Uzucapiune. Decizia nr. 1067/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1067/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 17747/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - C. R.
Judecător - M. C.
Judecător - S. F.
Grefier - N. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1067/2014
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către M. IAȘI PRIN PRIMAR împotriva Sentinței civile nr._ din data de 27.09.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații OSADEȚ L. și B. M., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2014, când instanța, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.06.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/27.09.2013 Judecătoria Iași a hotărât următoarele; „Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași prin reprezentant legal Primarul. Admite acțiunea formulată de reclamanții Oasadeț L. și B. M. cu domiciliul procedural ales la cab. Av. H. E. din ., .. A, . contradictoriu cu M. Iași, prin reprezentant legal, Primarul având ca obiect constatare uzucapiune.
Constată că reclamanții au dobândit, ca efect al joncțiunii posesiilor, un drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 147mp situat în intravilanul municipiului Iași, situat în . prin punctele de contur 1,2,3,4,5,6,18,1 în raportul de expertiză efectuat de expert S. G. ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.”
A reținut instanța de fond următoarele:
Potrivit disp.art.137 din Codul de proc.civilă, „instanța se va pronunța întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos ,în totul sau în parte ,cercetarea în fond a pricinii. Excepțiile nu vor fi unite cu fondul decât dacă pentru dezlegarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.”
Calitatea procesuală este o condiție generală ,obligatorie pentru promovarea oricărei acțiuni. Calitatea procesuală pasivă presupune existenta unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat prin raportul juridic dedus judecății.
Instanța va reține că în cauza de față, unitatea administrativ teritorială justifică o calitate procesual pasivă deoarece în cadrul acțiunii în constatarea uzucapiunii o atare calitate îi revine celui care ar putea invoca pretenții asupra terenului în litigiu. In speță ,așa cum rezultă din probele administrate si in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 213 /1998 prin care bunurile aflate pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale ( si care nu sunt proprietatea privata a unor persoane fizice sau juridice sau proprietatea statului) se prezuma a fi proprietatea unitatii administrativ teritoriale, M. iIasi justificandu-si astfel calitatea de a contesta dreptul reclamantilor sau de a invoca un drept propriu de proprietate.
În sistemul Codului civil român uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil ca efect al posedării lui neîntrerupte în tot timpul fixat de lege.
Pentru a opera uzucapiunea de lungă durată, prevazută de art.1850 din Codul civil, este necesară întrunirea mai multor conditii, și anume:
- să existe o posesie utilă, neviciată, ceeace presupune că trebuie să fie continuă, pașnică, publică (art. 1850 si urm. c.civ.) și, de asemenea, neechivocă;
- posesia să fie exercitată neîntrerupt în tot timpul fixat de lege;
- împlinirea prescripției să fie invocată de posesor fie pe cale de acțiune fie pe cale de excepțiune (art. 1841 c.civ.).
Joncțiunea posesiilor presupune adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului ( reclamanților) a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său.
Din probele administrate în cauză instanța constată că reclamanții sunt moștenitorii defunctului B. I. si B. S. ( în calitate de descendeti de gradul I) și împreună cu autorul lor au stăpânit suprafata de 147 mp teren situat în .. din municipiul Iasi de mai mult de 30 de ani, nefiind tulburati în posesia lor, motiv pentru care constată îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată.
Astfel, instanța constată că întreaga suprafață de teren compusă din 664 mp menționată în actul de vanzare-cumparare nr. 491/31.08.1954 și din cei 147 mp ce fac obiectul prezentei cereri au format întotdeauna un trup comun, fiind îngrădită din timpul vieții parintilor reclamanților ( mai înaintea anului 1959 astfel cum spune martora R. G. și de mai bine de 54 de ani astfel cum declară martora B. A.).
Instanta va inlatura apararea paratului cu privire la nedeclararea terenului in vederea achitarii impozitelor motivat de faptul ca omisiunea inregistrarii in evidentele fiscale nu este de natura a conduce la concluzia lipsei posesiei, dupa cum nici numai simpla plata a taxelor si impozitelor de catre o persoana neposesoare a unui imobil nu i-ar conferi calitatea de proprietar. De asemenea instanta va respinge si apararea cu privire la faptul ca reclamantii nu pot dovedi posesia terenului exercitata de parintii acestora, deoarece atat din declaratiile martorilor cat si din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza posesia indelungata a terenului in integralitatea lui, de catre parintii reclamantilor, nu a fost intrerupta, si tulburata de nimeni, mai ales ca terenul a fost si este imprejmuit.
Față de cele mai sus expuse instanța reține ca fiind îndeplinite cerintele legale pentru a opera uzucapiunea de lungă durată cu privire la terenul în suprafață de 147 mp situate in Iasi, ., fiind invecinat la N- .- . S- proprietatea reclamantilor, la V- I. I. aflat in posesia reclamanților și în consecință, va admite acțiunea ca întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. Iași.
Arată recurentul că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică.
Motivarea instanței de fond privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași este forțată raportat la prevederile art. 6 CEDO cu privire la dreptul de a avea un proces echitabil precum și în ce privește specificul uzucapiunii. Deși instanța reține că uzucapiunea este o sancțiune specifică îndreptată împotriva proprietarului nediligent, aceasta acordă calitate Municipiului Iași pe o prezumție aplicabilă acțiunii în constatare.
Instanța nu a avut în vedere apărarea sa vizând existența unor posesori anteriori ai terenului care au și calitate procesuală în cauză.
Dacă s-ar prezuma că terenul în litigiu este un bun fără stăpân, acestea sunt potrivit dis part 646 cod civil ale statului și trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 36 ali 1 di legea 18/1991 potrivit cărora terenurile intră în domeniul public al Municipiului Iași și nu în domeniul privat . Chiar dacă s-ar reține calitatea procesuală pasivă a municipiului Iași, susține recurenta că terenul nu poate face obiectul uzucapiunii, terenurile din domeniul public fiind imprescriptibile.
Mai susține recurentul că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în sensul că terenul pentru care s-a formulat acțiunea nu este situat în partea dinspre . laturile terenului și în condițiile în care terenul la momentul dobândirii avea evidențiat foarte clar vecinii, aceștia au calitate procesual pasivă în cauză.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 – 304 alin 1, pct. 5-9 și 304 ind. 1 cpc.
Recursul a fost legal timbrat.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare
Susțin aceaștia cu privire la motivul de recurs vizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Iasi, că în mod corect instanta de fond a respins aceasta exceptie retinand ca in cadrul actiunilor de uzucapiune in cazul in care nu exista un proprietar anterior cunoscut calitatea procesual pasiva apartine persoanei care ar putea invoca pretentii asupra terenului. Avand in vedere prezumtia ca bunurile aflate pe teritoriul unitatii administrativ teritoriale care nu au un proprietar cunoscut sunt proprietatea acesteia, M. Iași are calitate procesuala pasiva.
Așa cum au aratat și prin nota de concluzii, deși in general in actiunile de uzucapiune calitatea procesuala pasiva o are adevaratul proprietar al terenului, exista însă și situații in care nu exista un proprietar cu titlu al imobilului sau este obiectiv imposibila identificarea lui. Potrivit minutei din 01.04.2009, Comisia de unificare a practicii judiciare a stabilit ca in cazul in care proprietarul imobilului este necunoscut, acțiunea poate fi introdusa in contradictoriu cu unitatea administrativ-teritoriala și/sau vecinii imobilului, aceștia justificând calitate procesuala pasiva.
In speța, imposibilitatea de a afla adevăratul proprietar (cu titlu) este absoluta și obiectiva. La momentul la care parintii reclamantilor au intrat in posesia imobilului in anul 1954 nu exista nici un proprietar cunoscut al acestuia, și timp de mai bine de 60 de ani nici o persoana nu a invocat vreun drept și nu a emis vreo pretentie asupra acestui imobil. Din probele administrate, rezulta ca nu exista nici un proprietar inscris in cartea funciara și nici in evidentele fiscale, ca nu exista cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și nici nu s-au emis titluluri de proprietate pentru terenul in litigiu. IW nu exista un titlu care sa ateste ca terenul se afla in patrimoniul al Municipiului. Deși nu există un titlu care să ateste că terenul se află în patrimoniul Municipiului Iași, din probele dosarului rezultă că acesta este singura persoana care ar putea invoca un drept asupra terenului, respectiv ca ar putea contesta dreptul reclamanților. De altfel, din conținutul întâmpinării rezulta ca paratul chiar contesta dreptul reclamanților.
Fie ca ne raportam la dispozițiile art.646 C.civ coroborate cu Decretul nr.l 11/1951 si art.477 C.civ. raportat la art.25 din Legea nr.213/1998. fie ca ne raportam la dispozitiile art.26 al. l din Legea nr.18/1991, ambele dispoziții justifica calitatea procesuala pasiva a Municipiului Iași. La acestea se adauga și dispozitiile art.6 din CEDOLF care garanteaza accesul liber la justitie si art.l din Protocolul 1 care garanteaza dreptul de proprietate, precum și interesul de a proteja stabilitatea raporturilor juridice.
Așa cum a retinut si Inalta Curte De Casatie si Justitie, in Decizia nr. 1048/2012, pronuntata in dosarul_/3/2008, avand ca obiect uzucapinune "calitatea procesuala pasiva trebuie justificata și in cazul cererii prezente, insa aceasta semnifica nu dovedirea dreptului de proprietate al paratului, ci dovedirea imprejurării că paratul este cel care ar putea invoca drepturi asupra imobilului si ar putea contesta drepturile pretins dobandite de reclamanta. Așadar, Curtea a constatat ca, invocand dobandirea proprietatii prin uzucapiune, reclamanta nu are a proba proprietatea propriu-zisă a Municipiului Bucuresti asupra imobilului, aceasta proba impunandu-se numai in situatia in care se invoca un mod de dobandire a proprietatii pe cale de transmitere prin act juridic (cand are a se verifica daca transmitatorul a avut, in patrimoniul sau, dreptul pe care 1-a transmis), ci reclamanta are sarcina doar sa probeze ca cererea de chemare in judecată se justifică a fi formulată, in contradictoriu cu paratul, întrucat, in raport de circumstanțele cauzei, acestea ar putea invoca vreun drept de proprietate asupra imobilului sau ar putea contesta dreptul de proprietate dobândit de reclamanta prin uzucapiune. In cauza, având in vedere faptul ca, potrivit Legii nr. 213/1998, bunurile aflate pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale (și care nu sunt proprietate privata a unor persoane fizice sau juridice sau proprietatea statului) se prezumă a fi proprietatea unității administrativ-teritoriale, chemarea in judecata a Municipiului București se justifica, acesta avand calitatea de a contesta dreptul reclamantei sau de a invoca vreun drept de proprietate asupra imobilului, actiunea in constatarea uzucapiunii fiind o actiune in constatare provocatorie, in care paratul este chemat sa iși declare pozitia fata de pretentiile reclamantului".
In ceea ce privește vecinii de la est și vest, aceștia nu au calitate procesuala pasiva intrucat nu au contestat niciodata dreptul de proprietate al reclamantilor si al autorilor lor, proprietatile vecine sunt clar delimitate prin garduri și sunt inscrise in cartea funciara. Mai mult, din declaratia martorei rezulta ca imobilul are aceleași limte in prezent ca in anul 1954.
Afirmatiile paratului in sensul ca imobilul ar fi putut suferi modificari in timp (prin vanzare, donatie, mutare de garduri) sunt contrazise de probele administrate.
În ce privește schița terenului depusă la termenul din 26.10.2012 aceasta nu este exactă, reprezentând . paralelă cu starda Porumbului, ori din planul cadastral rezultă cu claritate că această este oblică
Asa cum a aratat si expertul in raspunsul la obiectiuni, latimea terenului ce rezulta din schita depusa de parat (si implicit delimitarea fata de vecinii de la este si vest) coincide cu cea din raportul de expertiza, tinand cont §i de faptul ca in prezent masuratorile se realizeaza cu instrumente performante, iar in trecut se realizau in mod empiric, anumite diferente fiind inerente.
Așadar, in lipsa oricarei divergențe cu vecinii cu privire la intinderea proprietatilor, nu exista nici o justificare pentru ca aceștia sa stea in judecata.
Nici fostii proprietari ai terenului in suprafața de 664 mp ce a facut obiectul actul de vindere-cumparare autentificat sub nr.491/31.08.1954 nu au calitate procesuala pasiva.
In primul rand, nu exista nici un indiciu ca aceștia ar fi posedat anterior anului 1954 suprafata de teren in litigiu, cu atat mai puțin ca ar fi exercitat o posesie utila. In actul de vindere-cumparare nu se face nici o mențiune ca s-ar transmite și o suprafata in posesie. Oricum, terenul se afla de aproximativ 70 de ani in posesia autorilor reclamantilor, timp in care nici o persoana nu a ridicat vreo pretentie cu privire la acest teren.
In al doilea rand, din actul de vindere cumpărare rezulta ca fostul proprietar a cumparat terenul de 664 mp in anul 1938 si l-a vândut către părinții reclamantilor in anul 1954. Deci, chiar daca ar fi avut și posesia suprafetei de aproximativ 150 mp ce face obiectul prezentului litigiu, ar fi stapanit-o doar 16 ani, timp insuficient pentru a opera uzucapiunea in persoana lor.
In al treilea rand, nu putem ignora faptul ca in NCPC, art. 1049-1052, uzucapiunea este reglementata ca o procedura necontencioasa. Potrivit art. 1050 al.2 NCPC, in actiunea de uzucapiune trebuie mentionat numele ori denumirea vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, doar daca este cunoscut de reclamant, iar potrivit art. 1051 al.l NCPC, in cadrul procedurii de judecata este citat doar titularul dreptului inscris in cartea funciara sau a succesorilor acestuia, daca sunt cunoscuti. Deși aceste dispozitii nu sunt aplicabile in speta, instanta trebuie sa tina cont de aceasta orientare a legiutorului in aprecierea persoanelor care au calitate procesuala pasiva.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, susțin intimații că sustinerea recurentului-parat in sensul ca potrivit art.26 din Legea nr.18/1991 asa cum a fost modificat prin Legea nr. 158/2010, terenul ce face obiectul prezentului dosar ar face parte din domeniul public, nu poate fi primita de catre instanta.
In primul rand, art.26 din Legea nr.18/1991, modificat prin Legea nr.158/2010, prevedea ca terenurile situate in intravilanul localitaților ramase de la persoanele care au decedat fara mostenitori trec in proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale în baza certificatului de vacantă succesorală eliberat de notarul public. Or, paratul nu a prezentat un astfel de certificat.
In al doilea rand, modificarile aduse art.26 din Legea nr.18/1991 prin Legea nr.158/2010 au fost abrogate prin art.230 pct.bb din Legea nr.71/2011 de punere in aplicare a Legii nr.287/2009 prin raportare la art.553 al.2 din Legea nr.287/2009.
Potrivit dispozitiilor art.230 pct.bb din Legea nr.71/2011, se abroga orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse in legi speciale, iar potrivit dispozitiilor art. 553 al.2 C.civ, mostenirile vacante se constată prin certificat de vacanta succesorala si intra în domeniul privat al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, fara inscriere in cartea funciara. Imobilele cu privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobandesc, fara inscriere in cartea funciara, de ., dupa caz, si intră in domeniul privat al acestora prin hotărârea consiliului local.
Cu privire la fondul cauzei susțin intimații că instanța a apreciat corect asupra îndeplinirii condițiilor necesare pentru a uzucapa.
Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare la întampinarea formulata de catre intimati aratând urmatoarele:
1. Reiteram cele aratate cu privire la lipsa calitatii procesuale pasive a Municipiului lași, respectiv, faptul ca, acesta nu are calitate procesuala pasiva în cauza prezenta, iar motivatia instantei de fond, precum și sustinerea de catre intimati a faptului ca, intrucat proprietarul suprafetei de teren urmarita a fi uzucapata nu este cunoscut și astfel, M. lași ar putea invoca pretentii asupra terenului, nu are rezonanta juridica în cauza,atata timp cat exista posesor anterior.
Intimatii afirma faptul ca, în momentul în care autorii acestora au intrat în posesia imobilului în anul 1954, nu exista un proprietar cunoscut al acestuia .
Or, intimatii uita un lucru foarte important, respectiv, faptul ca, vanzatorii imobilului din ., detineau imobilul prin moștenire de la tatal lor, care îl dobandise prin Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1644/02.05.1938, transcris sub nr.3444/02.05.1938.
Din cele aratate mai sus, se observa ca, transmiterea posesiei asupra imobilului din ., s-a realizat prin acte iuridice succesive
Conform celor aratate în actul de vanzare cumparare, prin care autorii intimatilor au intrat în posesia imobilului din ., vecinii mentionati sunt foarte clar nominalizati, pe toate cele 4 laturi ale imobilului.
Avand în vedere cele mentionate, prezumam faptul ca, terenul urmarit a fi uzucapat de afla pe una din laturile imobilului din . si nu inspre . aceasta a fost identificata de catre intimati(initial) și de catre expert (așa cum a constatat subiectiv-ulterior).
Concluzionand pe cele aratate mai sus, consideram ca, intrucat exista un posesor anterior intrarii în posesie asupra imobilului din ., acesta are calitate procesuala, iar cu privire la faptul ca M. lași ar putea evoca pretentii asupra terenului urmarit a fi uzucapat, consideram ca, in aceasta situatie nu mai e vorba de o actiune de dobandire a dreptului de proprietate prin efectul prescriptiei achizitive care este o actiune in realizare, ci de o actiune in constatare.
Or, in situatia acesta, uzucapiunea este reinterpretata subiectiv, in incercarea de a se dobandi cu price pret dreptul de proprietate, fara a se tine cont de prevederile legale si de felul în care a fost si este privita în practica judiciara (uzucapiunea),respectiv, sanctionarea proprietarului nediligent.
Referitor la cele aratate de catre intimati cu privire la incidenta art.36 alin.1,coroborat cu art.26 din L 18/1991, arată urmatoarele:
Așa dupa cum a fost mentionat în cadrul recursului formulat, s-a avut în vedere efectele art.36 alin.1 coroborat cu art.26 din L. 18/1991 și nu incidenta art.26.
Or, avand în vedere coroborarea celor doua articole, nu este nevoie de emiterea unui certificat de vacanta succesorala, întrucat situatia juridica e cu totul alta.
Punctul de referinta îl constituie invocarea art.36 alin.1 din L. 18/1991 și nu art.26 din lege. Iar regimul juridic prevazut de art.26 este cel public.
Privitor la incidenta art.230 pct.bb din L.71/2011, prin raportare la art.553 al.2 din Legea nr.287/2009, consideram ca, aceasta nu poate opera, întrucat se vorbește de moștenirile vacante și de regimul juridic al acestora.
Or, în cazul nostru, articolul invocat,respectiv, art.36 alin.1 din L. 18/1991, prezinta o alta situatie juridica, respectiv, bunurile apartinand Statului și administrate de catre Primarii (raportat la anul începerii posesiei 1954) și nu moștenirile vacante. Privitor la cele invocate pe fondul cauzei de catre intimati, aratam urmatoarele:
Prin chiar cele aratate de martorul audiat în prezenta cauza și sustinute de catre intimati, se atesta faptul ca, din anul 1954, autorii intimatilor au început posesia Tntregii suprafete de teren din .,atat cel detinut cu acte ,cat și cel detinut fara acte și face obiectul prezentului litigiu.
Cele aratate mai sus, dovedeste inca odata ca, posesorul/posesorii anteriori au detinut terenul în plus si astfel se justifica calitatea lor procesuala pasiva.
Analizând legalitatea sentinței pronunțate prin prisma motivelor de recurs formulate Tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de recurs reține că acestea sunt neîntemeiate.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamanții intimați la dosar terenul pentru care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune face corp comun cu terenul pentru care aceștia justifică dreptul de proprietate prin contractul de vindere cumpărare autentificat sub nr. 491/31.08.1954 și certificatul de moștenitor.
În ceea ce privește identificarea terenului reține Tribunalul ca fiind corecte concluziile expertului privind identificarea terenului ce se solicită a fi uzucapat la limita proprietății dinspre . laturile proprietăți, identificarea terenului în raportul de expertiză fiind făcută în baza schiței ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare din anul 1953 cu respectarea lățimilor terenului conform schiței. Concluziile expertului se coroborează și cu declarația martorului privind existența gardurilor despărțitoare între proprietăți încă de acum 60 de ani și lipsa litigiilor privind vecinătatea.
Potrivit actului de vindere cumpărare autorii reclamanților au cumpărat întreaga proprietatea a numitei T. M., nu doar o parte a acesteia pentru a se reține că cererea reclamanților trebuia îndreptată împotriva vânzătorului. Nici proprietarii vecini nu pot fi considerați proprietari nediligenți, câtăvreme proprietățile acestora nu au fost niciodată afectate de către reclamanți sau autorii acestora.
Terenul în suprafața de 664 mp, dobândit prin cumpărare de către autorii reclamanților este teren intravilan situat în municipiul Iași, nu există nici o dovadă la dosar a faptului că această suprafață de teren ar fi intrat în proprietatea statului anterior anului 1989 sau ulterior acestui an. Autorii reclamanților figurează în registrele fiscale aferente anilor 1958 și 1963 ca plătitor de impozit pe terenul și construcția din Iași ., iar terenul pentru care poartă prezentul litigiu nu figurează a fi revendicat de vreo persoană, nu este înscris în cărți funciare și nu face obiectul vreunui alt litigiu. În aceste condiții nu se poate reține că terenul ar avea regimul unui „teren aflat în proprietatea statului și administrarea Primăriilor” pentru a-i fi aplicabil regimul instituit de dis part 26 din legea 18/1991.
De altfel modificarea articolului 26 din legea 18/1991în sensul instituiri regimului de proprietate publică pentru terenurile intravilane, proprietatea statului ce intră în administrarea primăriilor a avut loc în anul 2010, iar reclamanții și autorii lor dețin terenul pentru care solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate din anul 1954, anul încheierii contractului de vindere cumpărare, astfel că la momentul modificării legii, termenul de 30 de ani pentru a putea uzucapa era de mult timp împlinit.
Potrivit disp. art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”. Potrivit disp. art. 119 din Legea nr. 215/2001, „constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial”, iar potrivit art. 121 alin. 1 și 2 din același act normativ, „domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. 1, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege. Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel”. Instanța de recurs reține că unitatea administrativ teritorială are calitatea de proprietar cu privire la bunurile aflate în domeniul public sau privat. În condițiile în care imobilul nu a fost revendicat de persoane fizice sau juridice, se prezumă că se află în domeniul privat al municipiului.
Concluzia instanței de fond privind calitatea procesuală pasivă a Municipiului Iași este judicioasă având în vedere aspectele mai sus reținute.
În ceea ce privește critica vizând imprescriptibilitatea terenului motivat de apartenența sa la domeniul public reține Tribunalul că această apărare nu a fost susținută de către pârâții recurenți în faza judecății în fond, fiind o apărare nouă, formulată în calea de atac a recursului.
Reține Tribunalul că nu se poate reține faptul că terenul ce face obiectul acțiunii aparține domeniului public, acesta nefiind inventariat în domeniul public al Municipiului Iași, pe de o parte iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat terenul nu are situația juridică a unui teren proprietate de stat aflat în administrarea Primăriei.
În ce privește îndeplinirea condițiilor pentru a putea uzucapa, instanța de fond a apreciat în mod corect probatoriul administrat la fond, probatoriu care relevă o posesie continuă, publică, netulburată și neechivocă a reclamanților și a autorilor acestora asupra terenului în suprafața de 164 mp, ce a durat mai mult de 30 de ani.
Reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formular de pârâtul M. Iași împotriva sentinței civile nr._/27.09.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Tribunalul ia act de faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulata de reclamanții M. Iași prin Primarul Municipiului Iași și Consiliul Local Iași împotriva sentinței civile nr._/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2014.
Președinte, C. R. | Judecător, M. C. | Judecător, S. F. |
Grefier, N. G. |
Red./Tehnored. R.C.
2 ex./ 25 septembrie 2014
Judecător fond: V. V. C.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 565/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1070/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
