Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 83/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 21300/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Ianuarie 2015
Președinte - E.-C. P.
Judecător - M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 83/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul I. F. în contradictoriu cu intimat C. B. ZIUA IAȘI, având ca obiect acțiune in răspundere delictuala.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 20.01.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.01.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5688/16.04.2014 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge ca neîntemeiată acțiunea exercitată de către reclamantul I. F., cu domiciliul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul C. B. Ziua, cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 22, județul Iași.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„Potrivit dispozițiilor art. 1349 alin.1 și art. 1357 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Totodată, conform dispozițiilor art. 1373 alin.1 din același act normativ, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Angajarea răspunderii civile delictuale impune verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea ilicită a pârâtului și paguba suferită, precum și existența vinovăției autorului faptei ilicite. Este necesar ca în persoana prepusului să fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, iar victima prejudiciului să probeze condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, dar și existența raportului de prepușenie și împrejurarea că prepusul a săvârșit fapta în funcția ce i s-a încredințat.
Instanța mai arată că prejudiciul reprezintă condiția sine qua non a răspunderii civile delictuale și că în lipsa acestuia nu este posibilă angajarea unei asemenea răspunderi. Existenta faptei ilicite presupune in aceasta materie o referire atât la încălcarea legii, cat și la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin încălcarea legii.
Instanța apreciază ca în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale anterior menționate, pentru următoarele considerente:
Reclamantul I. F. susține că a fost prejudiciat prin articolul publicat de către pârâtul C. B. Ziua. Din articolul depus la dosarul cauzei instanța constată că acesta cuprinde informații date de către reclamant în cursul unui interviu luat de către reporterul pârâtului. Anterior publicării articolului, redactorii B. Ziua Iași au încercat în repetate rânduri să obțină un punct de vedere de la reprezentanții societății „Vel P.”, însă, după repetate apeluri telefonice, o deplasare la fabrica de pe . solicitare scrisă, reporterii nu au obținut nicio declarație din partea firmei (fila 56).
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat rolul indispensabil pe care-l joacă presa într-o societate democratică (cauza C. și M. împotriva României). Articolul invocat de către reclamant cuprinde informații despre pretinsul tratament aplicat de către una dintre cele mai importante societăți din domeniul produselor de panificație și morărit, lider pe piața românească, propriilor angajați, mai exact, nerespectarea drepturilor angajaților. Prin urmare, informațiile oferite prin intermediul articolului, tratează un subiect de interes general pentru colectivitatea ieșeană.
Instanța mai constată că diagnosticele menționate în articolul publicat de către pârât sunt confirmate de biletul de ieșire din spital întocmit de către Spitalul Clinic de Recuperare Iași – Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie (fila 55).
De asemenea, instanța reține că prin sentința civilă nr. 2160 din 12.06.2013 pronunțată în cauza cu nr._ Tribunalul Iași a respins acțiunea exercitată de către reclamantul I. F. în contradictoriu cu pârâta . Râmnicu V..
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Iași – Secția I Civilă a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul I. F. a fost angajatul societății pârâte S.C. ”Vel P.” SA Râmnicu V. - Punct de lucru Iași, prestând activitate în folosul acesteia, de la data de 01.11.2010, conform contractului individual de muncă încheiat și înregistrat cu nr._/22.11.2010. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata către acesta a avansului aferent lunii august 2012 în cuantum de 150 lei, Tribunalul Iași a reținut că societatea pârâta a depus la dosarul cauzei statul de plată a salariului aferent lunii august 2012 pentru reclamantul I. F. care demonstrează reținerea de 150 lei, reținere stabilită de reprezentanții societății pârâte la 1/3 din veniturile lunare nete ale reclamantului I. F. până la concurenta sumei de 5800 lei conform actului emis de societatea pârâtă S.C. ”Vel P.” SA Râmnicu V. - Punct de lucru Iași, înregistrat cu nr.7505 din data de 07.11.2011 și aprobat de Directorul acesteia. Această reținere lunară asupra veniturilor nete ale reclamantului I. F. a fost stabilită și pusă în aplicare de către reprezentanții pârâtei S.C. ”Vel P.” SA Râmnicu V. - Punct de lucru Iași în vederea efectuării popririi asupra veniturilor lunare ale debitorului reclamant I. F. până la concurenta sumei de 5800 lei conform Adresei de înființare a popririi pe numele reclamantului I. F., adresă emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală DGFP Județul Iași, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și adresată societății pârâte S.C. ”Vel P.” SA Râmnicu V. - Punct de lucru Iași, înregistrată la aceasta cu nr.7486/07.11.2011.
Raportat la aceste aspecte și având în vedere actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul Iași a constatat că reținerea de 150 lei operată pe statul de plată al salariilor reclamantului I. F. aferent lunii august 2012 este legală conform Adresei de înființare a popririi pe numele reclamantului adresă comunicată societății pârâte, considerându-se poprirea înființată din momentul primirii adresei de înființare motiv pentru care instanța a respins cererea reclamantului de obligare a societății pârâte la plata către acesta a sumei de 150 lei reprezentând avans salariu aferent lunii august 2012 reținut.
În ceea ce privește cererile reclamantului I. F. de obligare a societății pârâte S.C. ”Vel P.” SA Râmnicu V. - Punct de lucru Iași la plata către acesta a sumei de 35.000 E pentru nerespectarea dreptului la sănătate, a contractului de muncă, a agravării stării sale de sănătate, a pierderii capacității de muncă, a regimurilor impuse, a sumei de 7000 E pentru lucrurile pierdute, a banilor opriți și a cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă care să demonstreze că reclamantul I. F. a efectuat asemenea cheltuieli precum și legătura de cauzalitate dintre cheltuielile efectuate și culpa societății pârâte S.C. ”Vel P.” SA Râmnicu V. - Punct de lucru Iași . Lipsa unor astfel de dovezi care să demonstreze, prin orice mijloc de probă (înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială), că reclamantul I. F. a efectuat sumele solicitate din culpa pârâtei a condus la concluzia că instanța nu poate reține o faptă ilicită în sarcina societății în urma căreia aceasta să fie obligată la plata unor astfel de despăgubiri, motiv pentru care a respins și aceste cereri.
Prin urmare, față de considerentele arătate de către Tribunalul Iași în sentința civilă nr. 2160/12.06.2013, instanța constată că informațiile furnizate de către pârâtul C. B. Ziua nu au fost de natură să-l prejudicieze pe reclamant în judecarea cererii înregistrate pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .
Cu privire la susținerile reclamantului conform cărora prin articolul publicat pe pagina de internet a pârâtului C. B. Ziua a fost pus în imposibilitatea de a-și găsi un nou loc de muncă, instanța constată că acestea nu au fost probate, astfel cum impun prevederile art. 10 alin.1 Cod procedură civilă. Astfel, reclamantul nu a probat refuzul potențialilor angajatori de a încheia contracte individuale de muncă.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 27 alin.1 și 5 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, o persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci. La angajarea în domeniile sănătate, alimentație publică, educație și în alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita și teste medicale specifice. Așadar, independent de informațiile furnizate prin articolul publicat de către pârât, angajatorul are obligația de a solicita viitorului angajat, anterior încheierii contractului individual de muncă, un certificat medical care să ateste că acesta este apt pentru a desfășura activitatea pentru care este angajat. Împrejurarea că viitorul angajat nu este apt din punct de vedere medical pentru activitatea ce ar urma să o desfășoare constituie un motiv obiectiv care justifică refuzul angajatorului de a încheia contractul individual de muncă.
Mai constată instanța că reclamantul nu a probat, conform art. 10 alin.1 Cod procedură civilă, pretinsele calomnii care i-au fost adresate în urma publicării articolului pe pagina de internet a pârâtului. De asemenea, împrejurarea că reclamantul ar fi orfan a fost reținută de către reporter pe baza declarațiilor reclamantului.
Așadar, față de cele arătate mai sus, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția pârâtului), motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 1349 alin. 1, art. 1373 Cod civil, o va respinge ca atare.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul I. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelantul că nu a prezentat calomniile aduse în urma publicării articolului din 28.01.2013, însă le va prezenta în apel.
Ca urmare a publicării articolului, reporterul pârâtei a solicitat, fără a avea acordul lui, copie de pe acțiunea înregistrată sub nr._ și a adus la cunoștință faptul că timp de 2 ani cât a lucrat la firma respectivă nu a fost supus vreunui control periodic.
Nu a fost el cel care a dat interviu reporterului, pe care nu îl cunoaște, ci acesta a avut acces la dosarul nr._ . Are martori care cunosc faptul că la data publicării articolului respectiv era acasă, din data de 10.11.2012 și până la deschiderea acțiunii împotriva cotidianului. A fost sunat de un coleg care i-a transmis articolul menționat.
Arată apelantul că i-au fost făcute publice afecțiunile de care suferă și că nu a fost păstrată confidențialitatea asupra persoanei sale.
Intimatul, legal citat, nu și-a precizat poziția procesuală față de cererea de apel formulată printr-o întâmpinare.
S-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor egale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Situația de fapt rezultată din testimoniile administrate în cauză a fost în mod corect reținută de judecătorul fondului cu singura excepție relativă la sursa informațiilor conținute de articolul publicat la data de 28.01.2013 în C. „B. Ziua Iași”. Astfel cum rezultă din chiar cuprinsul articolului depus la fila 3 dosar fond, relatările atribuite de autorul articolului reclamantului I. F. sunt preluate de către cel dintâi din cuprinsul cererii adresate de acesta din urmă Tribunalului Iași, cerere înregistrată sub nr._ . Are în vedere instanța, în primul rând, identitatea relatărilor cuprinse în articolul publicat cu cele reținute drept motivare în fapt a actului de învestire în sentința civilă nr. 2160/12.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Iași.
Totodată, deși în articol sunt redate textual susținerile reclamantului, arătându-se la final „a declarat F. I.”, la alineatul al 3-lea este făcută mențiunea „a declarat F. I. în cererea adresată instanței”. În acord cu critica adusă sub acest aspect hotărârii judecătorului fondului, tribunalul reține că articolul publicat nu este urmarea interviului acordat de reclamantul I. F. numitei O. M., autoarea articolului, ci accesului acesteia la actele existente în dosarul nr. 722/99//2013 în care reclamantul face toate afirmațiile, preluate apoi în articolul dat publicității.
Accesul numitei O. M. la cererea de chemare în judecată adresată de reclamantul I. F. Tribunalului Iași are drept fundament Legea 554/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Potrivit articolului 1 din acest act normativ, accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informație de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României. Asigurarea de către autoritățile și instituțiile publice - potrivit art. 3 din Legea 554/2001 – a accesului la informațiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relații publice sau al persoanei desemnate în acest scop.
În contextul factual și juridic în care titulara articolului dat publicității, numita O. M., a intrat în posesia informațiilor cuprinse în cererea înregistrată sub nr. 722/99/213 la Tribunalul Iași, reclamantului I. F., precum în mod corect reține judecătorul fondului, îi revenea obligația să facă dovada îndeplinirii condițiilor necesare antrenării răspunderii civile delictuale. Reglementând condițiile răspunderii, articolul 1357 din Codul civil arată că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare. Condițiile ce rezultă din cuprinsul acestui text de lege se impun a fi îndeplinite și în ipoteza reglementată de art. 1373 din Codul civil a răspunderii comitenților pentru prepuși. Potrivit art. 1373 alin. 1 Cod civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
În aplicarea acestor texte de lege, pentru antrenarea răspunderii comitentului trebuie să fie întrunite și două condiții speciale: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent. Notează tribunalul că aceste condiții speciale se alătură condițiilor generale ale răspunderii directe a prepusului.
Dată fiind necesitatea întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale, tribunalul are a se referi, în analiza strictă a cererii de apel formulată, exclusiv la condiția existenței unui prejudiciu. Prin prejudiciu se înțeleg rezultatele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale unei persoane.
Susținerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată, se circumscriu atât existenței unui prejudiciu patrimonial cât și existenței unui prejudiciu moral. Sub aspectul patrimonial al prejudiciului, reclamantul înțelege a invoca faptul că pârâta din dosarul nr. 722/99/_ a avut posibilitatea de a-și pregăti apărarea anterior citării sale în proces, ceea ce a condus spre obținerea de către aceasta a unei soluții favorabile, precum și faptul că publicarea articolului a determinat imposibilitatea ulterioară a angajării sale. Sub aspectul moral al prejudiciului, reclamantul face trimitere la suferințele de ordin afectiv și la atingerea adusă onoarei și demnității sale, pe de o parte, de chiar conținutul articolului dat publicității, pe de altă parte, de pretinsele calomnii ce i-au fost adresate în urma publicării articolului pe pagina de internet a pârâtului.
Alăturat celor reținute de instanța de fond - pe care tribunalul și le însușește în integralitate, cu rezerva relativă la dovedirea în calea de atac a apelului a comentariilor făcute pe pagina de internet relativ la persoana reclamantului urmare a publicării articolului – instanța de apel notează că din testimoniile pe care reclamantul a înțeles să le administreze în cauză nu rezultă caracterul cert al prejudiciului pe care pretinde că l-a suferit. Reclamantului îi revenea obligația de a dovedi că prejudiciul afirmat este sigur atât în privința existenței sale cât și în privința posibilității de evaluare. Exclusiv publicarea unui articol într-un cotidian local urmată de reacțiile publicului postate pe pagina de internet nu sunt de natură a dovedi caracterul cert al prejudiciului pretins de către reclamant. În concret, reclamantul I. F. nu a dovedit că pronunțarea sentinței civile nr. 2160/12.06.2013 a avut drept fundament probe având ca moment al emiterii lor intervalul cuprins între data publicării articolului și data primirii citației de către pârâta din dosarul nr._ ; că a încercat să se angajeze, iar publicarea articolului incriminat a fost singurul motiv pentru care un astfel de demers nu a avut rezultatul scontat de către el; că suferința afectivă și atingerea adusă onoarei și demnității sale s-au concretizat într-un prejudiciu moral. Ori, potrivit art. 10 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile au obligația să își probeze pretențiile.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul I. F. împotriva sentintei civile nr 5688/16.04.2014 pronunțată de Judecatoria Iasi in dosarul_ .
Definitivă.
Pronunțată în sedință publică azi, 27.01.2015.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red. M.C.
Tehn. M.M.D.
4 ex./28.04.2015
Judecător fond E. C. B.
| ← Succesiune. Decizia nr. 82/2015. Tribunalul IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 96/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
