Acţiune în constatare. Decizia nr. 395/2015. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 395/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 395/2015

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 19 Martie 2015

Președinte - C. D.

Judecător I. D.

Grefier D. C.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 395/2015

Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanții N. D. și N. Jenița cu domiciliul ales la Cabinet avocat H. R. împotriva sentinței civile nr. 1837/2014 pronunțată de către Judecătoria P. în contradictoriu cu intimatele Țăbârnea A. și I. M., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura este completă.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.03.2015, când, din aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 12.03.2015, apoi pentru astăzi, când

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă 1837/3.06.2014 pronunțată de Judecătoria P. au fost respinse ca neintemeiate exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si a lipsei coparticiparii procesuale pasive.

A fost respinsă ca neintemeiata actiunea civila formulata de reclamantii N. Dumitu si N. Jenita in contradictoriu cu paratii Tabarnea A. si I. M..

Au fost obligați reclamantii la plata catre parate a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1400 lei.

Pentru a pronunța această sentință prima instant a constatat că prin actiunea civila inregistrata, reclamantii N. D. si N. Jenita au solicitat ca, in contradictoriu cu paratii Tabarnea A. si I. M., instanta sa constate ca reclamantii sunt proprietari ai imobilului- casa de locuit situat in ., jud. Iasi, urmand sa dispuna obligarea paratelor sa permita reclamantilor trecerea pe terenul acestora spre calea publica.

In motivarea actiunii se arata ca, in fapt, in noiembrie 1988 intre parti a intervenit o intelegere cu privire la vanzarea catre reclamanti a casei batranesti din ., precum si terenul aferent in suprafata totala de 3818 mp. La data de 28 noiembrie 1988 s-a incheiat intre parti contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2158/1988 prin care reclamantii au cumparat de la parate casa de locuit si suprafata de 250 mp, conform Legii nr. 54/1974. Dupa semnarea contractului, reclamantii au intrat in posesia terenului in suprafata de 3800 mp si a imobilului casa de locuit.

Se arata ca in anul 2007 paratele au formulat actiune in revendicare, iar prin sentinta civila nr. 41/2011 a Judecatoriei P. s-a admis actiunea si obligat reclamantii din prezenta cauza sa lase in deplina posesie si linistita folosinta suprafata de 550 mp, identificata potrivit raportului de expertiza intocmit in cauza respectiva. Paratele au pus in executare sentinta civila, iar urmare a acestei puneri in posesie reclamantii nu mai au nicio cale de trecere catre drumul public, fiind efectiv blocati si neavand nicio posibilitate de acces catre proprietatea lor.

Reclamantii invedereaza instantei ca cea mai scurta cale catre calea publica este cea de pe terenul paratelor.

In drept, se invoca disp. art. 755 si urm. C civ.

Alaturat cererii, reclamantii depun copii de pe contractul de vanzare-cumparare, sentinta civila nr. 41/2011 a Judecatoriei P., procesul verbal de executare silita, raport de expertiza efectuat in cauza civila nr._ .

La solicitarea expresa a instantei, in cadrul procedurii de regularizare, se depun de catre reclamanti precizari privitor la actiune, din care rezulta ca obiectul cauzei il constituie stabilirea unei servituti de trecere, solicitarea de constatare a dreptului de proprietate al reclamantilor nefiind un capat de cerere distinct.

Paratii au formulat intampinare, invocand lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor, nefiind proprietari ai suprafetei de 250 mp teren identificata topocadastral de punctele 11,13,7,8,9,10 in raportul de expertiza efectuat in cauza civila nr._ a Judecatoriei P.. Se arata ca reclamantii sunt proprietari doar ai suprafetei de 250 mp teren identificata in raportul de expertiza aratat prin punctele 3,4,5 si 6. Arata paratii ca pe terenul lor reclamantii au ridicat doua anexe provizorii ce urmeaza sa fie insa ridicate de reclamanti. Terenul este detinut de catre parate in temeiul titlului de proprietate nr._/1995.

Se invoca lipsa calitatii procesuale pasive a paratei Tabarnea A., intrucat aceasta nu este proprietara a suprafetei de 250 mp, precum si lipsa coparticiparii procesuale intrucat in titlul de proprietate nr._/1995 sunt inscrise mai multe persoane, care insa nu au fost chemate in judecata.

In cadrul sedintei de judecata din 4 martie 2014 instanta a pus in discutie cele doua exceptii, asupra carora a ramas sa se pronunte odata cu fondul cauzei.

Analizand materialul probator admnistrat in cauza instanta a retinut urmatoarele:

Prin contractul de donație autentificat sub nr. 283/18.04.1973 paratele Tabarnea A. si I. M. au dobândit proprietatea asupra unei case și a suprafeței de 800 mp teren situate în vatra satului Boureni.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2158/28.11.1988 paratele Tabarnea A. si I. M. au vândut reclamantilor N. D. si Jenita casa de locuit, in timp ce, prin decizia nr. 93/16.11.1988 a Biroului executiv al . de 250 mp teren aferenta casei a trecut în proprietatea statului.

Conform mențiunilor din contract, prin decizia nr. 94/16.11.1988 a Biroului executiv al . li s-a atribuit în folosință pe durata existenței construcțiilor suprafața de 250 mp teren proprietate de stat.

Prin sentinta civila nr. 418/2011 pronuntata in cauza civila nr._ a Judecatoriei P., s-a admis actiunea reclamantelor (din cauza respectiva) Tabarnea Amgela si I. M. în contradictoriu cu pârâții (din cauza respectiva) N. D. și N. Jenița, acestia din urma fiind obligati sa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 550 mp teren.

Acest litigiu a intervenit intre parti ca urmare a posesiei pe care cumparatorii N. D. si Jenita o exercitau asupra unei suprafete mai mari decat de cea de 250 mp.

Prin expertiza intocmita in cauza de dl. expert A. C. s-a constatat ca proprietatea detinuta de catre reclamanti, de 250 mp conform contractului de vanzare-cumparare din 1988, este delimitata de punctele 1,2,3,4,5,21,24, 20, 1 din schita anexa la expertiza (fila 113 dosar).

Proprietatea paratelor, astfel cum rezulta din sentinta civila nr. 418/2011 a Judecatoriei P., este in suprafata de 578 mp, delimitata de punctele 17,18,24,21,22,23,13,14,15,16,17 din aceeasi schita. In intregirea acestei suprafete de teren se afla terenul delimitat de punctele 23, 22, 10,11,12,13,23, avand intinderea de 250 mp, teren pe care reclamantii au construit doua imobile: o casa de locuit si un chiosc. Acest teren este insa inscris in titlul de proprietate nr._/1995 emis pe numele moștenitorilor B. C. G., B. V. M., B. C. E., B. (I.) M., A. S. E., B. E..

Se observa astfel ca proprietatea reclamantilor, inspre iesirea la calea publica (DN 28B) este invecinata cu teren proprietatea paratelor din cauza de fata, respectiv inscris in titlul de proprietate nr._/1995.

Reclamantii au solicitat trasarea unei servituti de trecere peste terenul proprietatea paratelor Tabarnea A. si I. M., intrucat pe suprafata de 250 mp, identificata in expertiza intre punctele 23, 22, 10,11,12,13,23 se afla cele doua constructii care fac imposibila crearea unei drum de trecere corespunzator.

Prin intampinare s-au invocat de catre parate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Tabarna A., motivat de faptul ca aceasta nu este titulara a reconstituirii din titlul nr._/1995. De asemenea, se invoca si exceptia lipsei coparticiparii procesuale, intrucat nu au fost chemati in judecata toti titularii inscrisi in titlul aratat.

Insa, asa cum s-a constatat, reclamantii solicita crearea unei servituti de trecere la calea publica peste proprietatea paratelor Tabarnea A. si I. M., cea care a facut obiectul sentintei civile nr. 418/2011 si care nu are nicio legatura cu terenul inscris in titlul emis pe numele mostenitorilor fam. B..

F. de aceste considerente, instanta a respins cele doua exceptii ca fiind neintemeiate.

Revenind asupra analizei fondului cauzei, instanta a constatat ca, . situatia de fapt surprinsa in cadrul expertizei intocmita de dl.expert A. C., proprietatea reclamantilor, de 250 mp, delimitata de punctele 20,1,2,3,4,5,21,24,20 nu are iesire la calea publica.

In prezent, a retinut instanta, accesul reclamantilor la proprietatea lor se face prin ingaduinta, provizorie, aratata de unii vecini.

Potrivit prevederilor art.617 Cciv actual, proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul sa i se permita trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu.

Trecerea insa trebuie sa se faca in conditii de natura sa aduca minime stanjeniri ale exercitarii dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publica.

Dispozitiile art. 617 C civ, in alin, 2, prevede ca in cazul in care exista mai multe fonduri vecine cu acces la calea publica, trecerea sa se faca pe fondul caruia i s-ar aduce mai putine prejudicii.

Instanta are in vedere ca in aplicarea acestor texte de lege, trebuie avute in vedere atat imposibilitatea absoluta a reclamantilor de a iesi la calea publica, cat si imprejurarea in care iesirea la calea publica se realizeaza cu grave inconveniente, este periculoasa sau este insuficienta.

De asemenea, dispozitiile legale citate trebuie intelese in sensul ca nu numai pe terenul aservit urmeaza a se alege drumul ce ar prilejui o cat mai mica paguba, dar insasi aservirea unui anumit fond trebuie sa aiba in vedere gravitatea pagubelor ori inconvenientelor ce s-ar pricinui, comparativ cu posibilitatea aservirii unui alt fond invecinat, astfel cum s-a stabilit in mod constant in practica judecatoreasca.

In cauza de fata, expertiza are doua propuneri, una de trecere peste proprietatea paratelor, cealalta de trecere peste proprietatea familiei B. A.. Aceasta insa nu este parte in cauza de fata, astfel incat iese din discutie analiza oportunitatii si temeiniciei stabiliri unei servituti in aceasta varianta.

Cat priveste servitutea propusa a fi impusa proprietatii paratelor exista doua variante: prima expusa in chiar raportul de expertiza initial, prin punctele 15,18,19,20,24,14; cea de a doua, din suplimentul la expertiza, delimitata de punctele 15,18,19,20,22,14,15.

Cu privire la prima varianta, iese de asemenea din discutie, intrucat o portiune din servitutea propusa se afla pe proprietatea intregii familii B., iar fata de cadrul procesual stabilit nu se poate pune in discutie si analiza o astfel de propunere.

Singura varianta astfel de analizat ramane cea prevazuta in suplimentul la expertiza, delimitata de punctele 15,18,19,20,22,14,15.

Data fiind configuratia proprietatii paratelor, trasarea unei astfel de servituti de trecere ar conduce practic la lipsirea de orice valente economice a unui teren apartinand paratelor, din partea de sud a servitutii, in suprafata de peste 100 mp. Aceasta suprafata, prin instituirea servitutii, ar deveni improprie oricarei destinatii pe care proprietarii parati ar dori sa o dea acestei fasii neregulate de teren. Adaugandu-se la acest aspect si suprafata de teren ce reprezeinta calea de trecere, in suprafata de 82 mp, s-ar ajunge la o suprafata totala de teren ce reprezinta o treime din intreaga proprietate pentru care paratele nu s-ar putea bucura de atributele dreptului lor de proprietate.

Aceasta in timp ce, asa cum s-a aratat, exista o varianta de trecere, peste proprietatea familiei vecine care, desi aparent mai impovaratoare, datorita existentei unor culturi de vita-de-vie, este totusi de preferat fata de stabilirea, in conditiile aratate, a unei servituti de trecere peste proprietatea paratelor.

Trebuie avut in vedere si jurisprudenta ce decurge din prevederile art.1 Protocolul nr. 1 al CEDO ce reglementeaza dreptul de proprietate, potrivit caruia orice limitare a acestuia impusa pentru protejarea drepturilor si intereselor legitime ale altor persoane trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit si sa asigure un just echilibru între interesul particular al proprietarului si necesitatea reglementarii folosintei bunurilor.

Asadar, pentru toate aspectele expuse anterior, instanta nu a luat în considerare in mod exclusiv interesele proprietarilor reclamanti care urmeaza a beneficia de dreptul de trecere, precum si dorinta acestora de a trece pe terenul paratilor, singurii vecini chemati in proces, existand posibilitatea stabilirii caii de acces pe terenul altor vecini in conditii mai putin impovaratoare pentru proprietarii acestor fonduri, chiar daca lungimea caii de acces ar fi mai mare decât cea solicitata pe proprietatea paratilor sau cu cheltuieli mai mari din partea reclamantilor.

F. de aceste considerente, instanta a respis actiunea reclamantilor, cu obligarea acestora, in virtutea disp. art. 453 C. la plata cheltuielilor de judecata.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții N. D. și N. Jenița.

Apelanții au susținut că urmare a punerii în executare a sentinței 41/2011 a Judecătoriei P. nu mai au o cale de acces la casa și terenul ce le aparțin, beneficiind de bunăvoința unui vecin care le permite trecerea prin grădina sa.

Consideră apelanții că prima instanță a interpretat greșit disp. art. 617 al.2 C.Civil și a reținut că prin constituirea servituții, intimatele nu ar mai putea beneficia de atributele dreptului de proprietate pentru suprafața de 100mp teren la sud de servitutea propusă de expert. Apelanții susțin că este un teren viran, necultivat, căruia intimatele nu i-au dat nici o întrebuințare.

Apelanții mai susțin că intimatele au acces la această suprafață de teren putând intra pe terenul înscris în titlul emis pe numele moștenitorilor B., printre care se numără și ele. Consideră apelanții că alternativa din raportul de expertiză este mai împovărătoare presupunând desființarea culturii de viță de vie aflată pe terenul unui terț și obligarea lor la plata unor despăgubiri.

Au solicitat admiterea apelului și stabilirea servituții potrivit propunerii expertului.

Legal citate intimatele au depus întâmpinare.

Intimatele consideră corectă hotărârea primei instanțe deoarece trebuie avut în vedere și interesul proprietarului fondului. Intimatele susțin că servitutea de 82mp, propusă de expert, nu este convenabilă deoarece ieșirea spre drumul public ar împărți terenul în două loturi dintre care unul ar avea o suprafață de 100mp. Consideră intimatele că acest teren ar fi lipsit de valoare economică ceea ce le-ar afecta exercitarea prerogativelor lor de proprietar. Se mai arată că apelanții beneficiază de o cale de acces pe terenul proprietatea numitului B. A. iar până în prezent accesul s-a realizat pe terenul delimitat de punctele 24,14,13, 12,11,22,21,24. Cu privire la terenul din titlul_, se susține că nu s-a realizat ieșirea din indiviziune iar Țâbârnea A. nu este coproprietară. Au solicitat respingerea apelului.

În apel nu au fost administrate noi probe.

Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit disp. art. 476 c.proc.civilă, Tribunalul constată întemeiat apelul.

Potrivit raportului de expertiză depus la dosarul de fond la filele 111 și urm., pe suprafața 76mp delimitată prin punctele 15,18,24,14,15 și pe cea de 9mp delimitată prin punctele 18,19,20,24,18(proprietate B.) există doar câțiva arbuști de salcâm. În cazul instituirii servituții în această variantă, expertul menționează că proprietatea intimatelor ar fi împărțită în două loturi din care unul ar avea o suprafață de 103mp.

Expertul a mai stabilit o altă variantă de servitute pe terenul aparținând unui alt vecin care nu este parte în cauză.

Cu privire la această situație, prima instanță a reținut corect că nu poate fi avută în vedere deoarece implică o persoană care nu a fost chemată în judecată.

Faptul că până în prezent apelanții reclamanți au folosit o cale de acces pe ternul unui alt vecin nu constituie un motiv legal pentru respingerea acțiunii.

Din raportul de expertiză rezultă clar că terenul apelanților nu are ieșire la calea publică, motiv pentru care sunt aplicabile disp. art. 617 c.civil.

Intimatele au susținut că instituirea unui drept de servitute pe ternul lor ar conduce la fragmentarea terenului care ar deveni lipsit de valoare. Din constatările expertului rezultă însă că terenul nu este afectat unei destinații precise iar intimatele nu au precizat și dovedit contrariul.

Este evident că instituirea unui drept de servitute pe ternul aparținând altei persoane produce în sine o limitare a exercitării atributelor dreptului de proprietate dar nu o împiedicare a exercitării.

Dispoziția legală a fost prevăzută în sprijinul exercitării dreptului de proprietate de către proprietarul ce nu are ieșire la calea publică, cu minima afectare a celuilalt proprietar.

În cauza de față nu s-a dovedit paguba care s-ar produce în urma limitării folosinței suprafeței de aprox. 100mp teren aparținând intimatelor, instanța de fond reținând a priori această situație, în mod greșit.

Atât timp cât nu s-a dovedit că limitarea folosinței ar fi disproporționată cu scopul pentru care ar putea fi instituită nu putem reține că cererea ar fi nefondată.

În legătură cu susținerea intimatelor în sensul că o parte din terenul pe care apelanții au solicitat instituirea dreptului de servitute ar aparține moștenitorilor B., se reține că prima instanță a dispus ca expertul să stabilească terenul astfel încât să fie evitată această situație(fila 135 dosar fond).

S-a stabilit astfel suprafața de 82mp delimitată de punctele 14,15,18,19,20,21,22,23,14( filele 150,151).

În raport de aceste considerente, apreciem apelul întemeiat și va fi admis, cu schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, potrivit art. 480 c.proc.civilă.

Rejudecând acțiunea, Tribunalul, reținând situația de fapt expusă anterior, apreciază îndeplinite condițiile prevăzute de art. 617 c.civil și urmează a admite acțiunea formulată de reclamanți.

Se va constitui în favoarea reclamanților un drept de servitute de trecere pe terenul aparținând pârâtelor în suprafață de 82mp delimitat conform raportului de expertiză de la filele 150,151 dosar fond.

Potrivit art. 451 și 453 al.1 c.proc.civilă, vor fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, cheltuieli constând în onorariu avocat, onorariu expert, taxă timbru, cheltuieli de deplasare.

Instanța are în vedere că reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata diferenței de onorariu expert în procent de 50%(fila 146). Potrivit disp. art. 18 din O.U.G. 51/2008, vor fi obligate pârâtele la plata către Stat a diferenței de onorariu.

Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanții N. D. și N. Jenița împotriva sentinței civile 1837/3.06.2014pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o schimbă în parte.

Admite acțiunea formulată de reclamanții N. D. și N. Jenița în contradictoriu cu pârâții Țăbârnea A. și I. M..

Constituie în favoarea reclamanților un drept de servitute de trecere pe terenul proprietate a pârâtelor în suprafață de 82mp, servitute delimitată prin punctele de contur 14,15,18,19,20,21,22,23,14, astfel cum este individualizată în răspunsul domnului expert A. C.-filele 150,151 dosar fond, aparținând raportului de expertiză, raport ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Obligă pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 2864lei cheltuieli de judecată.

Obligă pârâtele la plata către Stat a sumei de 272lei cu titlu de ajutor public judiciar acordat reclamanților, constând în diferență onorariu expert.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 19.03.2015

Președinte,

C. D.

Judecător,

I. D.

Grefier,

D. C.

Red. D.C.

Tehnored. D.C. + C.D.

6 ex./02.09.2015

Jud. fond. P. N. E.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 395/2015. Tribunalul IAŞI