Contestaţie la executare. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 41810/245/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – C. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către N. A. D. S. și N. D. împotriva sentinței civile nr._ din 09 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul S. P. L. D., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 08 ianuarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă_/9.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silita invocata de contestator cu privire la creanța de 1246 lei reprezentând cheltuieli de judecata stabilite prin titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr._/17.10.2007 pronunțata de Judecătoria Iași in ds._/245/2006.
A fost respinsă contestația la executare formulata de către contestatorii N. A.-D.-S. și N. D. în contradictoriu cu intimata S. P. L. D.-PRIN MANDATAR CRIVINĂ A. N. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.12.2011, sub nr. de dosar_, contestatorii N. A.-D.-S. și N. D. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul S. P. L. D., suspendarea executării silite pornite în dosarul nr.644/2011 al B. C. A., până la soluționarea acțiunii având ca obiect contestație la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, formulând de asemenea si contestație la executare cu privire la actele de executare efectuate in cadrul dosarului menționat.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că, la data de 14.12.2011, au primit la domiciliu somația nr.644/12.12.2011, privind lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 253 m.p. teren situat în Iași, ., in cadrul acesteia făcându-se referire si cu privire la achitarea sumei de 1.246 RON cheltuieli de judecată și 3.083,64 RON cheltuieli de executare. Se învederează instanței faptul că hotărârea judecătorească a cărei executare silită este urmărită de creditor nu are caracter executoriu și față de contestatorul N. A.-D.-S., în titlul executoriu fiind menționat N. D.. De asemenea, contestatorii susțin prescripția dreptului de a cere executarea silită a sumei de 1.246 RON cheltuieli de judecată, precum și faptul că părțile contestatoare exercită posesia doar asupra terenului aflat în proprietate, nu și cu privire la terenul menționat în titlul executoriu. Prin urmare, nici cheltuielile de executare nu sunt datorate, neputând fi reținute în sarcina debitorilor contestatori.
În concluzie, aceștia precizează că la momentul formulării cererii de executare silită, nu exista nici o obligație pe care debitorii ar fi trebuit să o execute și pe care aceștia să nu o fi îndeplinit .
În drept, au fost invocate dispozițiile legale cuprinse în art. 399 si urm C.p.civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 RON și timbru judiciar de 0,30 RON, consemnându-se o cauțiune în cuantum de 5.064,41 RON in cadrul dosarului ce a avut ca obiect „ suspendarea provizorie a executării silite”, cauțiune cu privire la care contestatorii au arătata ca înțeleg să se folosească si in cadrul prezentului dosar.
Intimatul S. P. L. D. - prin mandatar CRIVINĂ A. N., legal citat, a formulat întâmpinare .
În motivarea ei, a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiata raportat la faptul ca contestatorii invoca practic motive ce țin de fondul cauzei care au fost analizate in momentul judecării cauzei pe fond și care nu mai pot fi analizate pe aceasta cale a contestației la executare.
De asemenea, se solicita respingerea cererii de suspendare a executării silite si respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, considerând ca in cauza este aplicabil un termen de 10 ani de zile.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Prin sentința civilă nr. 7392/02.04.2012 instanța a admis excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silita invocata de contestator cu privire la creanța de 1246 lei reprezentând cheltuieli de judecata stabilite prin titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr._/17.10.2007 pronunțata de Judecătoria Iași in ds_/245/2006, și a admis contestația la executare formulata de către contestatorii anulând actele de executare silita efectuate in ds de executare nr. 644/2011 al B. Bârca G. împotriva contestatorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul, iar prin decizia civilă nr. 741/27.03.2013, Tribunalul Iași a admis recursul a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecarea Judecătoriei Iași .
Instanța de recurs a reținut că nu se poate reține faptul că debitorilor le-a fost comunicată somația la o adresă nereală, necunoscută motivat de faptul că în dosarul de executare la fila 22 debitorii au fost identificați de către agentul poștal dar au refuzat primirea actului, acesta fiind în consecință afișat. În ceea ce privește excepția prescripției instanța de control a apreciat faptul că instanța de fond în rejudecare va trebui să se pronunțe în raport cu înscrisurile noi depuse în faza procesuală a recursului.
Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței, pentru rejudecare, la data de 21.06.2013.
La rejudecarea pe fond a cauzei contestatorii au mai solicitat alte probatorii, prin efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate topocadastrală pe care instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Procedând in temeiul art. 137 C.pr.civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate fata de excepția prescripției invocată de către contestatori .
Din interpretarea coroborata a dispozițiilor art. 376 si 377 Cod procedura civila rezulta ca momentul de la care începe sa curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca este acela al rămânerii definitive a acesteia.
Art. 7 din Decretul nr. 167/1958 instituie regula potrivit căreia termenul pentru exercitarea dreptului de a cere executarea silita curge de la nașterea dreptului.
Împotriva contestatorilor debitorii N. A. – D. Siviu și N. D. a fost inițiată executarea silită în dosar execuțional nr. 644/2011 al B. A. C., la solicitarea creditorului S. P. L. D.., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/2007 pronunțată în dosarul nr._/245/2006 al Judecătoriei Iași . Prin această hotărâre s-a dispus obligarea debitorilor N. A. – D. S. și N. D. la plata către creditorul S. P. L. D.. a sumei de 1246 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Dreptul de a cere executarea silita se naște întotdeauna in momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, iar acesta se determina potrivit art. 377 C. pr. civ. Astfel în cazul hotărârilor date in prima instanța fara drept de apel, acestea devin definitive inca de la data pronunțării.
Oricare dintre hotărârile prevăzute de art. 376 C. pr. civ. ca putând fi investite cu formula executorie este susceptibila de a fi desființata după ce a rămas definitiva sau a devenit irevocabila (prin exercitarea unei cai extraordinare de atac). Cu toate acestea, potrivit Codului de procedura civila, ele pot fi puse in executare silita, actul normativ menționat necondiționând începerea executării silite de imposibilitatea desființării hotărârii judecătorești care urmează a fi pusa in executare silita.
Mai mult decât atât, art. 404¹-404³ C. pr. civ. reglementează instituția întoarcerii executării silite. Astfel, potrivit art. 404¹ C. pr. civ.: “In toate cazurile in care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silita, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.”. Prin urmare, Codul de procedura civila nu numai ca da posibilitatea unei hotărâri judecătorești care este susceptibila de a fi desființata prin exercitarea unei cai extraordinare de atac sa poată fi pusa in executare silita, dar reglementează si situația in care o asemenea desființare are loc, . caz aplicându-se dispozițiile legale referitoare la întoarcerea executării silite.
Analizând sentința civilă nr._/17.10.2007 pronunțată în dosarul civil nr._/245/2006 instanța a constatat că dreptul de a pune în executare această sentință s-a născut de la data pronunțării acesteia respectiv data de 17.10.2007.
Pentru ca prescripția sa-și producă efectul său sancționator este necesar ca pentru titularul dreptului să existe pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protectia dreptului său. În timpul curgerii termenului de prescripție pot interveni anumite împrejurări ori cauze obiective care îl pun pe titularul dreptului de a cere executarea silita în imposibilitatea de a acționa. Dacă pe timpul cât durează asemenea împrejurări, prescripția nu ar fi oprită s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului să i se aplice efectul sancționator al prescripției fără a i se putea imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa. Pentru a înlătura in asemenea situații efectul extinctiv al prescripției s-au prevăzut in lege, pe de o parte, suspendarea cursului prescripției si pe de alta parte întreruperea prescripției. F. de caracterul prescripției, care apare ca si o sancțiune producerea efectelor prescripției nu-si mai găsește justificarea, in situațiile in care inacțiunea nu i-ar fi imputata titularului dreptului la acțiune, ea fiind datorata unor cauze, care l-ar împiedica sa-si exercite dreptul, deci unor obstacole de ordin material, juridic sau moral. Conform disp. art. 405 ind. 2 C. pr. civ. cursul prescripției se întrerupe: a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute in titlul executoriu ori a recunoașterii, in orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, insolita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, in condițiile art. 453 alin. 2; d) pe data îndeplinirii in cursul executării silite a unui act de executare; e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, in condițiile art. 371^6 alin. 1; f) in alte cazuri prevăzute de lege. După întrerupere începe sa curgă un nou termen de prescripție.
Prescripția nu este întrerupta daca cererea de executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a făcut-o a renunțat la ea. În speță, instanța a reținut peste termenul de prescripție de trei ani, la data de 18.11.2011, creditorul a adresat executorului judecătoresc o cerere de executare silita împotriva intimaților, astfel ca, potrivit prevederilor art. 405 2 Cod procedura civila, cursul prescripției nu a fost întrerupt. De asemenea instanța constată că la dosar nu există, acte de executare de natura sa întrerupă cursul prescripției.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 399 C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare . De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281C. proc. civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Prin alin. (2) al aceluiași articol se dispune în sensul că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal..
Motivația că nu există vreun temei pentru executarea silită prin lăsarea în liniștită posesie și deplină proprietate a creditorului a vreunei suprafețe de teren în baza titlului executoriu, având în vedere că terenul pe care contestatorii îl au în proprietate este terenul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5471/17.06.1998 înscris în cartea funciară nr._, teren care nu se suprapune cu terenul din titlul intimaților sunt chestiuni care repun în discuție fondul litigiului dintre părți care a fost analizat de instanța de fond .
Scopul contestației la executare este acela de a înlătura neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite, neputându-se modifica sau desființa, pe calea contestației la executare, actul contestat . Aspectele invocate de către contestatori în cadrul acțiunii de față se referă la probleme de fond care nu pun în discuție legalitatea măsurilor dispuse prin decizia contestată, neaducând nici o critică asupra modului în care a fost instituită această măsură și neinvocând încălcarea nici unei prevederi legale în materie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii N. A. D. S. și N. D..
Recurenții au arătat că în mod greșit prima instanță a respins proba cu martori și expertiză cadastrală pentru a dovedi că nu ocupă terenul intimaților. Recurenții susțin că stăpânesc doar terenul pe care îl au în proprietate astfel cum este evidențiat în cartea funciară. Recurenții susțin că instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de executare silită, excepție ce nu a fost invocată de ei deoarece criticile lor au vizat fondul cauzei și totuși a respins contestația formulată deși unul dintre motive l-a constituit caracterul nelegal al actelor de executare motivat de faptul că dreptul de creanță nu mai putea fi realizat prin acte de executare silită.
Recurenții învederează că în dosar se încearcă executarea silită a unei creanțe stabilită printr-o hotărâre judecătorească ce a pierdut puterea executorie iar actele de executare sunt nelegale. Consideră recurenții că se impune anularea integrală a actelor de executare deoarece legea nu permite anularea parțială.
Recurenții susțin că prima instanță nu a soluționat motivul de nelegalitate a executării silite însăși, reținând incorect că este repus în discuție fondul cauzei.
Se arată că obligația a fost executată de bunăvoie, situație ce poate fi invocată în contestația la executare. Consideră recurenții că trebuia verificată posesia lor asupra terenului, posesie care, susțin, corespunde cu titlul de proprietate.
Recurenții arată că au învestit instanța de judecată să stabilească faptul că au executat de bună voie obligația stabilită în sarcina lor cu mult timp înainte de începerea executării silite ceea ce justifică anularea actelor de executare și a cheltuielilor de executare.
Se arată că prin sentința civilă_/2007 s-a dispus obligarea lor să lase în deplină proprietate intimaților terenul pe care îl stăpânesc fără titlu deci în afara limitelor cărții funciare. Susțin recurenții că instanțele de fond și recurs au soluționat procesul de revendicare fără a compara titlurile, pe baza ipotezei că nu se suprapun, acesta fiind motivul pentru care au solicitat administrarea probei cu expertiză topocadastrală.
Consideră recurenții că reținând întemeiată excepția prescripției dreptului de executare silită a creanței dar respingând în tot contestația, au fost privați de posibilitatea de a-și recupera parțial taxa de timbru achitată sau de a nu achita în totalitate cheltuielile de executare. Au solicitat admiterea recursului și a contestației formulate.
Legal citat intimatul S. P. L. D., a depus întâmpinare.
Intimatul a susținut că motivele contestației la executare nu sunt de natură a conduce la anularea actelor de executare ci tind la modificarea situației stabilite prin titlul executoriu. Intimatul arată că menționarea incompletă a numelui recurentului N. A. D. S. în actele de executare este urmarea culpei acestuia care nu și-a indicat corect numele. Susținerea recurenților cu privire la executarea de bună voie a obligațiilor din titlul executoriu, nu poate fi primită, consideră intimatul deoarece se repune în discuție o situație stabilită deja prin hotărâre irevocabilă. În același sens, intimatul invocă procesul verbal de constatare din dosarul de executare 644/2011. A solicitat respingerea recursului.
În recurs au fost depuse acte la dosar.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, potrivit art. 3041 c.proc.civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
La data de 18.11.2011 a fost formulată cererea de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă_/2007 pronunțată de Judecătoria Iași. La data de 22.11.2011 s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Prin sentința civilă_/2007 au fost obligați pârâții N. D. și N. D.( potrivit încheierii de îndreptare a erorii materiale din 10.02.2010) să lase în deplină proprietate și liniștită folosință reclamantului T. G.( autorul contestatorului recurent) suprafața de 253mp teren situat în Iași ., teren identificat potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, raport ce face parte din hotărâre. Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1246lei cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește inexistența titlului executoriu față de N. A. D. S., instanța constată că acest motiv este neîntemeiat deoarece recurentul contestator are calitatea de moștenitor al autorului T. G. iar înscrierea incompletă în actele de executare a numelui său nu atrage nulitatea actelor. Din copia dosarului de executare silită depusă la judecarea fondului cauzei rezultă că actele de executare au fost comunicate contestatorului la adresa din Iași ., ., ., adresă indicată în contestația la executare, aspect contestat fără temei de contestator.
De fapt, anterior prin decizia civilă 1218/2010 au fost anulate actele de executare din dosarul de executare silită 142/2009 tocmai pentru acest motiv.
Prima instanță a reținut corect aspectele referitoare la disp. Art. 377 c.proc.civilă și art.7 din Decretul 167/1958. În cauză hotărârea_/2007 a rămas definitivă de la data pronunțării, 17.10.2007 fiind susceptibilă de executare silită.
Data nașterii dreptului de a cere și obține executarea silită a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu este data nașterii dreptului material, respectiv 17.10.2007, dată de la care curge și termenul de prescripție a executării silite, potrivit art. 405 al.1 din c.proc.civilă.
Prin contestația la executare s-a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a sumei de 1246lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanță a apreciat corect că dreptul de a obține executarea silită a sumei reprezentând cheltuielile de judecată este prescris dar prin dispozitiv a respins în totalitate contestația formulată.
Nu sunt aplicabile disp. art. 405 al.1 teza a-II-a c.proc.civilă, deoarece deși titlul executoriu se referă la o acțiune în revendicare, cu termen de prescripție de 10 ani pentru executarea silită, conform articolului menționat anterior, dreptul la executarea silită a sumei de bani reprezentând cheltuieli de judecată se prescrie în termenul general de 3 ani fiind un drept de creanță.
Sub acest aspect, Tribunalul constată întemeiat recursul.
În ceea ce privește susținerea recurenților referitoare la executarea de bună voie a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu, nu poate fi reținută. Recurenții au menționat că dețin doar terenul din titlul lor de proprietate, potrivit cărții funciare și au argumentat că instanța ce a pronunțat hotărârea în revendicare nu a comparat titlurile de proprietate ale părților.
Indiferent de considerentele hotărârii titlu executoriu, în contestația la executare, instanța nu poate compara titlurile părților și nu poate repune în discuție situația de fapt stabilită deja cu autoritate de lucru judecat. Au susținut recurenții că au executat de bună voie dispozițiile hotărârii iar prima instanță nu a analizat această situație. De reținut însă că recurenții nu au dovedit această susținere iar proba cu martori și expertiză topo-cadastrală au fost corect respinse de instanța de fond.
În susținerea afirmației contestatorilor nu a fost depusă nici o dovadă care să determine instanța a efectua verificări în acest sens iar argumentele referitoare la considerentele hotărârii, modul în care a fost soluționată acțiunea în revendicare sau mențiunile din cartea funciară nu pot constitui aspecte de analizat în contestația la executare. Verificarea limitelor de proprietate în raport de mențiunile titlului executoriu constituie atribuția executorului judecătoresc în cadrul punerii în executare a hotărârii. De altfel, în recurs a fost procesul verbal de constatare a punerii în posesie încheiat la data de 3.03.2014, la mare distanță în timp de la data introducerii contestației la executare, în care s-a consemnat că în prezența părților, executorul judecătoresc a intrat pe teren, a smuls 3-4 șipci de gard ce delimitau terenul și a pus în executare hotărârea.
Prin urmare, susținerea recurenților în acest sens este nefondată.
În raport de aceste considerente, Tribunalul constată întemeiat recursul declarat care va fi admis cu modificarea în parte a sentinței primei instanțe, potrivit art. 312 al. 3 c.proc.civilă.
Rejudecând cauza pe fond, potrivit celor anterior expuse, va fi admisă în parte contestația la executare.
Vor fi anulate actele de executare silită referitoare la cheltuielile de judecată, acte efectuate în dosarul de executare silită 644/2011 al B. A. C. și vor fi menținute restul actelor de executare.
Potrivit art. 274al.1 c.proc.civilă, va fi obligat intimatul la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat. În privința onorariului de avocat, instanța va avea în vedere disp. art. 274 al.2 c.proc.civilă și va dispune reducerea considerând că suma inițială este disproporționată față de complexitatea cauzei, numărul de termene, probatoriul administrat și activitatea efectivă a avocatului.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Referitor la jurisprudența C.E.D.O., aceasta este relevantă sub aspectul principiului pe care îl degajă și anume, acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin celor expuse anterior.
Potrivit aceluiași text legal menționat anterior, va fi obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată către recurenți în cadrul judecării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorii N. A. D. S. și N. D. împotriva sentinței civile_/9.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte.Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii N. A. D. S. și N. D. în contradictoriu cu intimatul S. P. L. D. prin mandatar Crivină A. N..
Anulează actele de executare referitoare la cheltuielile de judecată din dosarul de executare silită 644/2011 al B.E.J. A. C..
Menține restul actelor de executare silită din același dosar.
Obligă intimatul la plata către reclamanți a sumei de 804lei cu titlu de cheltuieli d judecată(taxe de timbru și onorariu de avocat redus).
Menține restul dispozițiilor sentinței de fond.
Obligă intimatul la plata către recurenți a sumei de 100lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.01.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, M. C. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. D.C.
2 ex. – 25.05.2015
Judecător fond: V. V. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 82/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
