitanțele_/26.0.2012 cuprinsa deja în fișa individuala de solduri, chitantele nr._/27.02.2013 (depusa de 2 ori)_/30.11.2012,_/11.10.2012 reprezentând plăti pentru reparatii acoperis, reparatii terasa. Deducând atfel și cuantumul plăților efectuate, probate în calea de atac a recursului în cuantum de 5850 lei rezultă un rest de plata, la data pronunțării prezentei decizii, de 1376,74 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere.
În ceea ce privește penalitățile solicitate de reclamantă, instanța reține că este real că în conformitate cu prevederile art. 49 alin.1 și 2 din Legea nr. 230 din 2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată pe lista de plata, iar aceste penalizări nu vor fi putea fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, aplicându-se numai după o perioadă de 30 de zile calculată de la termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat, iar potrivit art.30 din Legea 230/2007 Comitetul executiv al Asociației de P. stabilește sistemul propriu de penalizari ale asociatiei de proprietari pentru restantele afisate pe lista de plata ce privesc cheltuielile asociatiei de proprietari, conform prevederilor legale.
Însă potrivit art.23 și urm. din Legea 230/2007 Adunarea Generala a Proprietarilor reprezintă organul deliberativ central al condominiumului care mandateaza comitetul executiv să reprezinte asociatia de proprietari in administrarea si exploatarea cladirii. În condițiile în care Comitetul executiv al Asociației de P. reprezintă în sens legal doar un mandatar al Adunării Generale este invalidă teza defensiva conform căreia hotărârile de stabilire a cuantumului penalităților adoptate la nivelul mandantului însuși ar fi contrare legii. De altfel, o astfel de apărare ar trebui valorificată tot în condiții legale, inclusiv în ceea ce privește aspectele legate de cvorum, în speța art.26 din Legea 230/2007 potrivit căruia „daca o hotarare a adunarii generale este contrara legii, statutului sau acordului de asociere a asociatiei de proprietari ori este de natura sa produca daune intereselor proprietarilor, acestia pot ataca in justitie respectiva hotarare, in termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Actionarea in justitie nu intrerupe executarea hotararii decat in cazul in care instanta dispune suspendarea acesteia”. Or, recurentul nu a făcut dovada urmării procedurii legale, astfel că hotărârile Adunării Generale consemnate în procesele verbale din 29.03.2008, 28.03.2009,17.07.2010 (etc) produc pe deplin efecte juridice împotriva acestuia.
În ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere, instanța reține că din însumarea cuatumului lunar al penalităților datorate de pârâtul recurent rezulta un total de 6712,85 lei si nu de 6965,66 lei, așa cum reține prima instanța, motiv pentru care și sub acest aspect sentința trebuie să fie reformata.
În consecință, întrucat debitul principal stabilit de prima instanța a fost stins partial prin plata, conform dovezilor depuse în recurs, iar calculul pe penalități de întârziere este partial eronat, se va admite recursul formulat de pârâtul A. F. împotriva sentinței civile nr._/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va modifica în parte, în sensul că se va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 1376,74 lei cu titlu de rest plata cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei ianuarie 2009 – februarie 2012 și suma de 6712,85 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2009 – februarie 2012.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Fața de dispozițiile art.274 C.pr.civ se va obliga intimata să achite recurentului suma de 108,5 lei (partial taxa de timbru) cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, proportional cu masura admiterii cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul A. F. împotriva sentinței civile nr._/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 1376,74 lei cu titlu de rest plata cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei ianuarie 2009 – februarie 2012 și suma de 6712,85 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2009 – februarie 2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata să achite recurentului suma de 108,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2014.
Președinte, E. C. F. | Judecător, C. E. C. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, D. M. B. |
REd/Tehnored/Fec
2 ex/09.04.2014
Jud fond Z. L. F. M.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 03-03-2014, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 152/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
