Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 46/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 46/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către R. G., R. L. precum și recursul declarat de către C. I. A. împotriva sentinței civile nr. 7291 din 09.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații C. M., C. C., S. D., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 08 ianuarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei IAși sub nr._ din data de 05 aprilie 2012, reclamantul C. I. A. a chemat în judecată pe pârâții C. M., C. C., S. D., R. G., R. L., solicitând obligarea acestora la daune morale, astfel: fam. C., la plata sumei de 10000lei, pârâtul S. D. la plata sumei de_ lei și fam. R. la plata sumei de_ lei.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 03.10.2011 pârâții au adresat acestuia injurii și amenințări, manifestând un comportament verbal primitiv, obscen și huliganic în măsură să lezeze grav demnitatea, onoarea și imaginea publică a reclamantului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 alin. 3 din Constituția României și a solicitat în dovedire, încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și înregistrare audio.
Prin sentința civilă nr. 7291 din 9.05.2013 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. I. A. în contradictoriu cu pârâții G. R. și L. R.. A obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de daune morale, fiecare câte 750 lei.
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M. C. și C. C. și pârâtul D. S..
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
La data de 03.10.2011, pârâții R. G. și R. L. pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, au avut față de reclamant o atitudine injurioasă, realizând gesturi obscene, aceste aspecte reieșind din planșele foto depuse la dosar și din aspectele învederate de către pârâți la termenul din 07.02.2013 (fila 93), când aceștia se identifică singuri în planșele foto depuse la dosar ca urmare a dispoziției instanței de judecată, unul dintre aceștia arătând posteriorul reclamantului, celălalt arătând degetul mijlociu. În ceea ce privește ceilalți pârâți din cauză, instanța reține că din înregistrarea audio nu poate reieși cine sunt persoanele care au fost înregistrate iar din planșele foto de la dosar și din celelalte probe administrate în cauză, nu reiese că pârâții se fac vinovați de săvârșirea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, instanța reținând că sarcina probei în cauză o are reclamantul potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civil.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din NCC, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplicã tuturor actelor și faptelor încheiate sau, dupã caz, produse ori sãvârșite dupã ., precum și situațiilor juridice nãscute dupã .. Întrucât, în cauză, fapta ilicită a intervenit în anul 2011, octombrie, când erau în vigoare dispozițiile Codului civil vechi, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
Referitor la solicitarea de daune morale, prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale, constituie acele consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu continut neeconomic si care rezulta din atingerile si încalcarile drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinte pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului sau reputatiei unei persoane etc. Suferința invocată de reclamant a fost motivată de neacordarea îngrijirilor medicale corespunzătoare în Penitenciarul în care era deținut.
Pentru acordarea daunelor morale este necesară dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale. Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității.
În conformitate cu dispozitiile art. 998 C. civ. “orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara” iar conform art. 999 C. civ. “omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Din aceste prevederi legale rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, precum si a vinovatiei persoanei cu capacitate civila delictuala cauzatoare a prejudiciului.
F. de specificul cauzei deduse judecății, aceste cerințe trebuie analizate în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte, în special ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, în materia drepturilor fundamentale ale omului, nu numai textul legilor interne, inclusiv ale Constituției României, trebuie să respecte convențiile internaționale la care România este parte, dar și interpretarea și aplicarea acestora trebuie să fie conformă acestora.
Cu privire la existența unui prejudiciu, instanța observă că reclamantul a probat că pârâții R. au realizat, în public, gesturi obscene și jignitoare la adresa reclamantului, prin care i-a fost produsă o suferință pe plan moral, social, de natură a-i leza demnitatea și onoarea. Instanța constată că prejudiciul ocazionat este unul direct, rezultat din proferarea unor gesturi obscene la adresa reclamantului.
Cu privire la legătura de cauzalitate între faptele săvârșite de pârâți și prejudiciul anterior descris, instanța reține că acesta rezultă ex re, din însăși modalitatea de săvârșire a acțiunii ilicite și este apt de a asigura îndeplinirea unei condiții esențiale în antrenarea răspunderii civile.
Vinovăția, ca starea subiectivă ce-l caracterizeaza pe autorul faptei ilicite in momentul incalcarii normelor juridice este de asemenea îndeplinită, din probatoriul administrat în cauză rezultă că acest prejudiciu moral produs reclamantului a survenit ca urmare a faptei ilicite a pârâților, existând un raport de cauzalitate iar pârâții au săvârșit aceste fapte cu vinovăție.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța reține că în doctrina și practica judiciară s-a arătat că este pe deplin justificată acordarea unor compensații materiale persoanelor care au suferit daune morale, compensații care se stabilesc prin apreciere, dar nu o apreciere de ordin general, ci avându-se în vedere anumite criterii raportate la fiecare caz în parte.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei în cauza, în plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, etc.
Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs. Repararea Integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil (patrimonial sau nepatrimonial), în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situația anterioară (restitutio in integrum). Instanța Supremă a decis că „despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului”; și, de asemenea, că „este de principiu că victima unui fapt ilicit are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit” iar întinderea despăgubirilor este determinată de principiile reparației integrale a prejudiciului”.
Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogatire fara justa cauza, ci ele trebuie sa aiba caracter compensatoriu pentru o suferinta certa, rezultata din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de doctrina si jurisprudenta in cuantificarea despagubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despagubiri implica fara indoiala si o doza de aproximare, insa instanta trebuie sa stabileasca un anumit echilibru intre prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi inlaturat in totalitate, si despagubirile acordate, in masura sa permita celui prejudiciat anumite avantaje care sa atenueze suferintele morale, fara a se ajunge insa in situatia imbogatirii fara just temei.
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea ,,prețului" suferinței fizice și psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial din ceea ce ar însemna o viata normală, liniștită și fericită pentru aceasta in momentul respectiv, dar și în viitor în societatea respectivă.
Ținând cont de aceste criterii, instanța reține că faptele ilicite ale pârâților nu au avut consecințe iremediabile sau pe termen lung asupra persoanei reclamantului, de altfel, nici reclamantul nu a pretins acest fapt.
În consecință, pentru motivele de fapt și de drept arătate, instanța va admite acțiunea în răspundere civilă delictuală în parte și, în temeiul art. 998-999 Cod civil, va dispune admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantul C. I. A. în contradictoriu cu pârâții G. R. și L. R., și a obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de daune morale, fiecare câte 750 lei, ținând cont că fiecare dintre aceștia a săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii reclamantului și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M. C. și C. C. și pârâtul D. S., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal au declarat recurs reclamantul C. I. A. respectiv pârâții R. L. și R. G..
Recursul declarat de către C. I. A. nu a fost timbrat, obligație stabilită in sarcina acestuia prin încheierea din 13.11.2014, comunicată la data de 20.11.2014, prin urmare, in temeiul art. 33,36 alin 2 din OUG 80/2013 cererea sa de recurs va fi anulată ca netimbrată.
Prin recursul formulat de către pârâții R. L. și R. G., legal timbrat, s-au formulat critici de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, respectiv:
Instanța a realizat o greșită analiză a probatoriului, stabilind vinovăția lor pe baza unei planșe fotografice care nu datează din 3.10.2011, ci din 14.09.2011 când intre părți a avut loc un alt conflict. Mai mult, nu se poate ști cu certitudine dacă acțiunea paratului il viza pe reclamant.
Motivarea judecătorului fondului include considerente străine de cauză ( vizând suferințele unui deținut) iar restul considerentelor in aprecierea daunelor morale sunt strict teoretice. Nu s-au analizat apărările paraților privind inexistența unui prejudiciu. Susțin recurenții că nu s-ar putea reține defăimarea paratului, recunoscut in comunitate pentru scandaluri și violențe, cercetat pentru săvârșirea unor fapte penale.
Paratul a avut un rol determinant in generarea conflictului, prin acțiunile sale provocatoare, care au generat o apostrofare ușor neadecvată a paratului, însă datorată comportamentului agresiv și violent al acestuia.
Recursul este nefondat și va fi respins .
Motivul de recurs privind nerelevanța planșei foto depuse la dosar care vizează fapte petrecute la o altă dată decât cea indicată in cererea de chemare in judecată este nefondat. Nu s-a probat că această planșă datează din 3.10.2011, nu s-a probat nici că datează din data de 14.09.2011 așa cum se susține in recurs. Acest fapt nu s-a contestat însă in fața primei instanțe, prin întâmpinare parații procedând mai degrabă la justificarea faptelor ce le sunt atribuite prin detalierea profilului social și moral al reclamantului. Fără să conteste fotografia depusă parații fac trimitere la aceasta prin întâmpinarea depusă la fond. In analiza faptelor derulate la data de 3.10.2011 parații nu neagă existența unui conflict cu reclamantul, in întâmpinarea din fața instanței de fond se invocă faptul că reclamantul avea atunci asupra sa aparat de fotografiat și înregistrat. Parații recunosc folosirea unor eventuale cuvinte „neacademice” ( fila 29 alineat 3 dosar fond ) pentru care folosesc și sintagma „apostrofare ușor neadecvată” in cererea de recurs. Martora R. R. P. declară că a asistat la aceeași dată, 3.10.2011, la injurii adresate reciproc intre părți, pârăsind locația incidentului mai înainte de finalizarea acestuia. Prin urmare, faptele atribuite paraților la data de 3.10.2011 sunt dovedite in limita reținută de instanța de fond.
Nefondat este și motivul de recurs privind aprecierea asupra daunelor morale ca și cel privind condițiile de reținere a răspunderii delictuale.
Chiar dacă pagina 2 a sentinței judecătorului fondului înscrie o frază străină de speța dedusă judecății, raționamentul expus in argumentarea reținerii răspunderii delictuale și a determinării daunelor morale nu este afectat. Judecătorul fondului argumentează cu largi considerente teoretice, dar pertinente și explicite, acordare daunelor morale, limita acestora fiind apreciată corect in raport de circumstanțele cauzei.
Prejudiciul adus demnității reclamantului este real, acesta a fost pricinuit prin atitudini indecente ale paraților care aduc atingere normelor de elementară bună-cuviință și respect reciproc intre vecini. Nu se poate reține teza potrivit căreia profilul social al reclamantului exclude ipoteza existenței unui prejudiciu, pentru că in acest mod s-ar accepta ca fapte de felul celor săvârșite de pârâți să fie admisibile in raport de circumstanțe, ori de persoana față de care sunt săvârșite. Un atare raționament nu poate fi, însă, primit.
Raportul din suma solicitată cu titlu de daune împotriva familiei R. si suma stabilită prin hotărâre denotă a cenzură severă a criteriilor de acordare a acestora realizată de instanța de fond, care pune in valoare și aspectele invocate de parați ce țin de culpa reclamantului in întreținerea acestui conflict, confirmate și de martorul audiat.
Pentru aceste motive Tribunalul constată nefondat recursul, pe care il va respinge, in temeiul art. 312 alin1 Cod pr.civilă, cu menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții R. G. și R. L. împotriva sentinței civile 7291/9.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul C. I. A. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.01.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, I. D. |
Grefier, G. I. |
Red.și tehn./T.D./23.04.2015
Judecătoria Iași: D. L. M. Ș.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 215/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 217/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
