Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 847/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 847/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 847/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Iunie 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 847/2015
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelanții: I. D., I. C., C. P., Z. A. M. împotriva sentinței civile nr. 78/2015 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimatul B. L., având ca obiect constatare nulitate act juridic .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, asistat de av. M. C. C., lipsă fiind apelanții.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se referă instanței că apelul se află la primul termen de judecată și că procedura de citare este legal îndeplinită.
Din oficiu, în temeiul disp. art. art. 95 al.2 NCPC și art. 482 NCPC, Tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să judece prezentele cereri de apel, care se află la primul termen de judecată, apelul declarat de către I. D. și I. C. este declarat în termen, este motivat, semnat și este legal timbrat, iar apelul declarat de către C. P. și Z. A. M. este declarat în termen, este motivat, semnat și nu este timbrat deși părțile au fost citate cu mențiunea achitării, în solidar, a taxei judiciare de timbru de 907,5 lei .
Instanța constată că procedura de citare cu apelanta Z. A. M. s-a realizat la domiciliul acesteia din România, respectiv: ., jud. Iași, dovada de citare fiind semnată chiar de destinatară.
Instanța pune în discuția părților excepția netimbrării cererii de apel formulată de către apelantele C. P. și Z. A. M.:
Av. C. C. pentru intimat solicită admiterea excepției și anularea apelului ca netimbrat.
Instanța, față de apelul declarat de către I. D. și I. C., constată că prin cererea de apel nu s-au solicitat probe și acordă intimatului cuvântul la probe:
Av. C. C. pentru intimat, arată că prin întâmpinare a solicitat proba cu înscrisuri, dar arată că renunță la această probă, arătând că nu au probe în apel și că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului declarat de către apelanții I. D. și I. C.:
Av. C. C. pentru intimat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele din întâmpinare și obligarea tuturor apelanților la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocat.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința civilă 78/9.01.2015 pronunțată de Judecătoria P. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. L. în contradictoriu cu pârâții I. D., I. C. și Z. A. M..
S-a constatat nulitatea absolută a încheierii completatoare nr. 5829/30.05.2007, a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 4936/24.08.2007, nr. 7635/27.12.2007 și nr. 2623/14.08.2013 la BNP I. M. și Z. C..
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 7.058 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost obligați pârâții la plata către stat a sumei de 1.795 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului prin încheierea din 17.10.2013.
S-a dispus comunicarea unui exemplar al sentinței la data rămânerii definitive către BNP I. M. și BNP Z. C. în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în evidențele notariale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., reclamantul B. L., a chemat in judecata si personal la interogatoriu parații I. D., I. C. și C. P., Z. A. M., pentru ca in contradictoriu si pe baza probelor administrate sa se dispună constatarea nulitații absolute a incheierii completatoare nr. 5829/30.05.2007 si a contractelor de vânzare-cumparare autentificate sub nr. 4936/24.08.2007, nr. 7635/27.12.2007 si sub nr. 2623/14.08.2013 cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamantul a menționat că cele trei contracte de vanzare-cumparare autentificate sub nr. 4936, din data de 24.08.2007, sub nr. 7635 din data de 27.12.2007 si sub nr. 2623 din data de 14.08.2013, a caror nulitate absoluta a solicitat sa fie constata de catre instanta, au avut acelasi obiect: imobil casa de locuit si suprafata de 2300 m.p. teren, situate pe raza comunei Ruginoasa, judetul Iasi.
La inceputul anului 2007 reclamantul a initiat o relatie de concubinaj cu parata Z. A. M., fiica paratei C. P.. La scurt timp, reclamantul a hotarat sa se stabileasca in Romania, alaturi de parata Z. A. M. și a hotarat sa infiinteze o societate, pentru a-si asigura mijloacele necesare traiului si in luna martie 2007 a venit in Helesteni cu trei tiruri, in care a incarcat atat bunuri personale cat si bunurile necesare pentru a desfasura activitati de constructii.
Intrucat reclamantul avea nevoie de un imobil si de o suprafata de teren atat pentru a avea unde sa locuiasca si pentru coordonarea activitatilor firmei, la data de 30.05.2007 a incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2963/30.05.2007„ prin care dobandea dreptul de proprietate cu privire la o locuinta si suprafata de 2300 m.p. teren aferent, vanzatori fiind paratii I. D. si I. C..
Ulterior acestui act au fost incheiate mai multe contracte succesive de vanzare-cumparare (trei) si un act aditional, reclamantul fiind indus in eroare de parata C. P. si de fiica acesteia, aspecte ce formeaza obiectul unui alt litigiu afiat pe rolul Judecatoriei P.. In vederea incheierii contractului de vanzare-cumnparare autentificat sub nr. 2963/30.05.2007, reclamantul B. L. a negociat personal pretul casei si al terenului aferent, cu paratii I. D. si C.. Cu ocazia negocierilor, reclamantul a fost insotit de parata Z. A. M., care avea rolul de translator reclamantul nefiind vorbitor de limba romana. Reclamantul s-a comportat ca proprietar al casei si al terenului, a incheiat contracte pentru furnizarea diferitelor servicii (EON, cablu), pe numele sau, a asigurat imobilul cu incuietori, avand toate cheile si fiind singura persoana care avea acces inauntru, iar în vara anului 2013, cand reclamantul a revenit in tara, a constatat faptul ca toate incuietorile care asigurau imobilele erau schimbate, paratele C. si Z. aducandu-i la cunostinta faptul ca ele sunt proprietarele imobilului casa si teren aferent in suprafata de 2300 m.p.
Cu ocazia cerecetarilor si a plangerilor penale formulate de catre reclamant in vara anului 2013 impotriva celor doua parate, C. si Z., reclamantul a aflat despre existenta celor trei contracte a caror nulitate absoluta a solicitat sa fie constatata.
Astfel, la mai putin de trei luni dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare, prin care reclamantul devenea proprietarul casei si a suprafetei aferente de 2300 m.p. teren, paratii I. C. si I. D. au instrainat paratei C. P., prin contractul de vanzare- cumparare, autentificat sub nr. 4936 din data de 24.08.2007, aceeasi suprafata de 2309 m.p. teren, instrainata initial reclamantului, in luna mai.
Pentru a crea o aparenta de legalitate a acestui contract prin care ;.s-a instrainat o suprafata de teren deja vanduta, s-a redactat încheierea completatoare nr. 3829/_ care nu i-a fost comunicata reclamantului pana in vara anului 2013, prin care notarul a constituit un drept de superficie pentru reclamantul B., cu privire la suprafata de 2300 m.p. teren pe care o cumparase si o dobadise cu titlu de proprietar, prin contractul de vanzare-cumparare.
Este evident faptul ca incheierea completatoare este nelegala, intrucat dreptul de superficie poate fi constituit sau dobandit prin titlu conventie, testament, act de concesiune), prin uzucapiune sau direct prin lege. fiind consacrat la data incheierii contractului cazul prevazut de art. 30 Codul familiei. In mod cert, in speta, asa-zisa constituire a unui drept de superficie, suprapus peste un drept de proprietate dobandit de aceeasi persoană a este in mod vadit nelegala, realizata cu incalcarea legii si pentru fraudarea legii fiind lovita de nulitate absoluta. Prin urmare, și contractele succesive de înstrăinare efectuate cu privire la aceleași imobile sunt lovite de nulitate absolută și au fost încheiate de către persoane care nu aveau calitate de proprietari actuali și cu scopul exclusiv de a-i produce o daună patrimoniului propriu.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 948, art. 963, art. 966, art. 968 Cod Civil, a solicitat proba cu martori, interogatorii și a depus în susținerea acțiunii copii ale procesului verbal de informare privind medierea, extras de carte funciară pentru informare, copii ale contractelor de vânzare cumpărare contestate.
Prin precizările depuse la data de 01.10.2013 reclamantul a indicat temeiul juridic al acțiunii în raport de fiecare dintre pârâți, a indicat numele și adresa martorilor propuși și a formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost admisă prin încheierea din 17.10.2013 a Judecătoriei P..
La data de 28.11.2013 pârâtele C. P. și Z. A. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii motivat de faptul că acesta ar cunoaște în realitate limba română și nu a avut niciodată nevoie de translator în relațiile cu cetățenii români și cu autoritățile din țară. De asemenea, încheierea completatoare a fost încheiată de către notarul public deoarece legislația în vigoare nu permitea dobândirea de către cetățenii străini a dreptului de proprietate asupra terenurilor în România, astfel încât s-a constituit doar un drept de superficie. Nu subzistă nici motivele invocate de către reclamant cu privire la lipsa cauzei sau cauza ilicită deoarece constituirea, transmiterea și stingerea dreptului de superficie a fost realizată cu acordul acestuia, iar timp de 6 ani acesta nu a înțeles să invoce motivele de nulitate ale actelor încheiate.
În susținerea întâmpinării, pârâtele au solicitat administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri, martori.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 18.12.2013 reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată menționând că nu a fost niciodată de acord cu constituirea dreptului de superficie ca efect al încheierii completatoare în condițiile în care contractul inițial nu cuprindea nici o mențiune în acest sens. Pârâtele nu mai puteau înstrăina în mod valabil dreptul de proprietate asupra terenului în măsura în care cunoșteau situația juridică a acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2963/30.05.2007 autentificat la BNP I. M. reclamantul a dobândit de la pârâții I. D. și I. C. dreptul de proprietate asupra imobilului casă de locuit C1 cu suprafața de 416 mp și teren de 2300 mp intravilan situat în satul/. în schimbul unui preț de 30.000 lei atestându-se faptul că reclamantul este cunoscător și vorbitor de limba română.
Ulterior, prin încheierea completatoare nr. 5829/30.05.2007 (fila 22 dosar) s-a dispus completarea contractului de vânzare cumpărare în sensul constituirii unui drept de superficie în favoarea reclamantului asupra terenului de 2300 mp, urmând ca la data intrării în vigoare a actului normativ care reglementează dobândirea terenurilor de către cetățenii străini, acesta să devină proprietar deplin asupra imobilelor.
Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4936/24.08.2007, pârâții I. C. și I. D. au înstrăinat către pârâta C. P. dreptul de proprietate asupra terenului de 2300 mp care a format obiectul contractului anterior cu menționarea notării dreptului de superficie al reclamantului asupra aceluiași imobil.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7635/27.12.2007 la BNP Z. reclamantul a înstrăinat către pârâta C. P. imobilul casă de locuit situat pe terenul de 2300 mp dobândit deja de către aceasta, cu mențiunea expresă că renunță la dreptul de superficie asupra terenului.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2623/14.08.2013 pârâta C. P. a înstrăinat la rândul său terenul de 2300 mp și casa de locuit dobândite prin contractele menționate anterior către pârâta Z. A. M..
Analizând cu prioritate condițiile de formă în care a avut loc procedura de completare a contractului de vânzare cumpărare nr. 2963/30.05.2007 prin care reclamantul a achiziționat cele două imobile, instanța a constatat că nu au fost respectate dispozițiile art. 86-87 din legea 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială.
Astfel, în cazul îndreptării omisiunilor vădite sau ale erorilor materiale dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea sau completarea, se va emite o încheiere cu acordul părților, la cererea uneia din ele sau din oficiu, iar acordul acestora este prezumat în cazul în care legal citate nu se prezintă pentru desfășurarea procedurii.
Din examinarea documentației aferente contactului de vânzare cumpărare contestat nu rezultă faptul că părțile semnatare ar fi fost convocate din nou la sediul notarului public pentru completarea sau îndreptarea erorilor referitoare la instituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantului în locul dreptului de proprietate. În plus, nu este justificată prin motive obiective încheierea în aceeași zi, la interval scurt de timp a două acte notariale succesive din care unul este un contract de vânzare cumpărare, iar celălalt este o încheiere de rectificare a conținutului acestuia.
De asemenea, art. 86 din Legea 36/1995 permite îndreptarea erorilor și completarea omisiunilor numai dacă acestea rezultă din lucrările actului, precum și din registrele notariale sau din alte evidențe ale biroului notarial și nu în cazul în care sunt consemnate interpretări eronate ale dispozițiilor legale privind regimul juridic al terenurilor în România.
Prin răspunsul la interogatoriu, reclamantul a menționat că a semnat încheierea completatoare cu ocazia semnării contractului inițial de vânzare cumpărare, însă a avut convingerea că a dobândit dreptul de proprietate asupra casei, însă nu și asupra terenului.
Din declarația martorei D. M., în calitate de agent imobiliar, audiată la data de 22.05.2014 în fața instanței a reieșit că reclamantul a fost însoțit în permanență de către pârâta Z. A. M. cu ocazia negocierii și încheierii contractelor de vânzare cumpărare care a îndeplinit serviciul de traducător al acestuia din limba română în italiană, situație de fapt care se coroborează cu declarația martorei P. N. V. care a menționat că reclamantul înțelege limba română, însă nu poate să o vorbească.
În plus, din actele depuse la dosarul cauzei care se referă la relațiile reclamantului cu autoritățile din România, rezultă ca acesta a mai fost reprezentat oficial de către pârâta Z. A. M. la întocmirea unei declarații autentice în fața notarului public Stamule D. din mun. C. (fila234 dosar)
Deși din declarațiile martorei B. J. și răspunsul la interogatoriu dat de către pârâtele C. P. și Z. A. M. rezultă că reclamantul ar fi cunoscut limba română și nu avea nevoie în realitate de serviciile unui traducător autorizat, totuși, instanța apreciază că deținerea unor deprinderi minime sau chiar medii de înțelegere și vorbire a unei limbi străine nu poate complini înțelegerea noțiunilor și conținutului juridic al unor instituții de drept civil precum dreptul de superficie și diferențele față de conținutul dreptului de proprietate.
Astfel, după cum rezultă in răspunsul la interogatoriu al reclamantului, acesta nu a avut reprezentarea clară a consecințelor și înțelesului clauzelor contractuale stabilite, și mai ales a modificării conținutului contractului prin instituirea unui drept de superficie asupra terenului în loc de dreptul de proprietate.
În plus, din modul de desfășurare a următoarelor tranzacții succesive intervenite între vânzătorii inițiali I. și pârâta C. P., între reclamant și pârâta C. P. prin care reclamantul a transmis dreptul de proprietate asupra construcției concomitent cu dobândirea dreptului pârâtei asupra terenului și pierderea dreptului de superficie rezultă presupunerea rezonabilă că acesta nu a avut un consimțământ liber și neviciat exprimat în deplină cunoștință de cauză cu privire la actele juridice succesive încheiate cu celelalte persoane.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că acțiunea formulată de către reclamant este întemeiată și a admis-o cu consecința desființării tuturor actelor subsecvente de vânzare cumpărare încheiate și obligarea pârâților la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, inclusiv sumele de care acesta a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar prin încheierea de ședință din 17.10.2013.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele Z. A. M., C. P., I. C. și I. D..
Apelantele Z. A. M. și C. P. au arătat că instanța de fond nu a analizat întreg probatoriul administrat și a reținut greșit că nu au fost respectate disp. art. 86, 87 din legea 36/1995. Susțin apelantele că actul de completare a fost încheiat în aceeași zi deoarece nu era în vigoare actul normativ care permitea cetățenilor străini să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor în România, aspect ce rezultă din cuprinsul actului. Apelantele arată că actul a fost încheiat în prezența părților care l-au semnat iar din răspunsul la interogatoriu al reclamantului rezultă clar că acesta a știut că a semnat pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra casei nu și pentru teren. Din probe rezultă, arată apelantele că reclamantul a fost prezent și a semnat contractul 7635/2007, consimțind astfel la încheierea sa. Apelantele arată că intimatul reclamant cunoștea limba română, a avut o societate la C. și o relație de concubinaj cu Z. A. M. care este vorbitoare de limba italiană deci a avut reprezentarea consecințelor juridice ale actelor semnate. Se mai arată că instanța de fond nu a analizat motivele invocate de intimat în acțiune și s-a raportat doar la legea 36/1995. Susțin apelantele că nu se poate reține frauda la lege pentru nevalabilitatea obiectului și a cauzei deoarece obiectul există, s-a plătit prețul iar contractul a fost valabil încheiat. Se critică și faptul că s-a constatat nulitatea actelor subsecvente fără o motivare argumentată precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. S-a solicitat admiterea apelului.
Apelanții I. C. și I. D. au solicitat a se constata că nu au formulat întâmpinare la judecarea fondului cauzei și nici apărări ci au recunoscut la interogatoriu ca adevărată varianta susținută de reclamant. Apelanții arată că nu sunt culpabili de încheierea ulterioară nelegală a actelor și au fost de acord cu acțiunea, motiv pentru care nelegal au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamant. Au solicitat admiterea apelului.
În calitate de intimați au solicitat respingerea apelului formulat de Z. A. M. și C. P..
Legal citat intimatul B. L. a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelurilor.
La termenul din 18.06.2015 instanța a reținut faptul că apelantele Z. A. M. și C. P., deși au fost citate cu mențiunea obligației de a plăti taxa judiciară de timbru în cuantum de 907,5lei, nu s-a conformat. Taxa de timbru a fost stabilită în raport de disp. art. 23 din O.U.G. 80/2013 iar potrivit art. 32, 33 din O.U.G. 80/2013 taxele se plătesc anticipat și se datorează atât pentru judecata în primă instanță cât și pentru exercitarea căilor de atac. Potrivit art. 36 al.3 din O.U.G. 80/2013 coroborat cu art. 197 C.proc.civilă, netimbrarea cererii atrage anularea acesteia, motiv pentru care, ținând cont de faptul că la primul termen de judecată nu a fost îndeplinită această obligație legală, instanțâa va anula cererea de apel formulată de apelantele Z. A. M. și C. P..
Asupra apelului declarat de pârâții I. C. și I. D., instanța constată că este nefondat pentru aspectele ce vor fi în continuare expuse.
Potrivit art. 454 al.2 C.proc.civilă „pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere”.
Primul termen de judecată a fost stabilit, la fond, pentru data de 23.01.2014. Potrivit mențiunilor din încheierea de ședință(fila 114 dosar fond) la acest termen procedura de citare a fost legal îndeplinită și s-au prezentat în instanță doar pârâții Z. A. M. și C. P.. Pârâții I. C. și I. D. au lipsit la acest termen. Prin raportare la textul legal anterior menționat, se constată că în mod corect au fost obligați pârâții apelanți la plata cheltuielilor de judecată către reclamant nefiind îndeplinită condiția legală de exonerare a lor în acest sens. Chiar dacă ulterior au recunoscut pretențiile reclamantului, art. 454 al.2 din codul de procedură civilă nu mai poate fi aplicat fiind depășit primul termen de judecată.
În raport de aceste considerente, va fi respins ca nefondat apelul formulat de pârâții I. C. și I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâtele Z. A. M. și C. P. împotriva sentinței civile nr. 78/9.01.2015 pronunțată de Judecătoria P..
Respinge apelul declarat de pârâții I. C. și I. D. împotriva sentinței civile nr. 78/9.01.2015 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanții la plata în solidar către intimatul L. B. a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
Red. D.C.
Tehnored. D.C. + C.D.
7 ex./28.12.2015
Jud. fond. B. V.
| ← Înapoiere minor. Sentința nr. 1821/2015. Tribunalul IAŞI | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 848/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
