Rezoluţiune contract. Decizia nr. 848/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 848 bis
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Iunie 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 848 bis /2015
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul T. I. împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de către Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații T. G. și T. FLORENȚA, având ca obiect rezoluțiune contract rezoluțiune antecontract; restituire sumă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. F. pentru intimați, lipsă fiind apelantul.
Procedura este legal îndeplinită cu părțile, fiind acoperită cu intimata T. Florența prin prezența în instanță a apărătorului ales.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se referă că apelul se află la primul termen de judecată, procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită și că nu s-a făcut, de către apelant, dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel.
Din oficiu, în temeiul disp. art. art. 95 al.2 NCPC și art. 482 NCPC, Tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel, care se află la primul termen de judecată, este declarat în termen, este motivat, semnat nu este legal timbrat.
Instanța constată că, deși apelantul a fost citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 608 lei și cu mențiunea de a răspunde la excepția tardivității formulării apelului, acesta nu a înaintat la dosar dovada achitării și acordă cuvântul pe excepția netimbrării cererii de apel:
Av. F. pentru intimați solicită admiterea excepției și anularea apelului ca netimbrat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 09.10.2014 a Judecătoriei Iași, s-a
respins acțiunea formulată de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâții T. G. și T. Florența,
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 08.12.2009 a fost încheiat, între T. G. și T. Florența, în calitate de promitenți-vânzători și T. I., promitent-cumpărător, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2450/08.12.2009, f.5-7 dosar, având ca obiect apartamentul nr.18 situat în Iași, ., ., . convenit ca actul de vânzare-cumpărare în formă autentică să fie încheiat până la data de 01.12.2010, moment până la care pârâții urmau să ridice ipotecile înscrise asupra apartamentului în favoarea Volksbank România S.A. și Alpha Bank S.A.
Prin convenția încheiată, părțile au stabilit ca prețul apartamentului să fie de 65.000 euro, sumă din care pârâții au primit, la data autentificării antecontractului, suma de 5000 euro.
La data de 25.04.2012 pârâții au înstrăinat apartamentul ce a format obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, prețul vânzării fiind suma de 50.000 euro, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.201/25.04.2012, f.37-42.
Față de data încheierii convenției părților (08.12.2009), raportat la disp. art.6 alin.2 NCC, instanța de fond a constatat incidente în cauză prevederile C.civ. de la 1864.
Prin acțiunea de față reclamantul a solicitat instanței să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării pârâților la restituirea avansului de 5000 euro achitați la semnarea actului.
Potrivit dispozițiilor art.1020 C. civil, condiția rezolutorie este subânțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. Rezoluțiunea contractului poate fi cerută de partea care și-a îndeplinit obligația asumată prin contract.
Pentru a putea opera desființarea contractului prin rezoluțiune, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o neexecutare parțială (dar substanțială) sau totală a obligației debitorului, neexecutarea să se datoreze culpei debitorului, debitorul să fi fost pus în întârziere.
Reține instanța de fond că reclamantul nu a dovedit faptul că încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică nu a fost posibilă din cauza pârâților. De altfel, nu a arătat nici prin cererea de chemare în judecată care este motivul pentru care nu a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, dacă neexecutarea acestei obligații contractuale este imputabilă pârâților sau însuși reclamantului.
Instanța de fond mai reține că înstrăinarea apartamentului, de către pârâți, a avut loc după doi ani de la scadența obligației asumată prin antecontractul încheiat cu reclamantul iar prețul pentru care s-a realizat tranzacția, 50.000 euro, este inferior celui convenit de părțile din prezenta cauză prin antecontractul de vânzare-cumpărare, 65.000 euro, astfel încât nu poate fi reținută reaua credință a pârâților în executarea convenției încheiată cu reclamantul.
Prin urmare, dat fiind că nu sunt întrunite condițiile pentru a opera rezoluțiunea contratului, reținând și împrejurarea că părțile nu au stabilit un pact comisoriu prin convenția lor, instanța de fond a constatat că cererea cu acest obiect formulată de reclamant este neîntemeiată și a respins-o.
În ceea ce privește cererea accesorie având ca obiect repunerea părților în situația anterioară, instanța de fond a reținut următoarele:
Principiul repunerii părților în situația anterioară – restitutio in integrum – este o consecință a principiului retroactivității efectelor rezoluțiunii ori nulității și un mijloc de asigurare a eficienței practice a acestor sancțiuni de drept substanțial și constă în acea regulă de drept potrivit căreia tot ceea ce s-a executat în baza actului desființat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care actul nu ar fi fost încheiat.
Având în vedere soluția de respingere a cererii principale, instanța de fond a respins și cererea accesorie privind repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul T. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea art. 1020 cod civil 1864, în cauză fiind incident art. 969 Cod civil raportat la art. 1019 Cod civil.
În speță părțile au prevăzut de la bun început că în cazul în care din oricare motiv vânzarea-cumpărarea nu s-ar mai perfecta, se va reveni la situația avută anterior de părți. În aceste condiții este inutil a cerceta motivele pentru care nu s-a mai realizat perfectarea contractului.
Întreaga motivare a instanței de fond omite existența clauzei rezolutorii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 969, 1019 C.civil și 466-481 C.pr.civ.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității apelului iar, pe fond a solicitat respingerea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, dar și sub toate aspectele, tribunalul va reține că apelul declarat de către reclamantul T. I. este nul, față de următoarele considerente:
Apelul a fost formulat în termen, motivat, semnat, nefiind achitată taxa de timbru pusă în vedere de instanța de control judiciar prin rezoluția aplicată la momentul primirii cererii (608 lei – filele 1 și 2 dosar ).
Conform filelor 9, 23 și 27 apelantul a fost citat cu această mențiune.
Având în vedere obligația dispusă de instanță, procedura de citare corect îndeplinită cu mențiunile dispuse prin rezoluția aplicată, dispozițiile OUG 80 din 2013 privind taxele judiciare de timbru ce prevăd în cuprinsul art. 33 faptul că taxele de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea acestei obligații de către apelant (acesta nu a formulat nici cerere de reexaminare a taxei de timbru și nici ajutor public judiciar, posibilități indicate în adresa de citare) tribunalul va anula ca netimbrat apelul declarat.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va anula apelul declarat de reclamantul T. I. împotriva sentinței civile_/9.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamantul T. I. împotriva sentinței civile nr._/9.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
4 EX – 08.07.2015
JUD. FOND: M. G. T.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 847/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 850/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
