Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1836/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1836/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1836/2015
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1836/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător L. H.
Grefier D. M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul M. I. și pe intimații C. E., M. V., M. V. și M. M., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 17.12.2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 334/17.06.2015 a Judecătoriei Iași, s-au dispus următoarele:
„Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul M. I. prin întâmpinare.
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâții M. I., M. V. M. V. și M. M..
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat, efectuate în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamanta a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului M. I. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.”
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.01.2015, pe calea specială prevăzută de dispozițiile art.1025-1032 Noul Cod de procedură civilă, reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâții M. I., M. V., M. V. și M. M. pentru ca aceștia să fie obligați să plătească suma de 620 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată suportate cu titlu de onorariu de avocat în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași. S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar constând în taxă judiciară de timbru.
Instanța a fost legal investită prin completarea de către reclamantă a formularului de cerere prevăzut de dispozițiile art.1028 Noul Cod de procedură civilă în motivarea căruia s-a arătat în esență faptul ca în prin sentința civilă nr._/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare împotriva tuturor actelor de executare silită din cadrul dosarului de executare nr. 140/2014 și că deși reclamanta a solicitat plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei, reprezentând onorariu de avocat, în cadrul concluziilor orale de la ultimul termen de judecată din respectivul dosar, instanța a respins cererea ca neîntemeiată, considerând în mod greșit că acele cheltuieli trebuiau solicitate prin acțiunea introductivă și nu la finalul dezbaterilor. Arată reclamanta că în fața instanței a fost asistată de avocat din cadrul SCPA N. M. și O. C. din Baroul Iași. În consecință, având în vedere disp.art.453 al.1 NCPC, întrucât pârâtul a pierdut procesul, solicită obligarea acestuia la plata sumei de 620 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat) suportate de reclamantă în dosarul nr._ .
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 453 al.1, art. 1025 și urm. NCPC.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate formularului următoarele: chitanță de plată nr. 997/10.03.2014 reprezentând dovada achitării onorariului de avocat, factură nr. 1325/10.03.2014 privind onorariul de avocat, împuternicire avocațială, copie a contractului de asistență juridică nr._/28.02.2014 și copie a sentinței civile nr._/29.09.2014.
Formularul a fost depus în 5 exemplare însoțit de duplicatul înscrisurile depuse în dovedire.
Prin formularul de investire a instanței reclamanta nu a solicitat ca în cauză să aibă loc dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei.
Pârâtul M. I. a depus un răspuns cu privire la pretențiile afirmate de reclamantă, arătând că cererea formulată de reclamantă este nelegală, invocând totodată excepția autorității de lucru judecat, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată fiind respinsă printr-o hotărâre definitivă, respectiv prin sentința civilă nr._/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
Pârâților M. V., M. V. și M. M. le-a fost comunicat formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia precum și formularul de răspuns, conform dispozițiilor art. 1029 alin.3 din N.C.P.C., însă aceștia nu au depus la dosar, în termenul prevăzut de dispozițiile art.1029 alin.3 NCPC, un răspuns la pretențiile afirmate de reclamantă.
Reclamanta a depus la dosar precizări cu privire la răspunsul pârâtului M. I., solicitând instanței respingerea excepției autorității de lucru judecat, arătând că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă prin sentința civilă nr._/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, instanța considerând că respectivele cheltuieli nu au fost solicitate în petitul acțiunii, nefiind respinsă pe motiv de netemeinicie.
Pârâților le-au fost comunicate precizările formulate de reclamantă, însă aceștia nu au depus răspuns cu privire la aspectele invocate în cuprinsul precizărilor.
Instanța se va pronunța cu privire la cererea cu care a fost investită în raport de actele aflate la dosar, pe care analizându-le reține următoarele:
În dosarul nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la 28.02.2014, contestatoarea C. E. a solicitat în contradictoriu cu intimații M. I., M. V., M. M., M. V. și B. B. G. ȘI L. N. G. C., anularea tutror actelor de executare silită în dosarul de executare nr. 140/2014. Acțiunea a fost formulată și depusă prin avocat din cadrul SCPA N. M. și O. C., cu împuternicire avocațială anexată cererii.
Prin sentința civilă nr._/29.09.2014, a fost admisă contestația la executare formulată de reclamantă în contradictoriu cu intimații M. I., M. V., M. M., M. V., însă a fost respinsă cererea contestatoarei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, instanța reținând că la dosar s-a depus chitanța 997/10.03.2014 și factura 1325/10.03.2014, însă această cerere de acordare a cheltuielilor de judecată nu s-a regăsit în cuprinsul acțiunii inițiale și nici al unei cereri modificatoare, neputând fi analizată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată în concluziile pe fondul cauzei.
În prezenta cauză reclamanta a depus la dosar factura nr. 1325/10.03.2014 în valoare de 620 lei cu chitanța nr. 997/10.03.2014 în valoare de 620 lei, reprezentând onorariu avocat - consultanță, asistență și reprezentare juridică Jud. Iași conform contractului_/28.02.
În drept, potrivit art.451 și urm. NCPC:
Art. 451 (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. (2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Art. 453 (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Temeiul suportării cheltuielilor de judecată de către partea care pierde procesul îl constituie culpa procesuală, ca formă particulară de răspundere civilă delictuală, elementele răspunderii definite de art.1357 NCC fiind implicit dovedite în cazul cheltuielilor solicitate în cadrul litigiului de fond, respectiv trebuind probate de reclamant în ipoteza solicitării cheltuielilor pe cale separată.
În speță, față de parcursul dosarului de fond nr._, instanța reține ca dovedite elementele răspunderii definite de art.1357 NCC, întrucât prin sentința civilă nr._/2014 a fost admisă contestația la executare formulată de reclamantă în contradictoriu cu intimații M. I., M. V., M. M., M. V., intimații căzuți în pretenții aflându-se în culpă procesuală față de declanșarea litigiului de către contestatoare și efectuarea de către aceasta a unor cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul M. I., instanța o apreciază ca neîntemeiată, întrucât respingerea cheltuielilor de judecată în litigiul de fond a fost realizată în baza unei analize a momentului procesual la care această cerere a fost iterată în fața instanței, fără a antama aspecte legate de existența cheltuielilor și îndreptățirea reclamantei la a le obține. În acest context, reclamanta este îndreptățită la a solicita aceste cheltuieli pe cale separată, fără a i se putea opune o excepție a autorității lucrului judecat
Față de cele de mai sus, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr._ .
Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 453 C.proc.civ. potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată”, instanța constata că acest capăt de cerere accesoriu este întemeiat cu privire la taxa de timbru de 50 lei.”
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel M. I. pentru următoarele considerente:
În procesul de fond dosarul nr._ intimata reclamantă C. E. a solicitat iar instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, hotărârea rămânând definitivă prin neapelare. În acest context a înțeles să invoce în prezentul litigiu excepția autorității de lucru judecat în condițiile în care cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă, o nouă cerere nemaiputând fi promovată, incidente fiind dispozițiile art. 430 și următoarele din Codul de Procedura Civilă.
Considerentul instanței de fond conform cu care reclamanta este îndreptățită a solicita aceste cheltuieli pe cale separată nu poate fi primit deoarece o cerere separată de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate într-un alt proces poate fi formulată și eventual admisă doar în cazul în care a solicitat expres acest lucru. În condițiile în care cererea de cheltuieli de judecată a fost respinsă, calea corectă era promovarea apelului sau recursului și nu promovarea pe cale separată a unei cereri, caz în care devin incidente dispozițiile art. 430 Cod Procedură Civilă.
Apelul a fost legal timbrat, formulat și motivat în termen.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului. Dintr-o eroare nu a solicitat în petitul contestației la executare obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, drept urmare a solicitat acordarea cheltuielilor pe cale separată în cadrul prezentului dosar conform art. 453 al. 1 din NCPC.
Așa cum corect a reținut prima instanță, nu există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește solicitarea privind ca pârâții să suporte cheltuielile de judecată aferente dosarului nr._ . Instanța a respins în dosarul nr._ cheltuielile de judecată considerând că nu au fost solicitate prin petitul acțiunii, nu pe motive de netemeinicie. Astfel, având în vedere că sentința civilă nr._ din 29.09.2014 definitivă dată în dosar nr._ a fost admisă contestația la executare a reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâții, dispunându-se anularea executării silite înseși și a actelor de executare aferente, raportat la prevederile art. 453 al. 1 din NCPC, având în vedere inexistența autorității de lucru judecat din prisma faptului că nu a solicitat cheltuieli de judecată în petitul cererii, cererea fiind respinsă pe acest motiv și nu pe motive de netemeinicie, a solicitat intimata admiterea apelului și păstrarea ca legală a încheierii din 17.06.2015 prin care s-a admis acțiunea reclamantei.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, tribunalul va reține că apelul declarat de către pârâtul M. I. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Apelantul a criticat modul de soluționare al excepției autorității de lucru judecat, raportat la faptul că în cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._, instanța a analizat cererea privind cheltuieli de judecată formulată de reclamantă iar aceasta nu a menționat expres că va solicita cheltuielile pe cale separată.
Tribunalul reține că potrivit art. 452 din Codul de Procedură Civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. La art. 453 al. 1 se arată că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Din conținutul sentinței civile nr._/2014 pronunțată la 29.09.2014 de Judecătoria Iași în cadrul dosarului nr._ rezultă că instanța a dat câștig cauză contestatoarei C. E., fiind admisă contestația la executare formulată de aceasta în contradictoriu cu M. I., M. V., M. M., M. V.. În considerente, aceeași instanță a reținut că cererea de cheltuieli de judecată, formulată de contestatoare, nu a fost formulată în cadrul cererii inițiale de chemare în judecată, cheltuielile fiind solicitate odată cu depunerea de concluzii asupra fondului cauzei.
Prin urmare, raportat la momentul solicitării lor, instanța nu s-a considerat legal învestită cu o cerere accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se opune autoritatea de lucru judecat era necesar ca instanța să fi analizat cererea privind cheltuieli de judecată pe fond, ori în cazul de față instanța nu s-a considerat legal învestită cu o astfel de cerere, nefiind analizată îndreptățirea reclamantei, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr._/2014.
În atare condiții, reclamanta C. E. a formulat o nouă cerere, întemeiată pe principiul răspunderii civile ( art. 1349 cod civil și art. 1357 Cod Civil), de această dată cererea fiind analizată pe fond. Nu era necesar ca anterior în primul litigiu reclamanta să fi arătat că va solicita cheltuielile pe cale separată, legea neimpunând o astfel de condiție.
Tribunalul apreciază că prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, dreptul reclamantei fiind valorificat pe cale separată în conformitate cu dispozițiile Codului civil și al codului de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de M. I. împotriva sentinței civile 334/17.06.2015, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de paratul M. I. impotriva sentintei civile nr. 334/17.06.2015 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 17.12.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, L. H. | |
Grefier, D. M. B. |
Red./tehnored. L.H.
7 ex./18.01.2016
Judecător fond: D. M. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1784/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Sentința nr. 1735/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
