Obligaţie de a face. Decizia nr. 406/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 406/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Martie 2015
Președinte - D. M.
Judecător - M. S.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 406/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta B. D. MIORIȚA în contradictoriu cu intimatul G. C. V., având ca obiect obligație de a face desființare lucrări .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 17.03.2015. Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.06.2011 sub număr de dosar_ reclamanta B. D. MIORITA a chemat în judecată pârâtul G. C. V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtului să desființeze plantația de pomi – un nuc și un copac sălbatic – aflați lângă hotarul despărțitor al proprietăților părților, să taie crengile unor pomi iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să execute aceste operațiuni pe cheltuiala pârâtului ; să fie obligat pârâtul să înlăture materialele de construcție depozitate in mod ilegal pe gardul reclamantei; să fie obligat pârâtul să modifice o pantă de scurgere spre proprietate reclamantei ,realizată de pârât la momentul asfaltării proprietății sale, să înlăture stratul de beton turnat pe proprietatea sa in care au fost prinși stâlpii gardului reclamantei; să înlăture furtunul și țeava de gaz metan care aparțin pârâtului atașate de gardul proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătata in esență următoarele: reclamanta este proprietara imobilului din mun. Iași ., imobilul său fiind învecinat la Est cu imobilul 53A proprietatea pârâtului.
Lângă gardul proprietatea reclamantei este plantat un nuc care degradează gardul prin rădăcinile sale și formează un con de umbră de circa 9 metri, și un copac sălbatec care de asemenea degradează gardul și umbrește proprietatea reclamantei.
S-au învederat dispozițiile art.607- 608 Cod civil.
S-a mai arătat că pârâtul depozitează în mod frecvent materialele de construcție pe gardul ce constituie hotarul proprietăților părților cum ar fi plăci de tablă, beton, obiecte de mobilier dezmembrate .
S-au învederat dispozițiile art.610 Cod civil.
A mai susținut reclamanta că pârâtul a turnat beton in curtea sa personală și a format o pantă de scurgere către proprietatea reclamantei care a suferit inundații în iarnă apa scurgându-se sub imobilul reclamantei. Pârâtul a prins în beton stâlpii gardului reclamantei și a folosit acești stâlpi drept suport pentru țeava de gaz metan fără a obține acordul reclamantei.
S-au învederat dispozițiile art.998 Cod civil.
Legat citat pârâtul a depus întâmpinare (f.32 ds) prin care a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzei nr._ și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, cu următoarea motivare:
Cu privire la solicitarea de a înlătura nucul și copacul sălbatic aflați lângă hotarul despărțitor al reclamantei pârâtul a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr.348/2013 tăierea unui nuc din categoria pomi răzleți - pomi izolați care se găsesc inclusiv în curți și grădini, indiferent de proprietar - se face pe bază de autorizație iar legea prevede o . criterii pentru defrișarea acestora, ce nu sunt îndeplinite în cazul nucului la care face referire reclamanta. S-a arătat că nucul respectiv este un copac tânăr de circa 12-15 ani care exista la momentul la care pârâtul a cumpărat bunul imobil, respectiv anul 2003, dată la care pomul era deja pe rod. S-a mai arătat că defrișarea fără autorizație a nucilor indiferent de sistemul de cultură constituie contravenție. Pârâtul a susținut că nucul în discuție are între altele și o funcție de susținere a terenului pe care se află cele două proprietăți, teren situat in pantă cu unghi de 30-40 grade. S-a arătat că nucul asigură funcția de susținere a terenului in pantă, rădăcinile acestuia contribuind la prevenirea alunecărilor de teren. S-a mai arătat că tăierea nucului și a copacului sălbatic ar contraveni normelor care privește protecția mediului înconjurător.
S-au invocat dispozițiile O.U.G. nr.195/2005, Legii nr.24/2007, art.34 din Regulamentul general de urbanism, dispozițiile H.C.L. nr.172/2002.
In ceea ce privește capătul de cerere al reclamantei privind înlăturarea materialelor de construcție depozitate in mod ilegal pe proprietatea sa, pârâtul a arătat că reclamanta ar trebui să precizeze la ce materiale de construcție face referire având în vedere faptul că la aproximativ 15-20 cm față de gardul acesteia pârâtul are depozitate doar unele materiale lemnoase care au fost folosite de acesta pentru mici amenajări la proprietatea sa și nicidecum un depozit de sare sau materiale corozive așa cum arată art 610 la care reclamanta face trimitere. S-a mai arătat că gardul despărțitor al proprietăților părților ar trebui mutat către reclamantă cu aproximativ 1 metru ceea ce face ca solicitarea reclamantei să fie netemeinică și nelegală.
Cu privire la capătul trei al acțiunii s-a arătat că terenul pe care se află cele două proprietăți, a reclamantei și a pârâtului, este unul în pantă astfel incât apele pluviale se scurg in mod natural către cele două case de locuit.
Suprafețe de beton turnată de pârât in anul 2010 este prevăzută cu un șanț tocmai pentru a evita scurgerea apelor pluviale către proprietatea reclamantei, pentru a face posibilă scurgerea apelor pluviale in canalul colector din stradă amenajat de S.C. Apavital. S-a arătat din nou faptul că în condițiile în care gardul despărțitor ar trebui mutat înspre proprietatea reclamantei cu circa 1 metru, cererea apare neîntemeiată și din acest punct de vedere.
In ceea ce privește ultimul capăt al cererii care privește stratul de beton, s-a arătat că față de cele stabilite prin raportul de expertiză efectuat in dosarul nr._ care stabilește că reclamanta stăpânește fără acte 13,88 mp din terenul pârâtului, motiv pentru care gardul despărțitor ar trebui mutat înspre proprietatea reclamantei cu aproximativ 1 metru, și această pretenția apare neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 7148/20.05.2014 Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată cererea reținând următoarele argumente:
,,În fapt reclamanta B. D. Miorița este proprietara suprafeței de 572 m.p. teren situat în Iași, . aflat în tarlaua 68 parcelele 4000 și 3999, teren pe care l-a dobândit de la vânzătorul M. V.. Acesta la rândul său a cumpărat terenul de la soții Hărlăranu Lucreția și Laurenț care l-au avut în proprietate de la soții M. V. și V. (contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2843/25.05.1998 (fila 103,104 dosar).
Pârâtul G. V. a dobândit în proprietate suprafața de 381 m.p. situat în Iași . prin contractele de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1932/10.10.2003 și nr. 2455/10.12.2003 (f.50-55 ds).
Cele două imobile cumpărate sunt alăturate, situate pe un teren în pantă conform expertizei efectuate în dosar (f.254), despărțite printr-un gard.
Conform celor două declarații depuse la filele 105-111 dosar (aparținând numitului M. V. și reclamantei) gardul despărțitor exista la data achiziționării imobilului de către reclamantă fiind edificat de vechiul proprietar M. V.. Reclamanta a obținut certificat de urbanism pentru a reface vechiul gard de scândură, degradat conform declarației sale. Rezultă din aceeași declarație faptul că la limita celor două proprietăți existau 2 stâlpi din fier - unul proprietatea reclamantei care servea la prinderea și susținerea porții mari și unul proprietatea pârâtului care servea la susținerea gardului pârâtului, reclamanta dislocând propriul său stâlp care era fixat in beton pentru a-l înlocui cu un altul nou. Cu această ocazie reclamanta a tăiat betonul în care era fixat vechiul stâlp însă a fost nevoită să efectueze acest lucru întrucât atunci când reclamantul a turnat beton in curtea sa nu a cofrat acest beton pe lângă stâlpii de susținere a gardului ci a folosit drept cofraj gardul și stâlpii despărțitori ai celor două proprietăți .
Din răspunsul reclamantei la punctele 20 lit.a) și 27 interogatoriu rezultă că gardul din lemn care desparte suprafețele de teren achiziționate de părți este același cu cel construit de fostul proprietar M. V., el fiind refăcut de reclamantă numai în partea din spate a imobilelor.
De asemenea astfel cum rezultă din răspunsul reclamantei la interogatoriu –pct 19- la data la care pârâtul a achiziționat imobilul său existau doi copaci – un nuc și un copac sălbatic pe suprafața de teren cumpărată de acesta (f.115 ds). Conform precizării făcute la data de 27.03.2014 de pârât și constatării expertului desemnat în cauză copacul sălbatic a fost tăiat.
Conform constatărilor aceluiași expert nu existau materiale depozitate lângă gardul despărțitor iar depoziția martorului audiat in cauză P. N. (f.130 dosar) confirmă faptul că în spatele casei pârâtul a avut în trecut depozitate materiale de construcții, sprijinite de gardul despărțitor însă acestea au fost ridicate și depozitate de către pârât la distanță de gardul despărțitor (f.130,131 dosar).
Din depozițiile martorilor audiați în cauză precum și din proba cu expertiză a rezultat faptul că țeava ce asigură alimentarea cu gaze pentru pârât a fost ancorată de stâlpii gardului despărțitor dintre cele două imobile (f.130,131, 124 ds).
Conform constatărilor expertului desemnat pe terenul deținut de pârât acesta a construit o pantă de scurgere a apei, „corespunzătoare”, proba fiind făcută cu jet de apă la fața locului și de asemenea o bordură detonată de natură să împiedice scurgerea apelor pluviale pe terenul reclamantei aspecte necontestate de părți.
Prin Decizia civilă nr.435/20 Iunie 2012 a Tribunalului Iași, irevocabilă, pronunțată în cauza având ca obiect grănițuire și revendicare derulată între reclamantă și pârâtul din cauza de față s-a stabilit faptul că reclamanta și pârâtul din cauza de față sunt coproprietari asupra terenului în suprafață reală de 756 mp (în acte 952,65 mp). Așadar s-a arătat că dreptul de proprietate aferent fiecărei părți litigante este individualizat numai ca o cotă-parte ideală din totalul suprafeței de teren deținută de autorii celor care le-au transmis dreptul respectiv A. A. și Varavu T..
Instanța a respins in acest context cererea având ca obiect grănițuirea proprietăților și revendicarea dat fiind faptul că între părți nu a avut loc operațiunea de sistare a stării de coproprietate. S-a arătat că „în afara unei împărțeli în stabilirea limitelor de hotar în prezentul litigiu nu poate interveni decât arbitrariul. Aceasta cu atât mai mult cu cât suprafața reală în zona în litigiu nu este de 952,65 m.p. ci de doar 756 m.p.”
În drept, acțiunea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art.607-608, art.610 și art.998 Cod civil, apare neîntemeiată față de situația de fapt reținută de instanța de față și de instanța investită cu litigiul având ca obiect grănițuire și revendicare.
Pe de o parte instanța reține că parte din pretențiile reclamantei apar ca rămase fără obiect în cauza de față întrucât copacul sălbatic a fost tăiat iar materialele de construcție au fost ridicate din locul în care se aflau la momentul promovării cererii.
Pe de altă parte pretențiile reclamantei întemeiate pe disp.art.607-608, art.610 Cod pr.civ., apar neîntemeiate întrucât acțiunea negatorie de servitute este deschisă titularului dreptului real al fondului aservit iar reclamanta, față de cele statuate cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr.435/20 iunie 2012 a Tribunalului Iași, nu justifică un drept de proprietate exclusivă asupra terenului ci are calitatea de coproprietar alături de pârât.
În condițiile în care drepturile părților asupra terenului în suprafață totală reală de 756 mp (conform expertizei efectuată în dosarul_ * 756) sunt concurente, bunul nefiind fracționat în materialitatea sa, în condițiile în care nici reclamanta și nici pârâtul nu sunt titulari exclusivi asupra unei fracțiuni materiale din totalul suprafeței de teren, reclamanta nu poate uza de acțiunea negatorie de servitute in contradictoriu cu co-proprietarului pentru simplul motiv că nu –a făcut împărțeala și deci linia de hotar nu este determinată.
Nu sunt aplicabile situației dedusă judecății nici dispozițiile art.998 cod civil care instituie principiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, nu poate primi semnificația unui fapt ilicit împrejurarea că pârâtul a turnat beton până la gardul dintre cele două imobile, prinzând un stâlp de susținere a gardului în beton, sau că a realizat o pantă de scurgere a apelor pe suprafața de teren deținută de acesta.
Câtă vreme starea de coproprietate persistă în privința celor două părți și cum gardul despărțitor era deja construit la momentul la care ambele părți au achiziționat suprafețele de teren, prezumția de coproprietatea prevăzută de art 590 -592 Cod civil subzistă și asupra acestui gard.
De asemenea în privința pantei de scurgere efectuată de pârât, nu poate fi etichetată drept ilicită acțiunea sa de edificarea a acestei pante câtă vreme nu s-au dovedit elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, vinovăția.
Nu rezultă că scopul sau efectul construirii pantei respective de către reclamant a fost acela de a inunda suprafeței de teren aflată în posesie pârâtei.
Terenul deținut de cele două părți litigante în coproprietate este situat într-o zonă de pantă fapt ce favorizează scurgerea naturală a apelor.
Expertul desemnat în cauză a identificat panta de scurgere construită de pârât și a caracterizat-o ca fiind una corespunzător construită, aspect pe care reclamanta nu l-a contestat. Mai mult decât atât expertul a constatat edificarea de către pârât a unei borduri de beton menită să împiedice trecerea apei în porțiunea de teren aflată în folosința reclamantei’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta B. D. Miorița solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtului la:
-refacerea gardului dintre cele două proprietăți montând intercalat între stâlpii existenți pe care este amplasată țeava de gaz, stâlpii noi, urmărindu-se și respectându-se întru totul aliniamentul actual al gardului;
-montarea opritorilor de zăpadă în șah pe două rânduri pe acoperișul anexei care dă spre proprietatea apelantei;
-repararea acoperișului magaziei apelantei, deteriorat din cauza zăpezii căzute de pe acoperișul pârâtului;
-refacerea tencuielii de la zidul beciului apelantei aflat spre proprietatea acestuia, care a fost decopertat de pământ la efectuarea săpăturilor necesare la edificarea noii construcții a acestuia,
-realizarea pe toată distanța până la poartă a unei rigole cu panta corespunzătoare de scurgere.
Greșit a apreciat prima instanță că între părți nu a intervenit partajul cu privire la terenul menționat. Partajul voluntar putând fi încheiat chiar verbal rezultă din modul în care părțile și-au împrejmuit proprietățile și din vânzarea ulterioară a loturilor astfel împrejmuite. Decizia nr. 435/20.06.2012 a Tribunalului Iași prin care s-a stabilit că părțile sunt în indiviziune nu este aplicabilă în cauză întrucât părțile și-au întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la o . aspecte care țin de refacerea unor porțiuni distruse ale proprietății nici cu privire la o . obligații ale pârâtului. Instanța de fond nu a avut în vedere raportul de expertiză C..
Prin întâmpinare pârâtul G. V. C. a arătat că apelanta a modificat obiectul cererii de chemare în judecată transformând în apel cererea dintr-o acțiune negatorie într-o acțiune în răspundere civilă delictuală, fapt interzis de art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă. Imobilele aflate în proprietatea părților sunt în coproprietate, fracțiunea matematică a fiecăruia nefiind individualizată asupra unei părți materiale din bun. Existența stării de indiviziune rezultă dintr-o hotărâre irevocabilă cu putere de lucru judecat. În consecință, anterior sistării indiviziunii nici unul dintre coproprietari nu poate exercita împotriva celuilalt nici o acțiune în justiție prin care s-ar putea atinge utilizarea bunului și ar putea împiedica exercițiul simultan și concurent al folosinței bunului aflat în coproprietate.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
În mod nepermis apelanta și-a modificat radical în cererea de apel însuși obiectul cererii de chemare în judecată, petitul pretențiilor formulate în apel constând în prestații total diferite. Or, astfel cum rezultă din disp. art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în apel părțile nu pot schimba cadrul procesual nici obiectul cererii de chemare în judecată. În consecință pretențiile noi, diferite formulate de apelantă prin cererea de apel și care înlocuiesc petitul cererii de chemare în judecată nu pot fi primite și nici analizate sub aspectul temeiniciei direct în apel.
În al doilea rând pretențiile reclamantei-apelante, chiar și cele formulate în primă instanță, vizează statuarea asupra unor raporturi de vecinătate artificiale atât timp cât aceste două imobile sunt în coproprietatea acelorași copărtași. Starea de coproprietate este stabilită cu putere de lucru judecat prin considerentele deciziei nr. 435/20.06.2012 a Tribunalului Iași, neputând fi contrazisă prin prezenta hotărâre. În aceste condiții, între imobilele unei mase de bunuri aparținând acelorași coproprietari nu pot fi stabilite servituți sau obligații care să limiteze folosința egală și concurentă a coproprietarilor asupra imobilelor, eventualele nemulțumiri legate de modalitatea de folosință putând fi evitate doar pe calea partajului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta B. D. MIORIȚA împotriva sentinței civile nr. 7148/20.05.2014 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Obligă apelanta B. D. Miorița la plata către intimatul G. V. C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător redus de instanță
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.03.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, M. S. | |
Grefier, O. S. |
Red. M.D.
5 ex. / 30.04.2015
Judecător fond: D. C. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 421/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
