Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 1665/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1665/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 38773/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Decembrie 2014
Președinte - G. C.
Judecător O. L.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1665/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta U. P. A. DIN IAȘI, intimați A. C., N. N., A. B. C., A. O. A. I., C. T., F. G., I. I., C. C. C. (F. S. ), A. G. S., A. D., A. S., S. A. S., D. V., C. I., P. A. A., D. R. A., C. I., N. N. (F. C.), T. G., E. E. C., N. A. M., S. A. T. (F. R.), R. N. O. M., M. A., O. A., T M. M., R. C. L., N. M., A. C., C. S. T., N. M., A. A., P. C. M., V. I., A. M., I. M., U. M. C., H. C., D. L., A. E., B. I. C. D., A. D., T. C., L. A., C. M., L. D., N. G. M., P. A., N. L., intimat N. E., R. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 11.11.2014, 18.11.2014, 25.11.2014 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 293/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea U. P. A. din Iași, cu sediul procesual ales la SCPA D. și Asociați din București, .. 3C, sector 5 în contradictoriu cu intimații A. C., N. N., A. B. C., A. O., A. I., C. T., F. G., I. I., C. (fostă S.) C. C., A. G.,S., A. D., A. S., S. A. S., D. V., C. I., P. A. A., D. R. A., C. I., N. (fostă C.) N., T. G., Enachescu E. C., Nicuta A. M., S. (fostă R.) A. teodora, R. N. O. M., M. A., O. A., M. M., R. C. L., N. M., A. C., C. S. T., N. M., A. A., Paius C. M., V. I., A. M., I. M., U. M. C., H. C., D. L., A. E., B. I. C. D., A. D., T. C., L. A., C. M., L. D., N. G. M., P. A., N. L., N. E. și R. M., toți cu domiciliul procesual ales în Iași, .. 68.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatoarea U. „P. A.” din Iași a chemat în judecată intimații A. C., N. N., A. B. C., A. O., A. I., C. T., F. G., I. I., C. C. C. (fostă S.), A. G. S., A. D., S. ,S. A. S., D. V., C. I., P. A. A., D. R. A., C. I., N. N. (F. C.), T. G., E. E. C., N. A. M., S. A. T. (F. R.), R. N. O. M., M. A., O. A., M. M., R. C. L., N. M., A. C., C. S. T., N. M., A. A., P. C. M., V. I., A. M., I. M., U. M. C., H. C., D. L., A. E., B. I. C. D., A. D., T. C., L. A., C. M., L. D., N. G. M., P. A., N. L., N. E. și R. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea somației de executare din data de 31.10.2011, anularea raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul I. I., anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la data de 11.11.2011, anularea adreselor de înființarea a popririi, anularea somației de executare din 15.11.2011, anularea actelor de executare subsecvente din dosarul de executare silită nr. 1003/2011, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea cererii contestatoarea a susținut că a realizat demersuri în vederea punerii în executare de bună voie a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 609/13.07.2011 a Tribunalului G., prin care s-a constatat calitatea de salariați ai intimaților din prezenta cauză și reintegrarea lor în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009 și a fost obligată la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care aceștia ar fi beneficiat de la data de 08.10.2009 până la reintegrarea definitivă, sens în care, anterior comunicării primei somații, a notificat, prin B. L. N., creditorii intimați să se prezinte la 10.11.2011 pentru realizarea acordului de voință în vederea executării titlului executoriu, însă aceștia nu s-au prezentat. În aceste condiții a mai comunicat o notificare care a rămas fără nici un rezultat.
Motivat de faptul că a încercat de bună voie executarea titlului executoriu în mod nelegal a fost începută executarea silită împotriva sa.
A susținut contestatoarea că în nici una dintre somațiile de executare nu i s-a precizat modalitatea concretă prin care să-și îndeplinească obligațiile din titlu. Totodată a susținut contestatoarea că intimatul S. T. C. a renunțat la judecată în cadrul dosarului ce constituie titlu executoriu, dar că instanța de judecată nu a luat act de aceasta.
În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în dosarul de executare expertul nu a solicitat instanței de executare să stabilească obligația de plată, expertul nu a fost desemnat de către instanță, executorul judecătoresc ar fi trebui să convoace părțile pentru a se conveni cu privire la desemnarea acestuia, iar în caz de neînțelegere să fie desemnat prin tragere la sorți. De asemenea, raportul de expertiză nu se fundamentează pe nici un document contabil al contestatoarei și nu cuprinde o modalitate de calcul corectă, au fost menționate și persoanele care au renunțat la judecată.
Astfel susține contestatoarea, adresele de înființare a popririi și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare sunt nelegale întrucât au la bază acte de executare nelegale, s-a dispus înființarea popririi pentru o sumă pe care nu o datorează, iar cheltuielile de executare nu au fost stabilite în mod corect, nu există dovada avansării unor cheltuieli de către intimații creditori și nici nu au fost respectat prevederile Ordinului nr. 2550/2006.
În ceea ce privește cererea de suspendarea a executării silite – executarea silită ar produce un prejudiciu grav și iremediabil în patrimoniul său, activitatea universității se desfășoară în condiții grele, a făcut investiții pentru acreditarea sa, a suportat anumite cheltuieli ridicate din fondurile proprii, a întâmpinat dificultăți în încasarea taxelor de studii. A mai precizat contestatoarea că are contracte credite pe care trebuie să le onoreze la plată ca de altfel și salariile angajaților săi, iar indisponibilizarea conturilor ar duce la imposibilitatea funcționării sale în continuare, iar întoarcerea executării ar fi practic imposibilă.
În drept contestatorul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 399 și art. 403 C. proc. civ.
Alăturat cererii contestatoarea a depus înscrisuri.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea dosarului de executare silită nr. 1003/2011 al B. A. C..
La termenul de judecată din data de 18.01.2012 contestatoarea a renunțat la judecata cererii de suspendare a executării până la soluționarea contestației, instanța de judecată luând act de poziția procesuală exprimată.
Legal citați intimații nu au depus întâmpinare, însă apărătorul acestora a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În dovedirea cererii contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și efectuarea unui raport de expertiză contabilă, după ce se va soluționa cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile ce constituie titlu executoriu.
Intimații, prin apărător, au invocat excepția lipsei calității de reprezentant a numitului B. pentru contestatoare, iar în contradovadă au solicitat proba cu înscrisuri.
Instanța de judecată a constat că proba cu înscrisuri, solicitată în dovadă și contradovadă este utilă și concludentă în soluționarea cauzei, a încuviințat-o și a procedat la administrarea acesteia, prorogând discutarea admisibilității și administrării probei cu expertiza contabilă.
La termenul din data de 18.04.2012 intimații, prin apărător au invocat excepția de nelegalitate a procesului-verbal din 03.02.2012 a Senatului U.P.A. prin care a fost ales președintele acesteia, motiv pentru care instanța de judecată a înaintat cererea spre competentă soluționare la Tribunalul Iași și a dispus totodată suspendarea judecății contestației în baza art. 4 din Lg. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 1973/2012, dată în dosarul nr. 5493/2012 Tribunalul Iași a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate.
Contestatoarea a solicitat repunerea cauzei pe rol și totodată a reiterat cererea de suspendare a executării silite.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 C. proc. civ. la termenul de judecată din data de 12.12.2012 instanța de judecată a pus excepția lipsei calității de reprezentant în discuția contradictorie a părților și a procedat la soluționarea acesteia în sensul respingerii.
În ceea ce privește cererea de suspendarea executării instanța de judecată a pus în vedere contestatoarei să facă dovada achitării cauțiuni 390.765 lei, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o până la încheierea dezbaterilor.
Contestatoarea a reiterat cererea pentru administrarea expertizei contabilă, însă față de obiectul cauzei și față de actele și lucrările dosarului instanța de judecată a constatat că proba nu este concludentă și utilă pentru justa soluționare cauzei și a respins cererea contestatoarei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței contestatoarea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea somației de executare din data de 31.10.2011, anularea raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul I. I., anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la data de 11.11.2011, anularea adreselor de înființarea a popririi, anularea somației de executare din 15.11.2011, anularea actelor de executare subsecvente din dosarul de executare silită nr. 1003/2011, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
Prin sentința civilă nr. 609/13.07.2011 a Tribunalului G. s-a constatat calitatea de salariați ai intimaților din prezenta cauză și s-a dispus reintegrarea lor în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009 și a fost obligată contestatoarea la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care aceștia ar fi beneficiat de la data de 08.10.2009 până la reintegrarea definitivă, astfel că intimații au demarat executarea silită în baza acestui titlu executoriu, formulând cererea de executare silită aflată la dosarul cauze, prin avocat, cu delegația de pusă la fila 38 dosar de executare silită.
Cu privire la cererea de anulare a somație de executare emisă la data de 31.10.2011 și respectiv la data de 15.11.2011 în dosarul de executare silită nr. 1003/2011 al B. A., motivat de faptul că în nici una dintre acestea nu a fost indicată modalitatea de executare a titlului executoriu cu privire la reintegrarea intimaților și respectiv la plata despăgubirilor - analizand dispozitiile art. 387 C. proc. civ care prevad: „In afara de cazurile in care legea prevede altfel, executarea poate incepe numai dupa ce se va comunica debitorului o somatie care va cuprinde urmatoarele: 1. denumirea si sediul organului de executare; 2. data emiterii somatiei si numarul dosarului de executare; 3. numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul debitorului; 4. aratarea titlului executoriu anexat in baza caruia urmeaza sa se faca executarea silita; 5. termenul in care cel somat urmeaza sa-si execute de bunavoie obligatia prevazuta in titlul executoriu si aratarea consecintelor nerespectarii acesteia; 6. semnatura si stampila organului de executare”, instanta constata că cele două somații au fost intocmite cu respectarea acestor dispozitii, textul legal nu cuprinde vreo mențiune în care în conținutul acestui act de executare trebui inserată modalitatea de executare urmând a respinge susținerile contestatoarei, ca nefondate.
În ceea ce privește susținerea că există creditori care au renunțat la judecată și care nu au solicitat executarea silită a titlului executoriu, exemplificând cu intimatul S. Ceza T. -, în primul rând chiar contestatoarea recunoaște că instanța de judecată nu a luat act de renunțarea acestuia fiind menționat în titlu executoriu, în al doilea rând, cererea de executare silită este formulată și de către acesta, prin avocat ales, așa cum rezultă din conținutul dosarului de executare silită, iar în al treilea rând, acest motiv nu poate constitui o neregularitate a vreunui act de executare silită întocmit, în sensul dipsozițiilor art. 399 și urm C. proc. civ., atât timp cât acesta este menționat în titlul executoriu și a formulat cerere de executare.
Cu privire la cererea de anularea a raportului de expertiză tehnică contabilă, pentru motivele invocate - la a data de 21.10.2011 intimații s-au adresat executorului judecatoresc in vederea inceperii executarii silite, titlul executoriu fiind sentinaț civilă nr. 609/2011 a Tribunalului Iași.
In cauza s-a efectuat raportul de expertiza contabila extrajudiciara, iar in concluziile raportului a fost retinuta suma de_,32 lei de platit de catre contestatoare catre intimați.
Titlul executoriu care deschidea intimaților calea executarii silite si executorului judecatoresc posibilitatea formarii dosarului de executare il reprezinta sentinta civila nr .609/2011 pronuntata de Tribunalul Iași. In dispozitivul hotararii judecatoresti amintite nu au fost mentionate in mod expres sumele de bani la care a fost obligata contestatoarea, fiind astfel necesara administrarea probei cu expertiza contabila.
In speta, executorul judecatoresc nu a inteles sa citeze ambele parti ale litigiului in vederea desemnarii expertului, dar mai mult decat atat in vederea stabilirii obiectivelor expertizei. Contestatoarei i-a fost comunicată expertiza din faza executării silite și nu a formulat obiecțiuni, neindicând nici care sunt erorile de calcul pentru care a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile. Procedura contradictorie prevăzută de art. 201 din codul de procedură civilă nu este aplicabilă în faza de executare silită, obiectivele expertizei nu sunt propuse de părți, ci coincid cu dispozitivul titlului executoriu. Textul art.371 ind. 2 alin.2 stabilește că sumele vor fi calculate de organul de executare, astfel că expertul este doar un auxiliar al acestuia.
Executorul judecătoresc va proceda cu ocazia executării silite a unei hotărâri judecătorești ce obligă angajatorul la plata unor drepturi salariale (fără însă a preciza suma ce trebuie efectiv achitată) la calcularea acestor sume în baza unei expertize contabile..
În situația în care debitorul contestă concluziile expertului contabil care a calculat sumele în faza de executare silită, are posibilitatea de a cere, motivat, administrarea probei cu expertiza contabilă cu ocazia soluționării contestației la executare. Instanța învestită cu soluționarea contestației la executare nu este obligată să ordone efectuarea unei expertize contabile decât dacă va constata că expertul contabil desemnat de executorul judecătoresc a efectuat un calcul care nu ține cont de prevederile legale sau de conținutul hotărârii judecătorești. Nici în situația în care există anumite erori de calcul în expertiza tehnică de specialitate instanța învestită cu soluționarea contestației la executare nu este obligată, din oficiu, să ordone efectuarea unei expertize contabile ci poate stabili suma datorată de debitor conform concluziilor expertizei contabile, corectând în mod corespunzător erorile materiale ale expertizei contabile. Dacă hotărârea judecătorească este în materia dreptului muncii, obligând angajatorul la plata drepturilor salariale restante, angajatorul are obligația ca în termen de 15 zile de la primirea notificării din partea salariatului să pună în executare hotărârea judecătorească, deci și să efectueze propriile calcule ale drepturilor salariale. Dacă din coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă că inițial s-a solicitat de către creditori ca însăși debitoarea sa efectueze calculele sumelor de bani datorate, dar urmare a refuzului constatat de a plăti de buna voie sau de a oferi concursul in vederea stabilirii sumelor datorate, deși fusese notificata in acest sens, s-a procedat la desemnarea unui expert contabil, judecătorul fondului este însă îndreptățit să respingă cererea contestatoarei de administrare a expertizei contabile, conform disp. art 167 alin.1 C.pr. civ., interpretat per a contrario. A concluziona altfel ar însemna că instanța învestită cu soluționarea contestației la executare ar fi obligată să administreze proba cu expertiză contabilă, ceea ce echivalează cu ignorarea valențelor principiului Nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
În aceste condiții instanța a considerat necesar să analizeze situația de fapt avută în vedere de contestatoare, sub două aspecte: 1) dacă actul de executare constând în desemnarea unui expert contabil în vederea efectuării expertizei contabile în scopul determinării drepturilor salariale cuvenite intimaților-creditori în cauză au fost încălcate dispozițiile privitoare la executarea silită respectiv 2) dacă și în ce măsură acest act de procedură este de natură să-i producă contestatoarei-debitoare o vătămare.
În ceea ce privește primul aspect, instanța a reținut că nevalorificând posibilitatea recunoscută prin lege de a-și îndeplini de bunăvoie obligația stabilită prin hotărâre judecătorească, faptul că a emis două notificări nu poate echivala cu o îndeplinire de bună voie a obligației stabilite prin titlu executoriu (ce constă și în efectuarea calculelor de către contestatoarea debitoare) in faza executării silite s-a procedat la desemnarea unui expert, ce a efectuat in cadrul unui singur raport calculul sumelor stabilite prin hotărârea judecătoreasca, potrivit criteriilor si luând in considerare perioadele expres prevăzute in cuprinsul titlului executoriu, pentru angajații creditori ai initmatei. De altfel, în conformitate cu disp. art. 371 ind. 2 al.2 C.pr.civ, în cadrul procedurii executării silite, în vederea realizării drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească, chiar pentru situația în care nu se stabilește cuantumul sumei datorate, dar care conține suficiente criterii, se recunoaște posibilitatea organului de executare de a proceda la stabilirea obligației reprezentând drepturi salariale cuvenite fiecărui creditor pe cale de expertiză contabilă.
Pe cale de consecință prevederile art. 202 și 208 C. pr. civ., care reglementează modul de desemnare a expertului în cursul judecății, nu au aplicabilitate în prezenta cauză, respectivele articole fiind aplicabile doar în situația administrării probei cu expertiza în cursul judecății. Din acest punct de vedere susținerea potrivit căreia au fost încălcate disp.art.202 si 208 C.pr.civ, care reglementează modul de desemnare a unui expert în cursul judecații, dar și obligativitatea convocării parților la întocmirea lucrărilor ce necesita efectuarea de constatări faptice, nu sunt aplicabile în prezenta cauza, incidente fiind dispozițiile speciale executării silite.
În aceste condiții având în vedere dispozițiile legale mai sus citate raportate la situația de fapt, instanța constată că în cauză s-a procedat în mod legal la desemnarea expertului contabil, care în cuprinsul unui singur raport de expertiză a determinat drepturile salariale ale creditorilor angajați ai contestatoarei.
Cu privire la sustinerea contestatorului in sensul ca executarea silita este nelegala intrucat nu s-a tinut cont de exprimarea intentiei sale de plata de bunăvoie, instanta nu o va retine, avand in vedere ca nu exista nicio proba la dosarul cauzei din care sa reiasa aceasta teza, cu atât mai mult cu cât în cadrul acestui dosar contestă suma datorată..
Deși faza executării silite este parte componentă a noțiunii de „proces”, nu se poate susține că sunt aplicabile toate textele legale care consacră principiul contradictorialității, în condițiile în care o judecată propriu-zisă, în fața instanței, a avut loc deja.
În conformitate cu prevederile art.399 C.pr.civ. “…(1)Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare…(2)Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.” De asemenea, potrivit dispozițiilor art 379 c.pr.civ. nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. În condițiile în care titlul executoriu instituie obligația generică, în sarcina contestatoarei de plată a unor drepturi salariale, revine organului de executare obligația de a cuantifica cuantumul creanței, în temeiul dispozițiilor art.371 indice 2 alin.1 c.pr.civ.
Prin cererea dedusă judecății contestatoarea contestă însuși cuantumul sumei stabilite de expertul extrajudiciar, în faza de executare silită, negând implicit caracterul cert și lichid al creanței urmărite, în condițiile în care art.379 alin 3 si 4 c.pr.civ. statuează că creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul și este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță.
Textul art. 371ind. 2 alin.2 din Codul de procedură civilă permite organului de executare să calculeze cuantumul sumelor stabilite prin titlul executoriu, astfel că acesta, la rândul său, poate apela la părerea unui specialist atunci când consideră necesar. Aceasta este și situația în speță, executorul judecătoresc solicitând unui expert contabil efectuarea calculelor, potrivit titlului executoriu și nu unor obiective stabilite de părți. Nefiind vorba de o nouă judecată sau de continuarea judecății în fața executorului, disp. art.201 din Codul de procedură civilă privind convocarea părților nu sunt aplicabile.
Obiectivele acestei expertize sunt în deplină concordanță cu titlul executor reprezentat de sentința Tribunalului.
În cea ce privește cererea de anularea a adreselor de înființare a popririi - în baza art 452 C.proc.civ, poprirea se infiinteaza fara somatie, insa legea prevede un minim de obligatii pe care executorul trebuie sa le respecte. Astfel, executorul judecatoresc si-a indeplinit obligatia de a comunica tertului poprit adresa de inființare a popririi, ori față de motivele mai sus expuse instanța constată că acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale și pe cale de consecință va înlătura această susținere ca nefondată.
În ceea ce privește cheltuielile de executare - potrivit art. 371 ind.7 alin.1 din Codul de procedură civilă, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Rațiunea textului de lege are în vedere asigurarea tuturor condițiilor în vederea executării cu celeritate a titlului executoriu, astfel încât desăvârșirea executării silite să nu fie îngreunată sau perturbată spre exemplu de refuzul debitorului de conformare sau de colaborare cu organul de executare ori de lipsa fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de executare. În mod firesc, executarea silită fiind declanșată la cererea creditorului, în interesul său, acestuia îi incumbă avansarea cheltuielilor de executare. Nimic nu împiedică însă ca onorariul executorului judecătoresc sau al expertului să fie achitate din creanța executată atât timp cât executorul sau expertul nu se opun, aceștia fiind singurii în măsură să refuze efectuarea actelor respective datorită neavansării cheltuielilor corespunzătoare de către creditor.
De altfel, invocând faptul că aceste cheltuieli nu au fost avansate în întregime de către creditori, contestatoarea debitoare nu justifică nici o vătămare, mai ales că cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, în integralitatea lor, sunt oricum în sarcina sa. În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța apreciază că acestea au fost concepute să respecte prevederile legale și totodată să nu constituie o povară financiară anticipată, având în vedere că obiectul litigiului privea drepturi salariale neachitate. Referitor la onorariul de executor, TVA-ul nu se include în plafonul maximal deoarece este un impozit indirect încasat de stat și nu se plătește decât de aceia care au înregistrat un venit brut anual peste un anumit barem ; s-ar ajunge la o inechitate dacă executorii neplătitori de TVA ar percepe un onorariu de 10%, iar cei plătitori de TVA ar percepe un onorariu de 10% minus 19% TVA. Onorariul expertului contabil este stabilit prin contractul dintre creditor și expert, cu clauză de achitare în timp și se dovedește cu factura fiscală aferentă care, potrivit art.155 din Codul fiscal, este principalul document justificativ care se înregistrează în contabilitate.
Raportat la disp. art. 399 și urm. C. proc. civ. față de cele mai sus reținute instanța de judecată constată că cererea este neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge ca atare.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatoarea U. P. A. din Iași care a învederat următoarele aspecte.
În primul rând, se menționează că a încercat de bună voie executarea titlului executoriu și în mod nelegal a fost începută executarea silită împotriva sa, deoarece creditorii nu au înțeles să valorifice acest demers.
În al doilea rând, se arată că somațiile emise în faza executării silite nu respectă dispozițiile legale deoarece nu se precizează modalitatea concretă prin care să-și îndeplinească obligațiile din titlu, nu se indică suma pe care trebuie să o achite și că procedura de executare este cea reglementată de ar. 580 ind.2 Cod procedură civilă referitoare la obligațiile de a face sau de a nu face, sens în care termenul de executare este de 10 zile. De asemenea, se invocă neaplicare dispozițiilor art. 574 Cod procedură civilă în sensul că daca in titlul executoriu nu s-a stabilit ce suma urmează a fi plătita ca echivalent al valorii lucrului in cazul imposibilității predării acestuia, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili aceasta suma prin hotărâre data cu citarea partilor.
În al treilea rând, se invocă aspecte de nelegalitate ale raportului de expertiză efectuat în dosarul de executare deoarece expertul nu a solicitat instanței de executare să stabilească obligația de plată, expertul nu a fost desemnat de către instanță, executorul judecătoresc ar fi trebui să convoace părțile pentru a se conveni cu privire la desemnarea acestuia, iar în caz de neînțelegere să fie desemnat prin tragere la sorți, raportul de expertiză nu se fundamentează pe nici un document contabil al contestatoarei și nu cuprinde o modalitate de calcul corectă, au fost menționate și persoanele care au renunțat la judecată. Pentru aceste considerente, se arată că se impune efectuarea unei noi expertize contabile, aspect și solicitat prin nota de probe.
În al patrulea rând, se invocă nelegalitatea adreselor de înființare a popririi și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare sunt nelegale întrucât au la bază acte de executare nelegale.
Intimații, legal citați, nu au a depus întâmpinare.
În faza recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de recurs și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin cererea adresată primei instanțe contestatoarea U. „P. A.” din Iași a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare din dosarul de executare silită nr. 1003/2011 al B. A..
Prin sentința civilă nr. 609/13.07.2011 a Tribunalului G. s-a constatat calitatea de salariați a intimaților din prezenta cauză, s-a dispus reintegrarea lor în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009 și a fost obligată contestatoarea la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care aceștia ar fi beneficiat de la data de 08.10.2009 până la reintegrarea definitivă, astfel că intimații au demarat executarea silită în baza acestui titlu executoriu.
Cu privire la aspectele de nelegalitate referitoare la somațiile emise în dosarul de executare 1003/2011 al B. A., instanța de recurs constată că afirmațiile recurentei nu sunt susținute de argumente legale, în condițiile în care dispozițiile art. 387 C. proc. civ și cele ale art. 580 ind. 1 Cod procedură civilă nu reglementează obligația menționării în conținutul acestui act de executare modalitatea de executare.
Mai mult, având în vedere specificul litigiului care a fost soluționat prin sentința civilă nr. 609/13.07.2011 a Tribunalului G., modalitatea de executare este mai mult decât evidentă, respectiv reintegrarea intimaților în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009 și plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care aceștia ar fi beneficiat de la data de 08.10.2009 până la reintegrarea definitivă.
Pe cale de consecință, având în vedere natura obligațiilor care se execută silit, respectiv de a da și de a face, Tribunalul constată că în mod legal în dosarul de executare au fost emise două somații, respectiv cea din 30.11.2011 în conformitate cu dispozițiile art. 580 ind. 1 Cod procedură civilă pentru aducerea la îndeplinire a obligației de a face, respectiv reintegrarea pe posturi, cu termen de executare în 10 zile, și cea 15.11.2011 în conformitate cu dispozițiile art. 411 Cod procedură civilă pentru aducerea la îndeplinire a obligației de a da, respectiv achitarea drepturilor bănești, cu termen de executare o zi.
De asemenea, instanța de recurs constată că în cazul de față nu se aplică dispozițiile art. 574 Cod procedură civilă care prevede că daca in titlul executoriu nu s-a stabilit ce suma urmează a fi plătita ca echivalent al valorii lucrului in cazul imposibilității predării acestuia, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili aceasta suma prin hotărâre data cu citarea parților, având în vedere că aceste dispoziții se referă la predarea silită a bunurilor mobile sau imobile, iar obligația recurentei este de reintegrare și plată a drepturilor salariale.
În ceea ce privește criticile referitoare la raportului de expertiză contabilă efectuat în faza de executare, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a precizat că prevederile art. 202 și 208 C. pr. civ., care reglementează modul de desemnare a expertului în cursul judecății, nu au aplicabilitate în prezenta cauză, textele de lege arătate fiind incidente doar în situația administrării probei cu expertiza în cursul judecății.
Pe cale de consecință, reținând că procedura executării silite nu se completează regulile din procedura de judecată, nu se poate aplica sancțiunea nulității raportului de expertiză pentru încălcarea disp.art.202 si 208 C.pr.civ, care reglementează modul de desemnare a unui expert în cursul judecații, și obligativitatea convocării parților la întocmirea lucrărilor ce necesita efectuarea de constatări faptice.
În aceste condiții, în mod corect, prima instanță a constatat că pot fi reținute ca argumente ale contestației la executare criticile referitoare la creanța care a fost stabilită prin raportul de expertiză contabilă, care a fost comunicat din faza executării silite și nu a formulat obiecțiuni, neindicând nici care sunt erorile de calcul pentru care a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile.
Cu privire la raportul de expertiză contabilă, Tribunalul constată că nicio critică a recurentei nu poate fi primită, având în vedere că acesta a fost efectuat în baza sentinței civile nr. 609/13.07.2011 a Tribunalului G., a statelor de plată aferente lunii iulie 2009, în volumul al- II lea al dosarului de executare regăsindu-se calculul aferent fiecărei luni din perioada octombrie 2009-octombrie 2011 pentru fiecare creditor cu evidențierea criteriilor avute în vedere la calculul despăgubirilor și nicio persoană cu privire la care s-a luat act că a renunțat la judecată nu se regăsește menționată în acest raport.
Mai mult, în nota de probe în susținerea efectuării unei noi expertize contabile recurenta indică aceleași obiective care au fost avute în vedere în raportul de expertiză, și nu prezintă o argumentație precisă cu privire la eventualele erori de calcul de natură să conducă la concluzia că se impune refacerea raportului de expertiză.
De asemenea, cu privire la aceeași notă de probe în care se arată că în raportul de expertiză nu s-a avut în vedere că pentru creditorii A. C. B. și N. E. au încetat contractele de muncă, aspect menționat în sentința Tribunalului G.. Tribunalul constată că, într-adevăr la pagina 53/61 din sentință se menționează că în susținerea cererii de intervenție au fost depuse o . acte referitoare la încetarea contractului de muncă prin acordul părților pentru reclamanții A. C. B. și N. E..
Analizând mai departe considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 609/13.07.2011 a Tribunalului G., instanța de recurs constată că pentru reclamanții A. C. B. și N. E. s-a constatat calitatea de salariați și s-a dispus reintegrarea lor în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009 și a fost obligată contestatoarea la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care aceștia ar fi beneficiat de la data de 08.10.2009 până la reintegrarea definitivă, iar prin decizia nr. 436/01.11.2011 recurenta a dispus reintegrarea acestor intimați pe posturile deținute anterior. Prin urmare, instanța de recurs constată că această critică a raportului de expertiză este total lipsită de fundament, fiind contrazisă de actele emise de recurentă, prin decizia nr. 436/01.11.2011 menționându-se că activitatea va începe pentru fiecare persoană.
Referitor la criticile de nelegalitatea ale adreselor de înființare a popririi și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța constată că aceste nu pot fi primite în condițiile în care s-a arăta mai sus că actele de executare analizate anterior au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 293/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o va menține.
Având în vedere soluția pronunțată în recurs se va obliga recurenta să plătescă fiecăreia dintre intimatele L. D., P. C. M., R. A. T. și T. C. câte 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatoarea U. P. A. Iași împotriva sentinței civile nr. 2932/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească fiecăreia dintre intimatele L. D., P. C. M., R. A. T. și T. C. câte 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2014.
Președinte, G. C. | Judecător, O. L. | Judecător, M. S. |
Grefier, A. M. |
Red/tehnored G.C.
2ex/27.02.2015
Jud. fond M. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1016/2014. Tribunalul IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 1666/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
