Evacuare. Decizia nr. 307/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 1115/286/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Martie 2015
Președinte - M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 307/2015
Pe rol judecarea apelului declarat de P. V. în contradictoriu cu intimat P. A.- LA FAM.T. C., având ca obiect evacuare EVACUARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni la data de 23.12.2014 sub nr._, reclamanta P. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. A., evacuarea pârâtei din domiciliul reclamantei și interzicerea pârâtei să se mai apropie de imobil.
În motivare reclamanta a arătat că pârâta a fost căsătorită cu fiul reclamantei, care a decedat la data de 15.09.2014, iar în perioada conviețuirii cei doi soți au locuit în casa reclamantei moștenită de la mama ei, B. A..
Susține reclamanta că după decesul fiului ei, pârâta s-a recăsătorit nelegitim cu numitul T. C. din satul Dumitreștii Gălății, unde locuiesc și părinții pârâtei împreună cu cei doi copii minori rezultați din căsătoria cu fiul reclamantei.
Mai arată reclamanta că pârâta îi ține ocupată locuința cu mobilier și bunuri vestimentare, inclusiv lenjerie și altele, afirmând că vrea să locuiască în două locuințe. Susține reclamanta că prin ocuparea locuinței de către pârâtă nu are spațiul necesar pentru mobilierul ei pe care îl păstrează în unele magazii improprii.
Prin sentința civilă nr. 16 din 16.01.2015 Judecătoria Răducăneni a respins cererea, cu următoarea motivare:
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Dispozițiile art. 996 din noul Cod proc.civ. prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor privind: aparența unui drept, urgența măsurii ce se solicită a fi luată de instanță, neprejudecarea fondului dreptului și caracterul vremelnic al măsurii ordonate.
Potrivit 996 din noul Cod proc civ, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența unui drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. În continuare textul menționează că ordonanța este provizorie și că pe calea acesteia nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai putea face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din analiza textului de lege invocat rezultă că instanța trebuie să analizeze în primul rând condițiile de admisibilitate ale cererii, respectiv urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, iar din aceasta din urmă rezultă și a treia, respectiv ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Prima condiție care justifică folosirea ordonanței președințiale este urgența, care trebuie apreciată în concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei.
A doua condiție de admisibilitate este ca măsura ordonată de instanță să fie vremelnică, neputându-se lua măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți, măsurile luate pe calea ordonanței președințiale fiind limitate în timp, de regulă, până la rezolvarea în fond a litigiului dintre părți.
Cea de-a treia condiție de admisibilitate este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, condiție ce decurge din cea anterioară, precum și din prevederile art. 996 al. 4 din noul Cod proc. civ. conform cărora ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului. Așadar, instanța nu are de cercetat fondul discutat între părți, va cerceta doar aparența acestui drept.
În ceea ce privește condițiile referitoare la caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, instanța constată că, potrivit sistemului Ecris și referatului grefierului din data de 15.01.2014, reclamanta a introdus pe rolul Judecătoriei Răducăneni o cerere de evacuare a pârâtei pe dreptul comun, cerere care a fost înregistrată sub nr._ .
Cu toate acestea, la ultimul termen reclamanta a arătat, la interpelarea instanței, că solicită ca măsura să fie luată pe durată nedeterminată întrucât pârâta este agresivă. Or, neprejudecarea fondului cauzei reprezintă o condiție specifică ordonanței președințiale care este determinată de însuși caracterul vremelnic, provizoriu al măsurilor ce pot fi ordonate de instanță în condițiile art.581 Cod proc.civ. De aceea, atunci când soluționează o cerere de ordonanță președințială judecătorul nu are de cercetat fondul litigiului dintre părți, ci are dreptul de a realiza un examen sumar al cauzei spre a stabili de partea cui este aparența dreptului. În aceste condiții, fiind o cale de soluționare vremelnică a unor cereri, pe calea sumară a procedurii ordonanței președințiale nu poate fi dispusă măsura evacuării definitive (pentru totdeauna cum susține reclamanta), aceasta neavând un caracter vremelnic.
Instanța constată că în cauză nu este îndeplinită nici condiția urgenței. Astfel, reclamanta își întemeiază cererea pe împrejurarea că ocuparea locuinței de către pârâtă o împiedică să își păstreze în condiții corespunzătoare propriul său mobilier, dar nu s-a probat iminența unei pagube sau a pierderii vreunui drept în cazul în care pârâta nu ar părăsi imediat locuința sau ar continua să se apropie de locuință.
Mai mult, din referatul de anchetă socială și din declarațiile martorului M. C., rezultă că reclamanta și pârâta locuiesc în aceeași curte, dar în imobile separate despărțite de un gard. Astfel, reclamanta este soacra pârâtei și locuiește într-o casă compusă de trei camere, în timp ce pârâta și minorii ocupă o anexă compusă din două camere și o bucătărie, în care a locuit și fiul reclamantei (soțul pârâtei) până a decedat.
Este adevărat că între reclamantă și pârâtă relațiile sunt tensionate, dar această situație există de dinaintea decesului fiului reclamantei (15.09.2014), în timpul vieții sale, acesta din urmă afirmând angajaților Primăriei Costuleni că reclamanta le adresează lui și pârâtei cuvinte jignitoare și că sunt amenințați să părăsească locuința, împrejurări care rezultă din referatul de anchetă socială.
De altfel, martorii audiați în cauză au relevat faptul că între părți există un conflict mai vechi, între ele existând certuri și scandaluri, și au susținut că reclamanta este violentă, dar au arătat că nu au asistat la neînțelegeri și violențe și nu au putut relata despre vreo împrejurare care să justifice caracterul urgent al cererii.
Instanța reține că solicitarea reclamantei de evacuare a pârâtei a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Răducăneni în care a reclamanta promovat o cerere de emitere a unui ordin de protecție și care, prin sentința civilă nr.425/23.12.2014, definitivă prin neapelare, a fost admisă în parte, în sensul instituirii în sarcina pârâtei, pentru o perioadă de 3 luni, a obligațiilor constând în păstrarea unei distanțe de minim 50 de metri față de reclamantă; păstrarea unei distanțe de minim 4 metri față de reședința acesteia din ., jud. Iași, și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, fiind respins capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâtei din imobilul situat în ., jud. Iași.
Instanța constată că motivul cererii de emitere a ordinului de protecție a fost comportamentul violent al pârâtei, iar în considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta nu a produs suficiente probe și nu există suficiente indicii din care să rezulte necesitatea luării unei asemenea măsuri, cu atât mai mult cu cât din depoziția martorului audiat la cererea reclamantei precum și din precizările acestei de la termenul din data de 22.12.2014, rezultă că pârâta locuiește în cea mai mare parte a timpului în localitatea Schitu D. de unde revine sporadic la domiciliul din ..
Or, atât ordonanța președințială, cât și ordinul de protecție sunt proceduri urgente în care se dispun măsuri limitate în timp, iar în prezenta cauză nu s-a probat că situația avută în vedere de instanță atunci când a respins cererea de evacuare în procedura emiterii ordinului de protecție s-a schimbat în vreun fel pentru a reclama luarea unei măsuri urgente.
Tot astfel, în ceea ce privește solicitarea reclamantei de a i se interzice pârâtei să se apropie de imobil, instanța constată că o asemenea cerere este specifică procedurii emiterii ordinului de protecție și a fost admisă în dosarul nr._ al Judecătoriei Răducăneni, în care pârâta a fost obligată ca, pentru o perioadă de 3 luni, să păstreze o distanță de minim 4 m de locuința reclamantei. Întrucât la momentul pronunțării prezentei hotărâri, termenul de 3 luni nu a expirat, condiția urgenței pentru luarea unei măsuri în procedura ordonanței președințiale nu este, nici în acest caz, îndeplinită. De altfel, potrivit art.33 din Legea nr.217/2003, la expirarea termenului stabilit în hotărâre, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
În consecință, față de motivele reținute anterior, instanța, în baza art.996 din Codul de proc.civ. din 2013, a respins cererea reclamantei formulată pe calea ordonanței președințiale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel, legal timbrat, reclamanta P. V. care a criticat sentința pentru faptul că nu s-a pronunțat asupra cererii de evacuare a pârâtei ci asupra măsurilor de protecție, ceea ce nu a solicitat.
Apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele motive:
Instanța de fond a soluționat cererea de evacuare formulată în procedura ordonanței președințiale cu respectarea limitelor învestirii. Considerentele sentinței apelate fac trimitere la considerentele sentinței civile nr. 425 din 23.12.2014 pronunțată in dosarul nr._ in materia ordinului de protecție, reținând că temeiurile de fapt pentru care au fost promovate cererile de evacuare in cadrul celor două proceduri au fost identice, iar motivele pentru care a fost respinsă cererea de emitere a ordinului de protecție subzistă, iar in speță nu s-a probat îndeplinirea condiției urgenței.
Prin urmare motivul de apel potrivit căruia instanța de fond s-a pronunțat asupra măsurilor de protecție cu care nu a fost investită este neîntemeiat.
Date fiind limitele criticilor expuse precum și absența unor motive de ordine publică ce ar putea conduce la reformarea sentinței, in temeiul art. 480 cod pr.civilă Tribunalul va respinge cererea de apel, va păstra sentința apelată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanta P. V. împotriva sentinței civile nr. 16/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțata astăzi, 09.03.2015, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte, M. S. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, A. M. |
Red ȘI TEHN./T.D./20.03.2015/4 EX
JUDECĂTORIA RĂDUCĂNENI:G. R.-M.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 294/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
