Înapoiere minor. Sentința nr. 1821/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1821/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 1821/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Septembrie 2015
Președinte – C. M.
Grefier – M. Getuța
Sentința civilă Nr. 1821
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind cererea formulată de reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâții R. R., P. O.-M., având ca obiect conflict de competență NEGATIV.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța declară camera de consiliu pentru prezenta cauză.
În baza art.135 NCPC,instanța constată că Tribunalul este competent cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra conflictului negativ de competență Tribunalul Iași reține:
Prin sentința civilă nr. 2801/24.02.2015 Judecătoria Iași dispune:
„Admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Iasi invocata din oficiu.
Declina competenta de solutionare a cauzei avand ca obiect “ordonanta presedintiala”, formulata de reclamanta P. L. in contradictoriu cu paratii R. R. si P. O.-M. in favoarea Judecatoriei P..”
Pentru a se pronunța în acest sens Judecatoriei Iasi reține:
„Partile au avut locuinta . F., iar dupa separarea sotilor, paratul a inchiriat un apartament in Iasi, impreuna cu minora.
Potrivit disp.art.997 NCPC cererea de ordonanta presedintiala reglementata de art.996 C.pr civila se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului.
Cum fondul dreptului este supus dezbaterii instantei de judecata prin cererea de divort in dosar nr._/245/2014, iar potrivit disp.art.997 coroborat cu art.914 NCPC, competenta apartine instantei in circumscriptia careia se afla ultimul domiciliu comun al partilor, competență de ordine publica, fiind o competenta teritoriala exclusiva, instanta constata ca cererea este de competenta Judecatoriei P..
In plus, si fata de aplicarea dispozitiilor art. art.919 NCPC, potrivit carora instanta învestita cu cererea de divort poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, incasarea alocatiei de stat, folosirea locuintei familiei, instanta retine ca Judecatoria P. este competenta sa solutioneze si prezenta cerere in temeiul disp.art. 919 coroborat cu art. 914 NCPC.
F. de aceste aspecte, instanța va admite excepția de necompetență teritorială pusă în discuție din oficiu și, în temeiul art.132 C.p.civ., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei P., instanță în raza căreia se află domiciliul comun al partilor.”
Ca urmare a declinării competenței, pe rolul Judecătoriei P. dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Tot pe rolul Judecătoriei P. a fost înregistrată sub nr._ cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamantul P. O.-M. în contradictoriu cu pârâta P. L. având ca obiect stabilirea domiciliului minorei A. E., născută la data de 24.02.2010 și încasarea de către reclamant a alocației de stat pentru copii.
Prin încheierea nr. 1019 din data de data de 30.06.2015, pronunțată în acest din urmă dosar, Judecătoria P. a admis excepția conexității cauzei la dosarul nr._ dispunând conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod Procedură Civilă.
La data de 05.08.2015 Judecătoria P., prin sentința civilă nr. 1770, dispune:
„Declina in favoarea Judecatoriei Iasi competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta P. L., domiciliata in Tg F., . Q1, ., in contradictoriu cu paratii P. O. M., domiciliat in Iasi, ., ., . si P. R., domiciliata in ., Jud Iasi.
Constată intervenit un conflict negativ de competență.
Înaintează cauza la Tribunalul Iasi în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Suspendă judecata până la soluționarea conflictului de competență intervenit.”
Pentru a se pronunța în acest sens Judecătoria P. reține:
„Potrivit art 997 cod proc civ, cererea de ordonanta presedintiala, se va introduce la instanta competenta sa se pronunte in prima instanta asupra fondului dreptului.
Art. 106 cod civil prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.
Art. 114 Cod procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, prevede că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".
Titlul IV Cod civil intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) Cod civil].
De asemenea, art. 505 Cod civil prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc" iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privito are la divorț".
Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].
În speță, acțiunea formulată de reclamanta, având ca obiect inapoiere minor ( stabilirea domiciliului minorului), care se referă la măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul său minor, rezultat din conviețuirea cu pârâtul P. O. M., a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 15 01 2015, după . noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă.
Astfel, situației juridice invocată prin acțiune, derivând din raportul de filiație dintre minor și părinții săi, care determină incidența regulilor în materia autorității părintești, îi sunt incidente dispozițiile acestui act normativ, cum incidente îi sunt și dispozițiile Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 privind Codul
de procedură civilă).
În raport de textele legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din noul Cod de procedură civilă, care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din noul Cod de procedură civilă, care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]".
Având în vedere că minora locuiește cu paratul P. O. M. in Iasi, asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar, aspect necontestat de reclamanta și că Judecătoria Iasi este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minora (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, instanta apreciaza ca, Judecatoriei Iasi ii revine competența de soluționare a cauzei.”
Pe rolul Tribunalului Iași, prezentul conflict de competență a fost înregistrat sub nr. _ .
În analiza conflictului negativ de competență, dat în căderea Tribunalului Iași de dispozițiile art. 135 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Atât cererea principală a reclamantei P. L. cât și cererea conexă a reclamantului P. O. M. au fost formulate pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, instanței aducându-i-se la cunoștință despre promovarea și înregistrarea pe rolul Judecătoriei Iași a cererii de divorț ce a primit nr._/245/214. Notează instanța că prin sentința civilă nr. 6300/07.05.2015 Judecătoria Iași a declinat în favoarea Judecătoriei P. competența teritorială de soluționare a cererii de divorț formulată de reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâtul P. O. M. ( dosarul nr._/245/2014).
Potrivit art. 920 Cod procedură civilă instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei. Reglementând competența de soluționare a cererii formulate pe calea ordonanței președințiale, art. 998 Cod procedură civilă arată că aceasta se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
Așadar, în materia ordonanței președințiale, competența materială se determină prin raportare la dispozițiile corespunzătoare în ceea ce privește cererea pe fondul dreptului, aceeași fiind soluția și în cazul competenței teritoriale, textul de lege menționat făcând o aplicare a principiului accesorium sequitur principale.
Dată fiind promovarea cererii de divorț, cerere în cadrul căreia instanța este chemată să statueze și asupra locuinței copilului minor, norma procedurală ce este incidentă în cauză sub aspectul instanței judecătorești competente teritorial este cea inserată de legiuitor în cuprinsul art. 915 alin. 1 teza I Cod procedură civilă. Potrivit textului de lege cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Ultima lociunță comună a soților a fost în orașul Târgu F..
Un argument în plus în stabilirea incidenței acestei norme este dat și de art. 123 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120. În puterea acestei norme, dacă există un litigiu pe fond pendinte, cererea incidentală de ordonanță președințială se îndreaptă la instanța sesizată cu judecarea litigiului respectiv. Această instanță este, cum rezultă din sentința civilă nr. 6300/07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, Judecătoria P.. Ca atare, în aplicarea acestor norme, competența de soluționare a cererii principale și a cererii conexe aparține Judecătoriei P., instanță competentă să soluționeze cererea și pe fondul dreptului.
Dispozițiile art. 114 Cod procedură civilă, reținute de Judecătoria P., nu-și găsesc aplicarea în cauză. Potrivit textului, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Din chiar acest cuprins rezultă că norma de competență redată nu se aplică în cazul oricărei cereri date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie ci exclusiv cererile privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv celor prevăzute de Titlul III, intitulat „ Ocrotirea persoanei fizice”, al Cărții I, „ Despre persoane”, din Codul Civil. Ori, prezenta cerere de chemare în judecată nu aparține acestei categorii.
În considerarea celor expuse și puterea art. 135 și 136 Noul Cod de procedură civilă tribunalul urmează a dispune conform prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii principale formulată de reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâții R. R. și P. O. M. ( înregistrată sub nr._ ) și a cererii conexe formulată de reclamantul P. O. M. în contradictoriu cu pârâta P. L. ( dosar nr._ ) în favoarea Judecătoriei P..
Definitivă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 07.09.2014.
Președinte Grefier
M. C. Getuța M.
Red/tehnored. CM
20.09.2015
Judecători fond: C. C.
B. C. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 856/2015. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 847/2015.... → |
|---|
