Anulare act. Hotărâre din 17-02-2015, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 199/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Februarie 2015
Președinte - C. A.
Judecător - C. D.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 199/2015
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr.962/18.09.2013 a Judecătoriei Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 3 februarie 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 10 februarie 2015, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin decizia civilă nr. 962/18.04.2013 Curtea de Apel Iași a admis recursul formulat de B. V. împotriva deciziei civile nr. 110 din 6.03.2013 a Tribunalului Iași pe care o casat-o în tot, a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei-intimate B. V. invocată de pârâtul-apelant A. I. și a trimis cauza la Tribunalul Iași pentru rejudecarea apelului în fond.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
„Prin sentința civilă nr._ din 18 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Iași a hotărât:
A admis acțiunea promovată de către reclamanta B. (fostă A.) V. în contradictoriu cu pârâtul A. I..
A anulat certificatul de moștenitor nr. 155 din 14.12.2005, eliberat de Biroul Notarului Public B. A. L..
A constatat calitatea de unic moștenitor legal a reclamantei după defuncta B. A., decedată la 12.06.2005 în mun. Iași.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1031,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.06.2005 a decedat numita B. A., iar la 14.12.2005 s-a emis certificatul de moștenitor nr. 155 de către BNP B. A. L. prin care s-a constatat calitatea de unic moștenitor testamentar a pârâtului A. I., în baza testamentului olograf din 14.04.2005, înscris ce a fost desființat prin sentința penala nr. 3557/2011. Pe cale de consecință, actul în baza căruia s-a constatat calitatea de legatar nemaifiind în ființă, actul subsecvent, certificatul de moștenitor nr. 155/2005, care are la baza înscrisul respectiv se impune a fi anulat.
A reținut instanța de fond că, potrivit art. 76 si urm. din Legea nr. 36/1995, în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale. Pe baza de declarație sau probe administrate în cauza se va stabili daca succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal. Calitatea de moștenitor si numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civila și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de proba admise de lege.
Cum înscrisul in baza căruia notarul public a stabilit calitatea de moștenitor testamentar a pârâtului nu mai există, fiind desființat de instanța penală care a constatat că acesta a fost scris și semnat de către pârât, se impune anularea certificatul de moștenitor. Pârâtul a susținut că are o legătură de rudenie cu reclamanta, însă nu a dovedit aceste apărări.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat să se constate calitatea sa de unic moștenitor legal după defuncta B. A.. Într-adevăr, reclamanta si defuncta au ca autor comun pe M. G., care prin testamentul întocmit la 7 mai 1957 in Goesti, a recunoscut paternitatea defunctei B. A.. Pe de altă parte, M. G. este tatăl lui B. I., bunica reclamantei.
Prin urmare, reclamanta face parte din clasa a IV-a de moștenitori, fiind colateral ordinar cu defuncta, de grad IV (B. A., fiică– M. G., tată - Bocanca I., fiică - Bocanca V., nepot - B. V., strănepoată). În lipsa unor moștenitori din primele trei clase, reclamanta este chemată la moștenirea defunctei B. A., conform art. 675 Cod civil, în calitate de colateral ordinar de grad IV.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul A. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelantul, în motivarea cererii, că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză.
Susține apelantul că este inadmisibil capătul de cerere vizând constatarea calității de unic moștenitor al reclamantei, fiind imposibilă identitatea de persoane între M. G., ce apare în testamentul din 1957 și în certificatul de deces existent la dosarul cauzei, și M. G., tatăl numitei B. I., bunica reclamantei.
Deoarece între reclamantă și defunctă nu există nici o legătură de rudenie și față de faptul că nu este beneficiara nici unei liberalități, reclamanta apare lipsită de calitate procesuală activă în a promova prezenta cerere.
Prin decizia civilă nr. 110/2013 din 06 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Iași – Secția I civilă a hotărât:
A admis apelul formulat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr._/18.09.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care a schimbat-o în tot în sensul că:
A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârât.
A respins, pentru lipsa calității procesuale active, acțiunea civilă formulată de reclamanta B. (fostă A.) V. în contradictoriu cu pârâtul A. I..
A obligat intimata să plătească apelantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 15/_, emis de BNP B. A. L., prin care pârâtul a devenit unicul proprietar al apartamentului situat în Iași, .. 7, .. C, ., și constatarea acesteia ca având calitatea de unic moștenitor de pe urma defunctei B. A..
Față de ansamblul probator administrat la fond, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor, instanța de fond a decis raportat la soluția pronunțată în sentința penală nr. 3557/2011 a Judecătoriei Iași, iar în ceea ce privește al doilea capăt de cerere, referitor la constatarea calității de unic moștenitor a reclamantei, instanța de fond s-a pronunțat exclusiv pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă.
Astfel, instanța de fond a reținut că defuncta B. A. și reclamanta B. V. au ca autor comun pe M. G., care prin testamentul dat în anul 1957 a recunoscut paternitatea defunctei. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că același M. G. este tatăl numitei B. I., bunica reclamantei.
A reținut instanța de apel că testamentul dat de M. G., în anul 1957, luna mai, ziua 9, este emis cu puțin timp înainte de decesul acestuia, la 01.06.1957, care face identitatea celor două persoane foarte probabilă. Astfel, această identitate există între M. G., ce a testat în anul 1957 și a recunoscut paternitatea defunctei, și M. G. ce apare în certificatul de deces . nr._ depus de reclamantă, însă, a apreciat instanța de apel, nu poate fi reținută paternitatea numitului M. G., care din același certificat de deces reiese că este născut în anul 1894, față de bunica reclamantei, B. I., care din certificatul de deces . nr._, depus tot de reclamantă, reiese că s-a născut în 1890, adică anterior tatălui, astfel cum a reținut instanța de fond gradul de rudenie.
Prin urmare, neexistând identitate între M. G., ce apare în testamentul din1957 și în certificatul de deces existent la dosar, și M. G., tatăl numitei B. I., bunica reclamantei, nu se poate reține calitatea procesuală activă a acesteia.
Nefăcându-se dovada că există vreo legătură de rudenie între reclamanta-intimată și defunctă, aceasta apare lipsită de calitate procesuală activă în promovarea prezentei cereri, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. V. și a schimbat în tot sentința fondului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și motivat, reclamanta B. V., criticând-o pentru nelegalitate.
Sub un prim aspect, recurenta critică decizia instanței de apel care cuprinde motive contradictorii, ceea ce face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Dezvoltând acest motiv, recurenta arată că din considerentele deciziei - fila 3 ultimele 3 paragrafe - rezultă că acțiunea pe fond este întemeiată, în vreme ce prin dispozitivul deciziei s-a constatat lipsa calității sale procesuale active.
Sub un alt aspect, recurenta critică soluția instanței de apel de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, pe care o consideră dată cu încălcarea legii, ceea ce face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Dezvoltând acest motiv, recurenta arată că în mod corect a reținut instanța de fond calitatea sa de colateral ordinar al defunctei B. A..
Susține recurenta că intimatul, fost soț, a pretins în proces că are calitatea de moștenitor al defunctei B. A., fără însă a proba cu vreun act de stare civilă această afirmație. Mai mult, intimatul a falsificat testamentul („declarație” din 14.04.2005) pe care l-a folosit în procedura succesorală notarială, finalizată cu emiterea certificatului de moștenitor nr. 155/14.12.2005, contestat în proces. Falsul a fost cercetat penal iar intimatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3552/22.12.2011 a Judecătoriei Iași (definitivă prin decizia penală nr. 649/29.05.2012 a Curții de Apel Iași), fiind desființată în tot și înscrisul sub semnătură privată falsificat de către A. I..
Sub un ultim aspect, recurenta critică decizia instanței de apel pe motiv că nu a dat eficiență dispozițiilor art. 22 Cod procedură penală care reglementează autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în civil, dispoziții legale pe care susține recurenta că le-a invocat în cadrul concluziilor orale expuse la ultimul termen în apel și pe care instanța de prim control judiciar nu le-a analizat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât decizia instanței de apel este legală.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul arată că în mod corect instanța de apel a rectificat eroarea fondului cu privire la gradul de rudenie dintre recurentă și defuncta B. A., iar aspectele vizând o pretinsă lipsă a rudeniei dintre intimat și defuncta B. A. pot fi analizate de către instanța competentă în condițiile în care un moștenitor real și legal s-ar simți lezat în drepturi de situația creată în prezenta cauză.
Se mai apără intimatul arătând că nu este incidentă autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în civil, câtă vreme în cauza penală a fost anulat testamentul olograf iar prezenta judecată civilă se referă la certificatul de moștenitor.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate prin recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat, în limita și potrivit considerentelor ce urmează:
Criticile recurentei privind pretinsa motivare contradictorie sunt nefondate. Argumentația la care face trimitere recurenta reprezintă parte din considerentele instanței de fond, redate în cuprinsul deciziei recurate, iar nicidecum considerentele instanței de apel rezultate din examinarea motivelor de apel.
Structura considerentelor instanței de apel respectă prevederile art. 261 Cod procedură civilă, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă.
Analizând însă motivul de recurs referitor la soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale active, Curtea constată că admiterea excepției de către instanța de apel este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor legale, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, împrejurările de fapt reținute de către instanțele de fond și apel relevă că procedura succesorală notarială privind pe defuncta B. A., decedată la 12.06.2005, cu ultim domiciliu în mun. Iași, finalizată cu emiterea certificatului de moștenitor nr. 155/14.12.2005 prin care s-a constatat calitatea intimatului A. I. de legatar universal, a avut la bază testamentul olograf din 14.04.2005.
Acest testament olograf (înscrisul sub semnătură privată intitulat „Declarație”, datat 14.04.2005), falsificat de către intimatul A. I., a fost desființat în totalitate, în baza art. 348 Cod procedură civilă, prin sentința penală nr. 3557/22.12.2011 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 649/29.05.2012 a Curții de Apel Iași.
În alte cuvinte, a fost desființat în totalitate actul juridic pe care și-a fundamentat intimatul A. I. calitatea de legatar universal, calitate ce i-a fost recunoscută acestuia prin certificatul de moștenitor nr. 155/2005 a cărui anulare face obiectul prezentei judecăți.
Prin urmare, având a cerceta soluția dată excepției, prin prisma criticilor apelantului, instanța de apel trebuia să pornească de la definiția doctrinară a calității procesuale active, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Or, în privința anulării certificatului de moștenitor, dispozițiile art. 88 alin.1 teza I din Legea nr. 36/1995 (în forma aplicabilă raportului juridic litigios) stabilesc că „Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii”.
Prin urmare, instanța de apel trebuia să observe că, pe de o parte, reclamanta-recurentă este terță persoană în raport cu certificatul de moștenitor contestat, în sensul că nu a participat la procedura succesorală notarială și nu a consimțit la eliberarea lui, și că, pe de altă parte, aceasta a contestat calitatea de moștenitor (legatar universal) a titularului certificatului, intimatul A. I., invocând tocmai desființarea testamentului olograf falsificat, pe care și-a întemeiat A. I. calitatea de moștenitor testamentar, împrejurări care aduceau în discuție încălcarea ordinii publice și fraudarea legii și care justifică legitimarea procesuală activă a recurentei-reclamante în proces.
Exced domeniul de analiză a acestei condiții generale de exercitare a acțiunii civile și intră în sfera fondului raportului juridic litigios afirmațiile și apărările părților referitoare la pretinsa lor calitate de moștenitori legali ai defunctei B. A. (care, în susținerea reclamantei, ar fi sora bunicii B. I. – decedată în 1935 și având ca părinți pe M. G. și M., iar în susținerea pârâtului ar fi soția fratelui mamei sale, A. M.).
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, Curtea apreciază că recurenta-reclamantă și-a justificat calitatea procesuală activă. Reținând contrariul și admițând excepția invocată, instanța de apel a soluționat pricina cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pentru motivele expuse, reținând că instanța de apel a admis greșit excepția lipsei calității procesuale active și prin aceasta a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în tot decizia recurată, va respinge excepția lipsei calității procesual active și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului în fond aceleași instanțe, care va avea în vedere la soluționarea pricinii și celelalte critici expuse în cererea de recurs.”
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .
Analizând apelul de față, după casare și trimitere spre rejudecare, tribunalul reține următoarele:
Prin certificatul de moștenitor nr. 155 emis de BNP B. A. L. s-a constatat calitatea de unic moștenitor testamentar a pârâtului A. I., în baza testamentului olograf din 14.04.2005, înscris ce a fost desființat prin sentința penală nr. 3557/2011.
Testamentul olograf (înscrisul sub semnătură privată intitulat „Declarație”, datat 14.04.2005), falsificat de către intimatul A. I., actul care a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor a fost desființat în totalitate, în baza art. 348 Cod procedură penală, prin sentința penală nr. 3557/22.12.2011 a Judecătoriei Iași, devenită definitivă prin decizia penală nr. 649/29.05.2012 a Curții de Apel Iași.
În prezenta cauză, intimata reclamantă a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 155/14.12.2005 emis de BNP B. A. L. din Iași și constatarea calității ei de unic moștenitor.
Reclamanta a invocat faptul că ea este unica moștenitoare a mătușii sale – B. A., decedată la data de 12.06.2005, de pe urma căreia a rămas un apartament situat în Iași, ..7, ., ..
Pentru a dovedi cele pretinse, respectiv că este unica moștenitoare, intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei copii de pe certificatul ei de naștere, de pe certificatul de căsătorie cu pârâtul, de pe sentința civilă de divorț, de pe buletinul, certificatul de naștere și certificatul de deces al numitei B. A., de pe certificatul de deces al persoanei B. I., de pe certificatul de deces al lui M. V. G. și de pe testamentul olograf lăsat de M. V. G. la data de 7 mai 1957, declarația dată în numele defunctei B. A. și desființat.
Reclamanta intimată nu a explicat în cererea inițială legătura sa de rudenie cu B. A.. D. la fila 76 din dosarul de fond s-a depus o schiță sumară, fără precizarea datelor de stare civilă.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta intimată B. V., născută la 06.03.1940, este fiica lui B. V. și B. I. ( conform certificatului de naștere ..i. nr._, aflat la fila 9 dosar de fond). Nu a depus însă nici un înscris din care să rezulte clar care au fost părinții mamei sale(bunicii materni ai reclamantei) și nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte fără dubiu că străbunicul ei era M. G..
A depus - fila 14 dosar de fond - o copie de pe certificatul de deces al unei persoane numită B. I., născută în 1890, fiica lui M. G. și M. M.. Conform schiței de la fila 76 dosar de fond, reclamanta pretinde că aceasta ar fi fost bunica sa, însă acest aspect nu este susținut de actele depus la dosar.
Oricum, B. I. nu putea să fi fost fiica lui M. G. al cărui certificat de naștere este depus la dosarul de fond la fila 15, pentru că acesta este născut cu 4 ani mai târziu, în anul 1894.
Valentinei B., în calitate de reclamantă, îi revenea sarcina de a dovedi clar legătura sa de rudenie cu M. V. G. și, respectiv, B. A., fapt pe care nu l-a realizat.
Lipsa acestor dovezi fac de prisos analiza altor aspecte privind existența altor rude mai apropiate sau egale în grad față de B. A., raportat la reclamantă.
Reclamanta B. V. nu a dovedit că are vocație succesorală și că este unica moștenitoare după defuncta B. A..
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 296 din codul de procedură civilă aplicabil, tribunalul va admite apelul declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr.962/18.09.2013 a Judecătoriei Iași și va respinge acțiunea formulată de B. V. în contradictoriu cu pârâtul A. I..
În baza dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, tribunalul va obligă intimata să plătească apelantului suma de 817 cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr.962/18.09.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în tot.
Respinge acțiunea formulată de B. V. în contradictoriu cu pârâtul A. I..
Obligă intimata să plătească apelantului suma de 817 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2015.
Președinte Judecător Grefier
A.C. A.M. B.I.
Redactat: A.C./4 ex
Judecător de fond: H. L., Judecătoria Iași
| ← Fond funciar. Decizia nr. 217/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 176/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
