Contestaţie la executare. Decizia nr. 623/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 623/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Mai 2015
Președinte – M. D.
Judecător – B. I. E.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 623
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta A.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.IAȘI împotriva sentinței civile nr._/12.11.2013 a Judecătoriei Iași, intimat B. M.V., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.04.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.05.2015, când
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/12.11.2013 a Judecătoriei Iași s-a dispus în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. V. în contradictoriu cu intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.
Dispune anularea actelor contestate din dosarul de executare nr._/2010 aflat pe rolul intimatei, începând cu somația nr._/30.04.2013 și titlul executoriu nr._/30.04.2013, respectiv somația nr._/06.03.2013 și titlul executoriu nr._/06.03.2013.
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Prin deciziile referitoare la obligațiile de plăți accesorii, cu anexe (f.36-40), s-au calculat aceste accesorii prin raportare la obligația de plată a sumelor stabilite prin decizia de impunere nr.754/11.10.2010 (f.41).
Pentru a dovedi comunicarea acestor documente către contestator, intimata a depus anunțuri colective și procese-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare prin publicitate, fără scrisori recomandate cu confirmare de primire.
Ulterior, în temeiul acestor decizii privind obligațiile accesorii, intimata AFPM Iași a emis somațiile și titlurile executorii contestate de reclamant.
Analiza excepției inadmisibilității
Inadmisibilitatea este o sancțiune procesuală care intervine în raport de acțiunile pe care legea nu le permite sau pentru care există o altă cale de realizare sau protejare a dreptului sau interesului dedus judecății.
În speță, acțiunea este în mod clar o contestația la executare, formulată în conformitate cu art.172 C.pr.fisc., acesta fiind și temeiul indicat.
Este adevărat că aceasta poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, precum și faptul că pentru invocarea anumitor motive, ce țin de cuantumul obligației fiscale, există calea contenciosului administrativ.
Cu toate acestea, inadmisibilitatea invocării anumitor motive într-o cale prevăzută de lege nu echivalează cu inadmisibilitatea acelei căi de atac. Astfel, contestația la executare nu devine inadmisibilă dacă motivele invocate nu pot face obiectul analizei pe această cale, ci neîntemeiată sub aspectul acelor motive.
De altfel, din argumentarea contestatorului a reieșit că acesta cunoaște diferența între cele două căi de atac, el precizând de altfel că a atacat decizia de impunere, dar că nu a primit răspuns din partea intimatei.
In consecință, instanța va respinge excepția inadmisibilității.
Analiza fondului
Conform art.110 alin.2 C.pr.fisc., colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar potrivit alin.3, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Decizia de impunere poate fi un asemenea titlu, potrivit aceluiași text.
Potrivit art.141 alin.2, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere reprezintă titlu de creanță.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin.2).
Analizând modul în care intimata a comunicat contestatoarei decizia de impunere în baza căruia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 al art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Textul reglementează în alineatele ulterioare detaliile înmânării sau procedura în caz de imposibilitate a înmânării.
Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, instanța reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat în oricare dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c.
Abia în situația în care prin niciuna dintre cele trei modalități nu s-a realizat comunicarea actului, intimata ar fi putut apela la modalitatea comunicării prin publicitate. Curtea Constituțională a României a reținut, în decizia nr.536/28.04.2011, că prevederile art.44 alin.3 C.pr.fisc., care consacră posibilitatea comunicării titlului prin publicitate, consacră o ultimă și subsidiară modalitate de comunicare, folosită doar în cazul ineficienței celorlalte metode, confirmând practic interpretarea de mai sus.
A aprecia că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără ca, în prealabil, să se încerce comunicarea acestuia într-una dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, echivalează cu admite că legea a reglementat un mod de comunicare care, fără să ofere garanții minime cu privire la opozabilitatea actului față de destinatar, dă naștere cu ușurință abuzului.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, a rezultat că nu s-a procedat la comunicarea deciziilor de impunere ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise somațiile și titlurile executorii arătate într-una dintre modalitățile principale, ci doar prin publicitate.
Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că modul de comunicare a titlului de creanță fiscală s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 din Codul de procedură fiscală sau că, în orice caz, nu a fost făcută proba comunicării corespunzătoare, deși contestatorul afirmase expres că nu a primit decizia de impunere, neputându-se prezuma că a primit-o.
Or, potrivit art.45 C.pr.fisc., intitulat „opozabilitatea actului administrativ fiscal”, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel A.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.IAȘI – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași criticând sentința în sensul că necomunicarea deciziei de impunere putea și trebuia să fie invocată în termenul de promovare a contestației la executare raportat la primirea somației și numai pentru motive de țin de această modalitate de executare, având în vedere că la data emiterii și comunicării deciziei de impunere pe numele contestatorului, art. 44 alin. 2 din OG 92/2003 nu mai prevedea nicio enumerare subsecventă cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale.
A solicitat, în consecință, admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare ca fiind neîntemeiată și menținerea actelor de executare silită.
În drept, a indicat dispozițiile art. 466 și urm. din C.proc.civ.
Intimatul B. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În motivare a arătat că nu se pot reține criticile de nelegalitate invocate în cererea de apel, în condițiile în care prevederile legale cu incidență în materie impun obligativitatea comunicării cu titlu principal prin scrisoare recomandată cu conformare de primire și numai cu titlu subsidiar, în cazul în care prima modalitate de comunicare nu s-ar putea realiza, comunicarea prin publicitate. Apelanta nu a adus critici pertinente sentinței civile atacate, rezumându-se la a relua situația de fapt și la a face referiri la faptul că decizia de impunere a fost comunicată corect, fără a aduce dovezi concrete în acest sens.
În drept, a invocat intimata dispozițiile art. 205 C. procedură civilă.
În ședința din data de 25.11.2014 instanța învestită a admis excepția necompetenței funcționale a Secției I civile din cadrul Tribunalului Iași și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
În ședința din data de 07.01.2015 completul de judecată învestit ulterior declinării de competență funcțională a admis, la rândul său, excepția privind necompetența funcțională a Secției a II-a de contencios administrativ și fiscal, înaintând dosarul la Curtea de Apel Iași în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 27/19.02.2015 Curtea de Apel Iași – Secția de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea conflictului negativ de competență, a stabilit în favoarea Tribunalului Iași – Secția I civilă competența de soluționare a apelului.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Secției I civilă din cadrul Tribunalului Iași la data de 19.03.2015.
În apel nu au fost administrate probe suplimentare.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
În baza deciziei accesorii nr._/01.07.2012 au fost emise somația din 30.04..2013 și titlul executoriu nr._/30.04.2013 pentru suma de 225 lei .
Potrivit disp. art.141 alin.1 din OG nr.92/2003, executare silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art.44 alin.1 din OG nr.92/2003 în formă valabilă la data emiterii deciziei de impunere în speță, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit aln.2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloac, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin decizia nr.536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constat că dispozițiile art.44 alin.3 din OG nr.92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute de art.44 alin.2 lit.” a-d” din aceiași ordonanță.
Chiar și după modificarea art. 44 din OG nr.92/2003 prin OG nr.2/25 ianuarie 2012 și prin OUG nr.40/2014 s-a prevăzut că publicitatea este ultima modalitate de comunicare, dacă celelalte modalități nu au fost eficiente.
Astfel cum corect a reținut și prima instanță nu s-a făcut dovada comunicării deciziei de impunere către intimatul contestator printr-una din modalitățile principale de comunicare, ceea ce atrage sancțiunea anulării tuturor actelor de executare .
Pentru toate aceste considerente, neexistând motive de netemeinicie și/sau de nelegalitate, instanța va respinge apelul declarat de intimata Administrația Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr._/12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de DGRFP -AJFP Iași împotriva sentinței civile nr._/12.11.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.05.2015
Președinte, Judecător, Grefier,
M.D. B.I.E M.G.
Red./Tehnored. B.I.E
2 ex/05.06.2015
Jud. fond Z. L. F. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 393/2015. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
