Contestaţie la executare. Decizia nr. 849/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 849/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 849/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Iunie 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 849/2015
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanta A.-D. IAȘI -AJFP IAȘI împotriva sentinței civile nr._/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul B. N., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile .
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se referă instanței că apelul se află la primul termen de judecată, procedura este legal îndeplinită și că s-a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de apel.
Din oficiu, în temeiul disp. art. art. 95 al.2 NCPC și art. 482 NCPC, Tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel, care se află la primul termen de judecată, este declarat în termen, este motivat, semnat și este scutit de plata taxei de timbru.
Instanța constată că prin cererea de apel apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și că nu s-a depus întâmpinare de către intimat.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către apelantă și o constată administrată și decade pe intimatul B. N. din dreptul de a mai solicita probe având în vedere că acesta nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă_/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul B. N. în contradictoriu cu intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi- Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi.
Au fost anulate actele de executare efectuate in dosarul de executare nr._/22/_ /_, respectiv titlul executoriu nr._ din 11.03.2014 si somatia nr. 22/_ /_ din 11.03.2014, pentru suma de 3841 lei reprezentand contributie CAS, dobanzi si penalitati de intarziere conform deciziei de impunere nr. 676 din 11.10.2010 .
A fost obligată intimata la plata catre contestator a sumei de 273, 87 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la data de 02.04.2014, contestatorul B. N. a formulat, în contradictoriu cu intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi- Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi, contestație la executare, solicitând anularea efectuate in dosarul de executare nr._/22/_ /_, respectiv titlul executoriu nr._ din 11.03.2014 si somatia nr. 22/_ /_ din 11.03.2014, precum si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata .
În motivarea cererii, se arată că nu i-a fost comunicata decizia de impunere in baza careia a fost emis titlul executoriu pe care il contesta, aceasta decizie de impunere avand o dubla natura, atat de act administrativ fiscal, cat si titlu de creanta, nefiind respectate dispoz. art. 45 din codul de procedura fiscala, astfel incat neavand cunostinta de existenta sa nu a avut posibilitatea nici de a face plata, nici de a contesta actul .
În drept au fost invocate dispoz. art. 172 si urm. C.pr.fiscala, art. 45 C.pr.fiscala si art. 453 C.pr.civ.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare și menținerea actelor de executare silită. In motivare intimata a arătat ca petentul desi avea obligatia legala de a depune declaratii la CAS si de a efectua plati trimestriale, acesta nu si-a indeplinit aceste obligatii .
A mai invocat intimata si exceptia inadmisibilitatii, raportat la prev. art. 172 alin. 3 din OG 92/2003, decizia de impunere putand fi atacata in conformitate cu prev. art. 205 si urm. Cod procedura fiscala, printr-o contestatie adresata direct organului fiscal, iar toate aspectele privind realitatea și legalitatea obligatiilor de plata fiind de competenta instantei de contencios administrativ, precum si exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare .
In drept s-au invocat prev. art. 141 si 172 C.pr.fiscala .
Analizand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocate prin intampinare, raportat la prev. art. 248 NCPC, s-a retinut:
Inadmisibilitatea, ca sancțiune procesuală, intervine ori de câte ori lipsește o condiție a exercițiului dreptului la acțiune sau calea procesuală aleasă, de către reclamant, în sens larg, este greșită.
A retinut instanța ca art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanța. Dreptul de acces la instanță nu este unul absolut. In cauza Golder împotriva Marii Britanii (Hotărârea din 21 februarie 1975) Curtea Europeana a drepturilor omului a reținut ca „pot fi aduse restricții exercițiului acestui drept întrucât dreptul de acces, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului...”. În elaborarea unei asemenea reglementări statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, limitările aduse trebuie sa respecte câteva principii. Ele trebuie sa urmărească un scop legitim si sa nu afecteze substanța însăși a dreptului. De asemenea este necesara asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate intre scopul urmărit si mijloacele alese.
Având in vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului ce garantează dreptul de acces la instanța al oricărei persoane, instanța a respins excepția invocata de parata reclamanta.
Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut caracterul intemeiat al contestației la executare pentru următoarele motive:
În fapt, la data de 11.03.2014, a fost emis titlul executoriu nr._, de către intimata Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului Iași - Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași, titlu prin care contestatorul avea obligația de a plăti suma de 3841 lei, reprezentând contributie de asigurari sociale de sanatate datorate de persoane care realizeazaz venituri din activitati independente, stabilit conform deciziilor de impunere nr. 676 din 01.10.2010 .
În temeiul acestui titlu executoriu, intimata a întocmit și somația nr. 22/_ /_ din 11.03.2014, prin care contestatorul a fost înștiințat că figurează în evidența fiscală cu suma menționată, punându-i-se în vedere să achite debitul restant, sub sancțiunea continuării măsurilor de executare silită.
Contestatorul a susținut in principal prin cererea sa imprejurarea ca nu i-au fost comunicata decizia de impunere nr. 676 din 01.10.2010, care a stat la baza emiterii titlului executoriu si a somatiei .
In drept, instanta a retinut ca, potrivit art.172 alin.1 C.pr.fisc., persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplinesca un act de executare in conditiile legii.
Instanta a mai retinut ca art.41 C.pr.fisc. prevede ca actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale, iar art.44 din acelasi act normativ, prevede ca actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat, comunicarea putand fi facuta prin semnatura, prin posta sau prin publicitate.
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art. 95 alin. (1) Cod procedură civilă, citarea prin publicitate se dispune atunci când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului.
Coroborand acestor dispozitii legale, rezulta faptul ca actul administrativ fiscal poate fi comunicat contribuabilului prin publicitate numai daca nu se cunoaste domiciliul fiscal al acestuia.
Instanta a retinut ca intimata a comunicat contestatorului decizia de impunere nr. 676 /01.10.2010, direct prin afisare pe portalul institutiei din care face parte, fara a exista o comunicare conform dispoz. art. 44, fara a face, insa, dovada ca nu cunostea domiciliul contestatorului, astfel incat instanta a apreciat ca aceasta decizie de impunere nu i-a fost comunicata contestatorului conform dispozitiilor legale, neputand deveni titlu executoriu.
Potrivit art.141 alin.1 si 2 C.pr.fisc., executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit dispozitiilor prezentului cod de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau a unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Titlul de creanta devine titlu executoriu de la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent, ori in alt mod prevazut de lege.
Or, avand in vedere modalitatea nelegala de comunicare catre contestatoare a actului administrativ fiscal, instanta a apreciat ca acest act de creanta nu a devenit titlu executoriu, asa incat, executarea silita pornita impotriva contestatorului in temeiul acestui inscris este nelegala.
F. de aceste imprejurari a fost admisă contestația formulată și au fost anulate actele de executare.
In temeiul dispoz. art. 453 C.pr.civ., instanta a obligat intimata la plata catre contestator a sumei de 273, 87 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași. Apelanta a susținut că partea care a pierdut procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată doar dacă se află în culpă procesuală. Consideră apelanta că nu poate fi reținută în sarcina sa culpa procesuală. Se mai arată că, potrivit art. 45 lit.f din O.U.G.80/2013, contestatorul are dreptul de a-și recupera taxa de timbru și timbrul judiciar pe calea formulării unei cereri adresată instanței de fond. Consideră apelanta că O.U.G. 80/2013 conține, în acest sens, dispoziții speciale care se impun a fi aplicate înaintea celor generale prevăzute de codul de procedură civilă. A solicitat admiterea apelului.
Legal citat intimatul nu s-a prezentat în instanță.
În apel nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit disp. art. 476 și urm. c.proc.civilă, Tribunalul constată apelul neîntemeiat.
Din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța de fond a apreciat că modalitatea de comunicare a deciziei de impunere către intimatul contestator, a fost nelegală, motiv pentru care a admis contestația la executare și a anulat actele de executare. Potrivit art. 453 al.1 c.proc.civilă partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Reținându-se culpa procesuală a intimatei, raportat la cele anterior expuse, prima instanță a obligat, în mod corect, intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În privința dispozițiilor art. 45 lit. f din O.U.G. 80/2013, se reține faptul că legiuitorul a prevăzut dreptul petiționarului la restituirea taxei de timbru ca urmare a cererii adresată instanței de judecată, ca urmare a admiterii contestației la executare. Legiuitorul a prevăzut, astfel, dreptul petiționarului, drept ce poate fi valorificat ca urmare a cererii sale. Este, așadar, la alegerea intimatului contestator calea de recuperare a taxei de timbru. În cauză nu s-a făcut nici o dovadă privind formularea cererii de restituire. Legiuitorul nu a instituit o obligația în sarcina contestatorului ci un drept, dovadă fiind prevederea referitoare la formularea unei cereri în acest sens. Prin urmare, nu există un temei legal pentru a respinge cererea contestatorului privitoare la recuperarea taxei de timbru conform dispozițiilor art. 453 al.1 din codul de procedură civilă în cazul în care acesta nu a înțeles să uzeze de dispozițiile O.U.G. 80/2013.
În raport de aceste considerente, se constată neîntemeiat apelul și va fi respins cu păstrarea sentinței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr._/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
Red. D.C.
Tehnored. D.C.+ C.D.
4 ex./18.11.2015
Jud. fond.M. G. Caludia
| ← Fond funciar. Decizia nr. 850/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 805/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
