Contestaţie la executare. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 397/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Martie 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 397/2015
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul A. AL D. împotriva sentinței civile nr. 8188/2014 pronunțată de către Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații: ., T. S. și B. J., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, la cererea apărătorilor de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05.03.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 12.03.2015, când, din aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă 8188/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatorul A. Al D. în contradictoriu cu intimații ., T. S. și J. B..
S-a constatat că în dosarul execuțional nr. 2089/2013 al B. Asoc. I. D. și S. C. I. calitatea de creditor aparține doar ., dispunând modificarea, în acest sens, a încheierii din 15.10.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2013, îndreptată prin încheierea din 05.11.2013 pronunțată în același dosar, a încheierii din data de 31.01.2014 pronunțată în dosarul nr._, îndreptată prin încheierea din data de 14.02.2014 pronunțată în același dosar.
Au fost respinse celelalte motive de contestație la executare.
Au fost menținute actele de executare silită îndeplinite în dosarul execuțional nr. 2089/2013 al B. Asoc. I. D. și S. C. I., executarea fiind considerată a se derula doar pentru creditoarea ..
A fost respinsă cererea contestatorului de suspendare a executării silite.
A fost respinsă cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21.03.2014 sub nr._, contestatorul A. Al D. a formulat, în contradictoriu cu intimații ., T. S. și B. J., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 2089/2013 al B. I. D. și S. C., precum și anularea încheierilor emise de judecătoria Iași la datele de 15.10.2013 și 05.11.2013 în dosarul nr._/245/2013. Contestatorul a cerut suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatorul a arătat că titlul executoriu în baza căruia a fost demarată executarea silită în cadrul dosarului execuțional nr. 2089/2013 al B. I. D. și S. C. este reprezentat de dec.civ.nr. 77/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ * și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 19.07.2012 cu privire la această decizie. Or, prin această decizie pârâtul A. Al D. a fost obligat să plătească reclamantei E. H. suma de 30.173,3 USD reprezentând carte funciară, onorariu, taxă de timbru și taxă autentificare, iar pârâții . și A. Al D. au fost obligați să plătească reclamantei . suma de 93.865,34 lei taxă de timbru și onorariu avocat 30.737 lei la instanța de fond și_ lei taxă de timbru și 2500 lei onorariu de avocat la instanța de apel.
La data de 09.10.2013 ., T. S. și B. J. au solicitat B. S. C. să procedeze la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de dec.civ.nr. 77/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ *. Contestatorul învederează că, deși calitatea de creditor aparține, potrivit dispozitivului hotărârii judecătorești, doar ., cererea de executare silită a fost formulată și de persona străine de raportul juridic execuțional, T. S. și B. J.. Contestatorul invocă și lipsa calității de reprezentant a d-lui avocat M. L. pentru formularea cererii de executare silită întrucât nu ar exista un contract de asistență juridică încheiat de acesta cu ., care să aibă ca obiect efectuarea de demersuri în vederea punerii în executare a titlului executoriu în discuție; astfel, pretinsul contract de asistență juridică a fost încheiat în anul 2009, astfel încât nu putea să aibă ca obiect executarea unei hotărâri judecătorești din anul 2012. De asemenea, contractul de asistență juridică ar fi putut fi încheiat doar ca urmare a unei Hotărâri Generale a Asociaților în acest sens; or, administratori ai . sunt T. S. și contestatorul.
În ceea ce privește obligarea . și A. Al D. să plătească reclamantei . suma de 93.865,34 lei taxă de timbru și onorariu avocat 30.737 lei la instanța de fond și_ lei taxă de timbru și 2500 lei onorariu de avocat la instanța de apel, contestatorul invocă beneficiul de diviziune, în sensul obligării sale la achitarea doar a părții de datorie la care poate fi obligat în mod legale, solidaritatea neprezumându-se, ci trebuind să fie stipulată expres sau prevăzută de lege, situații ce nu se regăsesc în speță.
Pentru motivele anterior expuse contestatorul a solicitat și anularea încheierilor prin care Judecătoria Iași a dispus încuviințarea executării silite împotriva sa. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării, contestatorul arată că toate conturile sale sunt poprite, la fel și salariile de la societățile la care are calitatea de administrator, iar casa în care locuiește urmează a fi scoasă la licitație, astfel încât prejudiciul care i se cauzează prin continuarea executării este evident.
În drept, s-au invocat prevederile art. 711, 80-89 N.C.p.c., 293, 451 C.p.c., art. 1034 și urm. C.Civ.
Contestatorul a achitat cauțiune în cuantum de 7084,70 lei pentru cererea de suspendare a executării silite.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, s-a arătat că toți cei trei intimați au avut calitatea de reclamanți în dosarul nr._ *. T. S. și B. J. sunt reprezentanții .; T. S. este asociat și administrator iar B. J. este asociat, împreună aceștia deținând 75% din părțile sociale, restul de 25% fiind deținut de contestator. Promovarea cererii de către primii doi asociați are semnificația unui hotărâri unanime, cu excluderea celui aflat în conflict de interese, cu privire la executarea silită. Dovada împuternicirii de reprezentare în faza de executare silită se face cu împuternicirea avocațială depusă la dosar. Contractul de asistență juridică include toate fazele procesuale, inclusiv executarea silită. Nici o prevedere legală nu instituie obligația încheierii unui contract pentru fiecare fază procesuală. Obligația de plată a cheltuielilor de judecată este solidară din considerentele hotărârii rezultând, în mod evident, că cel în culpă pentru neexecutarea contractului și, implicit, rezoluțiunea acestuia, este Al D. A.. Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat cât timp nu există niciun criteriu cu privire la stabilirea proporției în care debitorii să răspundă. Nu ar fi justificată suspendarea executării silite întrucât micșorarea patrimoniului debitorului este firească în executarea silită.
La solicitarea instanței B. I. D. și S. C. a înaintat copie a dosarului execuțional nr. 2089/2013
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța a constatat următoarele:
Prin dec.civ.nr. 77/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ * și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 19.07.2012 cu privire la această decizie pârâtul A. Al D. a fost obligat să plătească reclamantei E. H. suma de 30.173,3 USD reprezentând carte funciară, onorariu, taxă de timbru și taxă autentificare, iar pârâții . și A. Al D. au fost obligați să plătească reclamantei . suma de 93.865,34 lei taxă de timbru și onorariu avocat 30.737 lei la instanța de fond și_ lei taxă de timbru și 2500 lei onorariu de avocat la instanța de apel.
Întrucât contestatorul din prezenta cauză, A. Al D., nu și-a îndeplinit de bună-voie obligațiile stabilite prin această hotărâre judecătorească, d-l avocat M. L., în calitate de mandatar al intimaților ., T. S. și B. J., a solicitat executorului judecătoresc S. C. I. punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de această hotărâre judecătorească. Prin încheierea din data de 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2013 a fost încuviințată executarea silită, eroarea materială strecurată în această încheiere fiind îndreptată prin încheierea din data de 05.11.2013 pronunțată în același dosar. De asemenea, prin încheierea din data de 31.01.2014 pronunțată în dosarul nr._, îndreptată prin încheierea din data de 14.02.2014 pronunțată în același dosar, s-a încuviințat executarea silită imobiliară împotriva contestatorului, în temeiul aceluiași titlu executoriu. În ambele dosare de încuviințare a executării silite sunt menționați, în încheierile de încuviințare a executării, în calitate de creditori, atât ., cât și T. S. și B. J..
Instanța a constatat că, potrivit dispozitivului dec.civ.nr. 77/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ * calitatea de creditor a obligației stabilite de instanță în sarcina contestatorului din prezenta cauză o are doar ., nu și T. S. și B. J.. Faptul că aceștia sunt asociați în cadrul . nu este în măsură să le confere calitatea de creditori. În consecință, instanța a constatat că în dosarul execuțional nr. 2089/2013 al B. Asoc. I. D. și S. C. I. calitatea de creditor aparține doar ., dispunând modificarea, în acest sens, a încheierii din 15.10.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2013, îndreptată prin încheierea din 05.11.2013 pronunțată în același dosar, a încheierii din data de 31.01.2014 pronunțată în dosarul nr._, îndreptată prin încheierea din data de 14.02.2014 pronunțată în același dosar.
Însă faptul că în cadrul dosarului execuțional nr. 2089/2013 figurează în calitate de creditori și două persoane fizice care, în realitate, nu au această calitate, nu este în măsură să determine lipsa de valabilitate a actelor de executare silită întrucât prin această împrejurare nu s-a produs nici o vătămare contestatorului. Astfel, aceleași acte de executare silită ar fi fost îndeplinite până în acest moment iar patrimoniul contestatorului ar fi fost afectat în același mod și în situația în care calitatea de creditor ar fi aparținut, de la început, doar societății ..
În ceea ce privește abilitarea d-lui avocat M. L. de a solicita executarea silită se constată că, potrivit contractului de asistență juridică nr. 16/23.02.2009, depus în copie la dosar, acesta a fost încheiat de . și de T. S. și B. J. (prin mandatar comun D. Rodrik, potrivit procurilor speciale depuse la dosar) inclusiv pentru prestarea serviciilor de asistență juridică în faza executării silite. În consecință, d-l avocat L. nu avea nevoie de un mandat special pentru a înainta executorului judecătoresc cererea de executare silită a hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul în care a acționat în calitate de avocat în baza aceluia contract de asistență juridică. Nici o prevedere legală nu instituie obligația încheierii unui contract pentru fiecare fază procesuală. În consecință, cererea de executare silită a fost în mod valabil formulată de d-l avocat M. L..
De asemenea, se constată, contrar celor susținute de contestator prin concluziile scrise, că procura nr. 22/22.12.2008 acordată de T. S. lui D. Rodrik avea capacitatea de a conferi d-lui Rodrik putere de reprezentare atât în numele lui T. S., cât și pentru .. Chiar dacă în această procură nu se prevede expres faptul că ea a fost dată de T. S. în calitate de administrator al . rezultă cu claritate din conținutul acesteia că s-a recurs la acest mandat tocmai pentru a se asigura luarea măsurilor care să permită administrarea acestei societăți comerciale. De asemenea, specializarea mandatului nu trebuie să fie extremă, prin indicarea exhaustivă a operațiunilor ce ar urma să fie efectuate, mandatul în discuție fiind unul special, dat pentru asigurarea administrării societății, chiar dacă este conceput în termeni relativ generici. În ceea ce-l privește pe B. J., care avea calitatea de asociat în ., dar nu și pe cea de administrator, instanța învederează că un contract de asistență juridică poate fi încheiat în vederea apărării intereselor societății nu doar de administratorul acesteia, ci și de asociați, astfel încât și procura 33/15.01.2009 dată de B. J. lui D. Rodrik este valabilă.
Potrivit art. 6 alin. 3 din actul constitutiv al . „hotărârile adunării generale a asociaților se iau prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale” dar, totodată, art. 7 prevede că „asociatul care într-o operațiune determinată are pe cont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale societății nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operație”. Întrucât încheierea contractului de asistență juridică nr. 16/23.02.2009 viza tocmai valorificarea, de către societatea ., a unor drepturi în contradictoriu cu asociatul contestator, potrivit art. 7 din actul constitutiv al societății, contractul de asistență juridică a fost valabil încheiat doar de către ceilalți doi asociați, T. S. și B. J. (potrivit actului adițional la actul constitutiv autentificat sub nr. 942/15.05.2008).
În ceea ce privește caracterul divizibil al obligației de plată stabilită prin dec.civ.nr. 77/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ * în sarcina contestatorului și a ., instanța învederează că aceasta reprezintă o obligație de plată a cheltuielilor de judecată. Or, la baza obligării părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată suportate de partea care a câștigat procesul stă culpa procesuală, care nu reprezintă decât o formă a răspunderii civile delictuale. Or, art. 1003 C.Civ de la 1864 instituie un caz de răspundere solidară pentru coautorii unei fapte prejudiciabile (care, în cazul culpei procesuale, este reprezentată de un comportament ce a generat nașterea procesului). De altfel, din considerentele dec.civ.nr. 77/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ * rezultă în mod clar că admiterea acțiunii, cu consecința rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, s-a datorat neîndeplinirii, de către Al D. A., a obligațiilor asumate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare, în ciuda faptului că în dispozitivul dec.civ.nr. 77/22.05.2012 nu s-a menționat caracterul obligației de plată a cheltuielilor de judecată, aceasta nu poate fi considerată a avea caracter divizibil, așa cum susține contestatorul.
Având în vedere cele anterior expuse instanța a menținut actele de executare silită îndeplinite în dosarul execuțional nr. 2089/2013 al B. Asoc. I. D. și S. C. I., executarea fiind considerată a se derula doar pentru creditoarea ..
Ținând cont de cele arătat mei sus a fost respinsă și cererea de suspendare a executării silite. De asemenea, deși contestația la executare a fost admisă în parte, a fost respinsă cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată întrucât aspectele pentru care a fost admisă contestația (lipsa calității de creditor pentru T. S. și B. J.) nu au influențat valabilitatea actelor de executare îndeplinite până la momentul pronunțării hotărârii, iar toate celelalte motive de contestație la executare au fost respinse, astfel încât nu se poate considera că a existat o veritabilă culpă procesuală a lui T. S. și B. J..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorul A. Al D..
Apelantul a arătat că T. S. și B. J. nu au calitatea de creditori raportat la titlul executoriu în cauză, motiv pentru care cererea de executare silită formulată de ei nu este legală.
Apelantul critică și calitatea de reprezentant a avocatului care a formulat cererea de executare silită în baza contractului de asistență juridică ce prevedea efectuarea demersurilor în acest sens. Apelantul susține că un asemenea contract nu putea fi încheiat la nivelul anului 2009 după cum rezultă din cuprinsul împuternicirii avocațiale deoarece titlul executoriu a fost emis în anul 2012. Apelantul mai arată că legea avocaturii obligă avocatul să încheie contract cu clientul pentru fiecare faza procesuală, în cauza de față, ulterior pronunțarii deciziei-titlu executoriu.
Se arată că din împuternicire nu rezultă mandatul dat pentru formularea cererii de executare.
Se mai susține că, contactul putea fi încheiat doar în baza hotărârii Adunării Generale a Asociaților iar el, în calitate de administrator nu a acordat nici o împuternicire în acest sens. Apelantul mai invederează că Toledanu S. care este cetățean american, nu are cunoștință despre executarea silită.
Critică apelantul și procura 33/2009 deoarece B. J. nu are calitate de administrator al S.C.E. H. și nu putea transmite drepturi proprii ale administratorului altei persoane.
Procura 22/2008, o consideră apelantul ca având caracter general și susține că nu a fost încheiată de Toledanu S. în calitate de administrator al S.C.E. H..
Apelantul mai arată că D. Rodrik a încheiat contractul de asistență juridică 16/2009 ca reprezentant al celor două presoane fizice menționate anterior și pentru societate deși procura din New York nu produce efecte în privința pretinsului mandat acordat de T. S.
Apelantul critică și încheierile prin care s-a încuviințat executarea silită deoarece cererea de executare a fost formulată de două persoane fizice care nu aveau calitatea de creditori și susține restul motivelor contestației la executare.
A solicitat admiterea apelului.
Legal citată intimata S.C.E. H. a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului.
În apel nu au fost administrate noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit disp. art. 476 și urm. c.proc.civilă, Tribunalul constată apelul neîntemeiat.
Constată Tribunalul din cuprinsul motivelor de apel, faptul că apelantul nu formulează critici împotriva situației de fapt și de drept reținută de prima instanță ci reiterează motivele contestației la executare formulată inițial.
Urmează astfel, ca în virtutea efectului devolutiv al apelului prevăzut de art. 476 c.proc.civilă, să fie analizată hotărârea primei instanțe.
Titlul executoriu din cauza de față este reprezentat de decizia civilă 77/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 19.07.2012 pronunțată de aceeași instanță.
Raportat la mențiunile din dispozitiv, prima instanță a reținut corect calitatea de creditor a S.C.E. H.. Actele de executare silită se desfășoară în raport de debitorul contestator și nu s-a dovedit existența unui prejudiciu cauzat de menționarea eronată a celor două persoane fizice în cererea de executare silită și încheierile de încuviințare a executării. Susținerea apelantului în sensul că executarea s-a putea desfășura și în raport de persoanele fizice, cauzându-i un prejudiciu este neîntemeiată raportat la faptul că instanța de fon a dispus deja modificarea actelor de executare prin dispozitivul hotărârii.
S-a reținut corect și faptul că cererea de executare silită a fost formulată de avocat, în contractul de asistență juridică prevăzându-se și împuternicirea sa privind faza executării silite a creanței. Legea avocaturii nu interzice avocatului să încheie contractul de asistență juridică pentru întreg parcursul procesual, deci incluzând faza executării silite. Chiar dacă acest contract a fost încheiat anterior pronunțării deciziei civile 77, calitatea de împuternicit a avocatului pentru faza de executare silită, ulterioară, nu este afectată.
Prima instanță a apreciat ca legale procurile 22/2008 și 33/2009 în raport de mențiunile din cuprinsul acestora rezultând faptul că a fost acordată pentru administrarea societății de către T. S., în calitate de adminstrator și B. J., ca asociat. Au fost reținute disp. art. 6,7 din actul constitutiv al societății, precum și faptul că apelantul nu putea participa la luarea acestei decizii.
În ceea ce privește contractul de asistență juridică 16/2009, se constată că a fost încheiat prin mandatar D. Rodrik care a fost mandatat de T. S. și B. J. în vederea susținerii intereselor societății. Scopul pentru care a fost acordat, determină caracterul special al actului.
În apel a fost depusă procura specială dată de B. J. prin care sunt confirmate toate actele încheiate de D. Rodrik în baza mandatului anterior precum și contractul de asistență juridică.
Prima instanță a apreciat corect și cu privire obligația de plată stabilită prin decizia civilă 77/2012 în sensul în care apelantul și S.C.N. Conf S.R.L. au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată . Chiar dacă nu s-a menționat în dispozitiv, obligația nu poate fi divizibilă, aspect ce rezultă din modul de redactare a dispozitivului iar beneficiul de diviziune nu poate fi invocat. Apelantul nu poate aduce critici în privința modului de stabilire a cheltuielilor de judecată fără a înfrânge autoritatea de lucru judecat a deciziei.
În raport de aceste considerente, apreciem apelul nefondat și va fi respins cu păstrarea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatorul A. Al D. împotriva sentinței civile 8188/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.03.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
Red. D.C.
Tehnored. D.C. + C.D.
6 ex./03.09.2015
Jud. fond. P. Ș. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 395/2015. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 406/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
