Evacuare. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 23/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Ianuarie 2015
Președinte - M. M.
Judecător -Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 23
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanți G. M. ,G. I. împotriva sentinței civile nr. 255/04.08.2014 a Judecătoriei Răducăneni, intimată T. I., având ca obiect evacuare .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat N. S. pentru apelanți, avocat B. L. pentru intimată.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Instanța pune în vedere apărătorului apelanților să depună la dosar delegație de reprezentare.
Avocat N. S. pentru apelanți arată faptul că delegația d reprezentare a fost depusă odată cu cererea de alegere a domiciliului procedural, precizează că va completa delegația aflată la dosar.
Primul termen de judecată, apelul motivat, semnat, Tribunalul competent general, material, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Având în vedere că s-a făcut dovada achitării taxei de timbru instanța repinge excepția de netimbrare invocată.
Avocat B. L. pentru intimată depune la dosar un set de înscrisuri cu privire la faptul că și intimata a formulat o cerere de evacuare pe calea dreptului comun, comunică un exemplar și apărătorului apelanților.
Instanța constată că apelanții G. M. ,G. I. au formulat cerere de repunere în termenul de apel și acordă cuvântul.
Avocat N. S. pentru apelanți având cuvântul solicită admiterea cererii de repunere în termenul de apel motivat de faptul că sentința dată în cauză nu a fost comunicată la domiciliul reclamanților, aceștia neavând cunoștință de cuprinsul hotărârii judecătorești. Într-adevăr domiciliul procedural ales îl reprezintă cel al sediului profesional al reprezentantului convențional, însă la data pronunțării sentinței civile și inclusiv pe durata intervalului cuprins între pronunțarea și comunicarea hotărârii, reprezentantul convențional se afla în concediu legal de odihnă, astfel încât nu a luat la cunoștință de soluția instanței de fond, care a fost dată în termen foarte scurt. Persoana care a semnat de primire nu are raporturi de colaborare cu reprezentantul convențional, acesta aflându-se la sediul profesional pentru cu toate alte sarcini, primind agentul procedural și semnând de primire. În aceste condiții solicită instanței să observe faptul că cererea de repunere în termenul de apel este întemeiată, motivul pentru care cererea de apel nu a fost promovată în termenul legal fiind obiectiv, mai presus de posibilitatea reală de a putea recepționa actele de procedură.
Avocat B. L. pentru intimată având cuvântul solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel motivat de faptul că nu este dovediră . La dosarul cauzei nu este depusă nicio dovadă că la acea dată reprezentantul convențional al apelanților se afla în concediul de odihnă. Acesta a fost prezent în alta cauză care privește părțile de față la data de 19.08.2014 în camera de consiliu unde a formulat cerere reconvențională, motiv pentru care solicită respingerea cererii formulate și acordarea cuvântul pe excepția tardivității invocată.
Interpelații fiind apărători ambelor părți precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de apel în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția tardivității cererii de apel invocată de intimată prin întâmpinare și pe fondul cererii .
Avocat B. L. pentru intimată având cuvântul solicită admiterea excepției de tardivitate a formulării cererii de apel motivat de faptul că aceasta a fost promovată peste termenul de 5 zile de la pronunțare, pe fond solicită respingerea apelului .
Avocat N. S. pentru apelanți având cuvântul solicită respingerea excepției invocate ca urmare a concluziilor puse pe cererea de repunere în termenul de apel, iar pe fond solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Instanța de fond a procedat în mod greșit prin reținerea unor asemenea argumente. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără echivoc dreptul de proprietate apelanților asupra spațiului ce face obiectul prezentei cererii. Tot fără echivoc a rezultat și faptul că înțelegerea ce a operat între părți a fost una ce supunea spațiul pentru o perioadă determinată, respectiv până la încetarea concediului de creștere copil al reclamantei G. I.. Însă, chiar în condițiile în care instanța ar f trecut peste această înțelegere, se poate observa că în situația de față nu poate fi contestată intenția proprietarilor de a-și recupera . folosința spațiului, intenție ce a fost manifestată în mod expres nu doar prin cererea de evacuare ci și prin cererile adresate organelor de cercetare penală .Simplu fapt că ocupanta nu este proprietara spațiului respectiv, cerându-i-se să-l elibereze este de natură să conducă la admiterea cererii formulată, fiind vădit admisibilă și întemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat B. L. pentru intimată având cuvântul solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Între părți a existat o înțelegere cu privire la folosință imobilului din prezenta cerere .La dosarul cauzei au fost depuse care dovedesc contribuția intimatei la construirea acestui imobil. Arată că s-a formulat o cerere de evacuare pe calea dreptului comun. Cu cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanță onorariu avocat.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, Tribunalul cosntată:
Prin sentința civilă nr. 255/04.08.2014, Judecătoria Răducăneni a dispus următoarele:
„Respinge cererea de evacuare formulată pe calea procedurii speciale de reclamanții G. M., domiciliat în ., jud.Iași și G. I., domiciliată în . domiciliul stabilit de lege în ., jud.Iași, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat B. Raimondo, cu sediul în Iași, ..24, ., parter, jud.Iași, în contradictoriu cu pârâta T. I., domiciliată în Iași, ., ., cu domiciliul stabilit de lege în ., și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. L., cu sediul în Iași, Piața Unirii, nr.6, mezanin, jud.Iași.
Respinge cererea reclamanților de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Răducăneni.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele argumente:
„Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ la data de 23.12.2013, reclamanții G. M. și G. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta T. I., evacuarea pe calea procedurii speciale a pârâtei din imobilul situat în intravilanul satului C., ., sola nr.6, ., și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că reclamantul G. M. a achiziționat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 250 m.p. dintr-un total de 1.000 m.p. teren clădit și neclădit, situat în intravilanul satului C., ..6, ., jud.Iași, teren pentru care s-a eliberat certificatul de urbanism nr.73/2003 și pentru care a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.162/2003.
Susțin reclamanții că ulterior achiziționării imobilului au obținut și autorizația de construcție/desființare nr.3/05.03.2012 pentru construire locuință, împrejmuire teren, fosă septică și racord electric, aceste lucrări fiind efectuate în vederea desfășurării unei activități comerciale prin Întreprinderea Individuală G. I., înființată în anul 2009, și pentru ca acest imobil să constituie locuința lor personală.
Susțin reclamanții că au desfășurat activități de comerț în conformitate cu codul CAEN 4711 prin care își asigurau obținerea veniturilor pentru un trai decent, iar în anul 2010 reclamanta G. I. a intrat în concediu de creștere copil, motiv pentru care au procedat la suspendarea activității întreprinderii individuale pentru o perioadă de doi ani.
Arată reclamanții că pentru această perioadă au convenit de comun acord ca spațiul respectiv să fie utilizat de pârâtă, sora reclamantului G. M., în vederea activității pe care aceasta o desfășura, convenind și asupra faptului că este o situație temporară, până la reluarea activității. Arată reclamanții că pârâta a mandatat pe reclamanta G. I. să reprezinte firma prin care aceasta își desfășura activitatea, respectiv Întreprinderea Individuală T. I., în fața tuturor organelor de control, prin procura specială nr.620/2013, mandat valabil până la data de 01.03.2014.
Susțin reclamanții că în anul 2013 în urma finalizării concediului de creștere a copilului au intenționat să reia activitatea întreprinderii, însă pârâta a refuzat predarea spațiului, motivând că nu este proprietatea lor. Arată reclamanții că au urmat nenumărate reveniri, soldate cu certuri și neînțelegeri, de fiecare dată pârâta refuzând ferm lăsarea spațiului în posesia lor, deși i-au prezentat înscrisuri care dovedesc dreptul lor de proprietate.
Mai arată reclamanții că s-au adresat organelor de poliție, care au decis că litigiul se poate soluționa doar de instanța civilă, iar ulterior s-au adresat unui avocat, comunicând pârâtei notificarea recepționată la data de 03.10.2013 prin care i-a solicitat ca în termen de 2 zile de la comunicare să evacueze spațiul, notificarea fiind transmisă atât la domiciliul pârâtei, cât și la sediul spațiului care face obiectul prezentei cauze. Arată reclamanții că pârâta nu a dat curs nici acestei notificări, astfel că la data de 20.12.2013 au programat ședința de informare privind avantajele medierii, la care pârâta nu s-a prezentat.
Susțin reclamanții că prin refuzul de a părăsi spațiul pârâta le încalcă grav dreptul lor de proprietate, producându-le prejudicii iremediabile, având în vedere că desfășurarea activității în spațiul respectiv de către ei reprezintă principala sursă de obținere a venitului, și înlătură posibilitatea de a valorifica imobilul în discuție și de a-l folosi ca și locuință, astfel cum au intenționat.
În drept reclamanții au invocat prevederile art.194, art.1033 ș.u. Cod proc.civ.
Prezenta acțiune a fost timbrată cu 100 lei taxă de timbru, conform chitanței nr.ISXUC_/08.01.2014 și chitanței nr.ISXUC_/24.06.2014.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar în copie: confirmări de primire, cărți de identitate, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.162/24.03.2003, schiță, încheierea O.C.P.I. Iași nr.1729/30.07.2009, autorizație de construire/desființare nr.3/2012, certificat de înregistrare, rezoluția Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași nr._/27.09.2010, certificate de înregistrare mențiuni, declarație, rezoluția Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași nr._/02.07.2013, procură specială, extras de carte funciară, notificare.
La data de 18.02.2014, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că invitația la mediere a fost primită de ea în ziua fixată de mediator și nu s-a putut prezenta la mediere, dar și pentru faptul că în speță este vorba de o acțiune în revendicare, precum și excepția insuficientei timbrări întrucât este vorba de o cerere în revendicare și nu în evacuare.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, și a arătat că în urma unei înțelegeri cu reclamanții, în luna octombrie 2010 a deschis un punct de lucru în ., jud.Iași în vederea desfășurării unei activități comerciale în imobilul chioșc situat în ., jud.Iași, înființându-și o întreprindere individuală. Arată pârâta că ulterior a convenit cu reclamanții să ridice o construcție nouă pentru desfășurarea de activități comerciale, urmând ca reclamanții să se ocupe de obținerea unei autorizații de construire atât în beneficiul lor, cât și al întreprinderii individuale pe care a înființat-o.
Arată pârâta că prin mijloace financiare comune s-a realizat această construcție, însă în anul 2013, a aflat, fără să vadă vreun document, că reclamanții au obținut autorizația de construire nr.3/2012 doar pe numele lor. Susține pârâta că după finalizarea construcției, activitatea comercială a Întreprinderii Individuale a continuat în noua clădire și funcționează și în prezent.
Mai susține pârâta că în anii 2010-2013 părțile s-au înțeles bine, au contribuit în comun la ridicarea construcției, ea neavând niciun motiv pentru care să creadă că reclamanții folosesc mijloace dolosive pentru a se dispune ca această construcție să fie doar proprietatea lor, ea fiind sora reclamantului G. M..
Arată pârâta că în anul 2013 reclamanții i-au solicitat să plece din clădire, întrucât doar ei sunt proprietari, nerecunoscând lucrările de construcție realizate la imobil. Arată pârâta că a contribuit la imobil cu realizarea acoperișului (materiale și manoperă), cu achiziționarea materialelor necesare tencuirii pereților interiori, realizării instalației sanitare, instalației termice (inclusiv centrală), gresie, faianță, etc, aceste lucrări valorând 46.639,94 lei.
Susține pârâta că având în vedere că reclamanții nu și-au respectat obligația de a obține autorizația de construire și în beneficiul ei, a solicitat instanței să-i oblige la plata sumei de 46.639,94 lei, sumă actualizată de indicele de inflație, precum și recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea integrală a sumelor de bani, cererea făcând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Iași.
În drept pârâta a invocat prevederile art.205 ș.u. Cod proc.civ.
În susținerea întâmpinării pârâta a depus la dosar în copie: certificat de înregistrare, certificat constatator, contract de comodat din 25.10.2010, facturi fiscale, certificat de grefă, cerere de chemare în judecată.
La data de 20.03.2014 pârâta a depus la dosar precizări prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, având în vedere că imobilul din care se solicită evacuarea sa se află în circumscripția Judecătoriei Răducăneni.
La data de 17.03.2014 reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepțiilor motivat de faptul că procedura specială a evacuării nu prevede ca fiind obligatorie parcurgerea etapei ședinței de informare cu privire la avantajele medierii, și chiar dacă ar fi fost obligatorie prezența pârâtei nu se impunea întrucât reclamanții au arătat expres faptul că doresc rezolvarea litigiului de către instanța de judecată, iar pârâta a avut posibilitatea de a solicita reprogramarea ședinței de informare. Susțin reclamanții că procedura specială a evacuării se aplică atunci când dreptul locatarului s-a stins și locatorul dorește să intre în posesia imobilului astfel cum este cazul în speță și nu este vorba de o revendicare cu atât mai mult cu cât imobilul este doar parțial ocupat de pârâtă. Arată reclamanții că raportat la textele de lege acțiunea a fost corect timbrată.
Pe fondul cauzei reclamanții au arătat că nu există nicio legătură de cauzalitate între sumele de bani pretins a fi datorate de ei și faptul ocupării imobilului de către pârâtă, aceasta având deschise nenumărate căi în justiție pentru realizarea dreptului.
Arată reclamanții că nici invocarea unei acțiuni în recunoașterea unui drept de retenție nu îndreptățește pârâta, care recunoaște că stăpânește imobilul contra voinței lor, să procedeze contrar legii, atât timp cât procesul nu a fost soluționat în mod irevocabil.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale reclamanții au arătat că Judecătoria Răducăneni este competentă să soluționeze cauza.
Prin sentința civilă nr.4220/21.03.2014, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răducăneni, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.05.2014 sub același număr.
La data de 03.07.2014 reclamanții au depus la dosar precizări prin care au arătat că în cauză contractul de comodat depus la dosar de pârâtă vizează un alt imobil decât cel care face obiectul cauzei.
Prin încheierea de ședință din data de 10.07.2014 instanța a respins cererea pârâtei de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Răducăneni.
La termenul din data de 01.08.2014, instanța a pus în discuția părților și a luat act de renunțarea pârâtei la susținerea excepției insuficientei timbrări și excepției inadmisibilității acțiunii raportat la neîndeplinirea corectă a procedurii de informare cu privire la avantajele medierii și a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității raportat la faptul că procedura de urmat pentru reclamanți este cea a acțiunii în revendicare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a respins proba cu interogatoriu și proba cu martori având în vedere că procedura specială este limitată la dezbateri sumare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt căsătoriți, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.162/24.03.2003 au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 250 m.p., teren clădit și neclădit, situat în intravilanul satului C., ., și identificat pe plan topografic ca fiind sola nr.6, ., achitând prețul de 2.000.000 lei Rol.
Potrivit susținerilor necontestate ale părților, în anul 2010, între reclamanți, pe de o parte, și pârâtă, pe de altă parte, a intervenit o înțelegere prin care reclamanții au transmis cu titlu gratuit pârâtei dreptul de folosință asupra imobilului în vederea desfășurării activității întreprinderii individuale al cărei reprezentant este pârâta.
Instanța reține că reclamanții susțin că dreptul de folosință a fost transmis până la momentul la care ei își vor relua activitatea, iar pârâta susține că înțelegerea a fost pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 1033 Cod procedură civilă, dispozițiile Titlului XI Cod procedură civilă se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane. În sensul acestui titlu, termenii de mai jos au următorul înțeles: a) locațiune - orice locațiune scrisă sau verbală, incluzând și sublocațiunea; b) locatar - locatarul principal, chiriaș sau arendaș, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului; c) locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul și dobânditorul imobilului; d) imobil - construcția, terenul cu sau fără construcții, împreună cu accesoriile acestora; e) ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului; f) proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.
Având în vedere dispozițiile art. 1033 și art. 1040 Cod procedură civilă, instanța reține că procedura specială reglementată de Titlul XI Cod procedură civilă este aplicabilă când între părți s-a încheiat un contract de locațiune, dar și în ipoteza în care imobilul este ocupat fără drept de către o persoană, cu sau fără îngăduința proprietarului.
Față de aceste dispoziții legale și susținerile invocate de părți, instanța reține că dreptul invocat de reclamanți nu poate fi valorificat în cadrul procedurii speciale de evacuare, aceștia având posibilitatea de a recurge la procedurile de drept comun. Astfel, dezbaterile sumare (art.1041 alin.2 C. proc. civ.) și caracterul facultativ al acestei proceduri (art.1034 alin.1 C. proc. civ.) constituie tot atâtea argumente care pledează pentru aplicarea acestei proceduri speciale doar în acele situații în care nu se impune tranșarea unor probleme de fond care privesc drepturile și obligațiile părților referitoare la imobilul din care se solicită evacuarea.
Din reglementarea procedurii de evacuare prevăzută de art. 1033-1048 Cod procedură civilă, rezultă că aceasta este o procedura specială, guvernată de urgența soluționării acesteia. Urgența rezultă din dispozițiile exprese ale art. 1041 alin. 2, din modalitatea de citare, din faptul că întâmpinarea nu este obligatorie, din termenul scurt de apel, din inadmisibilitatea formulării cererii reconvenționale. Din caracterul urgent, coroborat cu caracterul special, derogatoriu al acestei proceduri, raportat la domeniul de aplicare, rezultă că această procedură este aplicabilă situațiilor juridice univoce, clare și lipsite de interpretare, deci pentru a căror soluționare sunt suficiente dezbaterile sumare, la care fac trimitere dispozițiile art. 1041 alin. 2 Cod procedura civilă.
Finalitatea procedurii speciale de evacuare este obținerea rapidă a unui titlu executoriu privind obligația de restituire a unui bun dat în locațiune, în cazuri în care obiectul și clauzele contractuale sunt clar determinate. Or, scopul acesta nu ar putea fi atins decât în cazul în care pretențiile deduse judecății ar rezulta fără echivoc chiar din înscrisurile părților.
În prezenta cauză, nu este vorba despre o astfel de situație juridică, lipsită de echivoc, „înțelegerea” dintre părți la care fac referire atât reclamanții prin cererea de chemare în judecată, cât și pârâta prin întâmpinare, și în urma căreia s-a transmis folosința imobilului situat în T.6 ,P. 164/1 cu titlu gratuit, evocând, din punct de vedere juridic, o convenție de comodat. În ceea ce privește obiectul convenției, acesta nu rezultă cu claritate având în vedere că reclamanții se referă la un „spațiu în care pârâta să-și desfășoare temporar activitatea”, dar și la lucrări efectuate pe teren pentru construirea unei locuințe efectuate în temeiul unei autorizații obținute în anul 2012, după ce a intervenit înțelegerea dintre părți, în timp ce pârâta face referire la un „chioș” în care și-a desfășurat inițial activitatea ca urmare a înțelegerii părților și la o construcție ridicată ulterior. De asemenea, poziția părților este diferită atunci când se referă la durata pentru care s-a transmis folosința cu titlu gratuit.
Pentru a stabili cu claritate obiectul și durata convenției intervenite între părți, este necesară administrarea unui probatoriu complex specific procedurii de drept comun, incompatibil însă cu celeritatea care caracterizează această procedură specială și mai ales cu dispozițiile exprese care impun, în același sens, doar desfășurarea unor dezbateri sumare.
Mai mult, având în vedere că între părți a intervenit o înțelegere cu privire la dreptul de folosință, cu alte cuvinte o convenție de locațiune, instanța constată că notificarea pârâtei pentru reintrarea în posesia imobilului trebuia făcută cu respectarea condițiile prevăzute de art.1037 Cod proc.civ. pentru încetarea locațiunii, fapt care în cauză nu s-a realizat.
Pentru aceste considerente, având în vedere că acțiunea nu poate fi soluționată pe calea unor dezbateri sumare, instanța, în baza art.1041 Cod proc.civ., va respinge cererea de evacuare.
În baza art.451 Cod proc.civ. din 2013, întrucât cererea principală va fi respinsă, instanța va respinge și cererea reclamanților de obligare la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, instanța va respinge și cererea pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanti G. M. si G. I., care au formulat critici de nelegalitate și netemeinicie a sentinței.
Odată cu cererea de apel, apelantii au formulat si cerere de repunere în termenul de apel, motivat de faptul că sentința a fost comunicată la domiciliul procedural ales, respectiv la sediul profesional al reprezentantului conventional, însă, de la data pronunțării sentinței civile și inclusiv pe durata intervalului cuprins între pronunțarea si comunicarea hotărârii, reprezentantul conventional se afla in concediu de odihnă, astfel încât nu a luat cunoștință de soluția instanței de fond. Persoana care a semnat de primire nu are raporturi de colaborare cu reprezentantul conventional, acesta afându-se la sediul profesional pentru alte sarcini, primind agentul procedural și semnând de primire.
Cererea de repunere in termenul de apel este intemeiată în drept pe disp. art. 186 NCPC.
Instanța a invocat din oficiu excepția de tardivitate a formulării apelului.
Soluționând cererea de repunere în termenul de apel, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 186 NCPC, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeste că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Aceasta presupune ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural in termenul legal să facă dovada existenței unei împrejurari temeinic justificate, deci a unei împrejurări care exclude culpa persoanei respective.
În speță, sentința civilă apelată a fost pronunțată în procedura specială de evacuare reglementata de art. 1033 NCPC, calea de atac împotriva sentinței fiind apelul în termen de 5 zile de la pronunțare.
Așadar, termenul legal în care reclamantii puteau exercita calea de atac este de 5 zile de la pronunțarea sentinței, respectiv până la data de 11.08.2014. Comunicarea sentinței catre reclamanti s-a facut in scopul de a permite acestora sa motiveze calea de atac, iar nu pentru curgerea termenului de exercitare a apelului.
Împrejurarea invocata de catre reclamanti in sensul că reprezentantul conventional s-a aflat in concediu de odihnă în perioada cuprinsă între data pronunțării și data expirării termenului de apel nu a fost dovedită în speță și, oricum, nu poate constitui un motiv întemeiat pentru repunerea reclamantilor în termenul de exercitare a apelului. Domnul avocat Bogles ce a reprezentat reclamantii la termenul din 01.08.2014, cand au avut loc dezbaterile, a cunoscut faptul că dosarul a ramas în pronunțare si avea obligatia profesionala să urmărească soluția dată în cauză.
Pentru motivele arătate, instanța va respinge cererea de repunere în termenul de apel.
Cu privire la excepția tardivității formulării apelului, Tribunalul reține că în speță calea de atac putea fi promovata în termen de 5 zile de la pronunțarea sentinței, respectiv până la data de 11.08.2014. Or, apelul a fost expediat prin poștă la data de 20.08.2014, cu depășirea termenului legal.
Prin urmare, excepția de tardivitate este întemeiată, urmând ca instanța, in baza art. 480 NCPC sa respingă apelul ca tardiv formulat și să păstreze sentința instanței de fond.
În baza art. 453 NCPC instanța va obliga apelantii să plătească cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 1000 lei reprezentand onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de repunere in termenul de apel, formulata de reclamantii G. M. si G. I..
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de reclamantii G. M. si G. I. impotriva sentintei civile nr. 255/04.08.2014 a Judecatoriei R., sentinta pe care o pastreaza.
Obliga apelantii-reclamanti G. M. si G. I. sa plateasca intimatei T. I. cheltuieli de judecata in apel in cuantum de 1000 lei reprezentand onorariu de avocat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 15.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. DTA.M
5 ex/27 .01..2015
Jud. fond. G. R. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 104/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
