Fond funciar. Decizia nr. 1265/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1265/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1265/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Octombrie 2015
Președinte - C. E. C.
Judecător C. R.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1265/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanții S. G., Z. A. și pe intimații U. A. TERITORIALA MUNICIPIUL IASI PRIN PRIMAR, P. M. IASI - PREȘEDINTE AL COMISIEI MUNICIPALE DE FOND FUNCIAR IAȘI, C. L. DE FOND FUNCIAR IAȘI, C. J. DE FOND FUNCIAR IAȘI, având ca obiect fond funciar transformare daune cominatorii în daune compensatorii.
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 08.10.2015, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6562/14.05.2015 Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Respinge cererea formulata de reclamanții S. G. și Z. A. în contradictoriu cu U.A.T. Municipiul Iasi, P. M. Iasi C. Municipala de Fond Funciar Iasi și C. Județeana de Fond Funciar Iasi.
Pentru a pronunța aceasta soluție a reținut instanța de fond următoarele:
În ce privește excepțiile invocate de către pârâtă, excepția lipsa timbrajului și prescripția dreptului material la acțiune, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă le-a analizat prioritar, iar prin încheierea din data de 19.12.2014 a respins excepția lipsei timbrajului și a admis în parte excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța reține în fapt că reclamanții au solicitat transformarea daunelor cominatorii stabilite prin decizia 398 /23 02 2009 a Tribunalului Iași în daune compensatorii în cuantum de 198.100 lei, reprezentând lipsa de folosință a bunurilor cu care reclamanții trebuiau să fie puși în posesie pentru perioada 24.02.2009 - 15.04.2014 (1876 de zile).
Prin decizia nr. 398/23.02.2009 a Tribunalului Iași s-a dispus
,,…….. Anulează Ordinul nr. 307 din 23.06.2006 al Prefectului Județului Iași.
Atribuie in proprietate reclamanților S. G. si Z. A. suprafața de 2234 mp teren situat in Iași, .. 5-7 și . din loturile: S1= 675 mp, delimitata pe planul de situație - anexa 1 de punctele 1, 2, 3, 4, 1, S2= 886 mp, delimitata in aceeași anexa de punctele 5, 6, 7, 8, 9, 10, 5, ambele situate in Iași, .. 5-7 precum si S3= 673 mp, delimitata de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1 in anexa 2 la același raport de expertiza, situat in ., toate hașurate cu negru.
Planurile de situație anexele 1 si 2 la raportul de expertiza întocmit de expert Istin G. in dosarul nr._/245/2007 al Judecătoriei Iași fac parte integranta din prezenta decizie.
Obliga paratele C. Municipala Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 si C. Județeana Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 sa procedeze la întocmirea documentației, punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate pentru acest teren in favoarea reclamanților.
Obliga aceleași parate sa plătească reclamanților 100 lei/zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, începând cu data pronunțării acestei decizii si pana la îndeplinirea efectiva a obligațiilor.
Menține soluția de respingere a primei instanțe asupra cererilor de revocare titlu proprietate nr._ din 10.12.1996, obligarea Comisiilor Municipala si Județeana la identificarea si emiterea titlului de proprietate pentru teren in compensare, obligarea la plata contravalorii terenului.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulata de către S. V. ;;…..
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1073 - 1077 din vechiul cod civil 1864
În apărare, pârâta C. J. DE FOND FUNCIAT IASI arată că la data de 14.05.2009 a fost încheiat procesul-verbal de punere în posesie pentru întreaga suprafață atribuita reclamanților act ce nu a fost avizat de către O.C.P.I. IASI, motivat de faptul că există deja documentație de carte funciara nr cadastral 5721 /2001 statul roman administrata Direcția de Tineret și Sport Iași.
Ulterior, pentru diferența de 1561 mp teren, a fost întocmit de C. Municipală de Fond Funciar Iași, procesul-verbal de punere în posesie nr. 6207/08.12.2010, care se află depus la O.C.P.I. Iași, fiind înaintată C. Municipală de Fond Funciar Iași doar fișa nr._/10.12.2010, înregistrată sub nr. 8129/22.01.2011, în care se menționează faptul că, s-a atașat doar o copie a documentației.
Conform art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare: ¸¸Punerea în posesie și eliberare titlului de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile."
Art. 36 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, prevede că: ¸¸Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile comunale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titluri de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20."
Conform art. 249 Cod procedură civilă, ¸¸Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege."
Astfel, arată această comisie faptul că emiterea titlului de proprietate pentru diferența de suprafața de 1561 mp poate fi realizată doar după efectuarea punerii în posesie și în baza documentatei înaintate de C. Municipala de Fond Funciar Iași .
La fila 24 dosar, fost depusă Adresa înregistrata cu nr._/ 12.05.2014 în care se arată că, C. Municipală de Fond Funciar Iași și-a îndeplinit obligațiile ceți reveneau conform dispozitivului deciziei civile nr. 398/23.02.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2007, respectiv Ordinului Prefectului Județului Iași nr. 210 din 24.03.2009, fiind întocmită documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate.
Inițial a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 6055/14l05.2009 pentru întreaga suprafață de teren atribuită, neavizat și restituit de către O.C.P.I. Iași, motivat de faptul că există documentație de Carte Funciară nr. cadastral 5721/2001, Statul Român, în administrarea Direcției de Tineret și Sport a Județului Iași.
Ulterior, a fost întocmit un nou proces-verbal de punere în posesie nr. 6.118 pentru o suprafață de 673 mp, din totalul celor 2234 mp, suprafață de teren care, de altfel, s-a și eliberat în beneficiul numiților S. Gh. G. și Z. S. A. titlul de proprietate nr._ din data de 05l02.2010.
De asemenea, pentru diferența de teren de 1561 mp a fost întocmit de către C. Municipală de Fond Funciar Iași, procesul-verbal de punere în posesie nr. 6207 din 08.12.2010, acesta împreună cu întreaga documentație prealabilă emiterii titlului de proprietate fiind înaintată O.C.P.I. Iași alăturat adresei M. Iași nr._/_ din data de 10.12.2010, înregistrată la Registratura O.C.P.I. Iași sub nr._/10.12.2010.
La fila 54 dosar a fost depus titlul de proprietate nr._/ 28. 07.2014 prin care a fost reconstituit reclamanților dreptul de proprietate pentru suprafața de 1561 mp pe raza M. Iași.
Ia act instanța, așa cum reiese din actele dosarului ca în baza deciziei 398 /23 02 2009 a Tribunalului Iași, reclamanților le-a fost emis si titlul de proprietate nr._/05.02.2010 pentru suprafața de 673 mp din totalul de 2234 mp .
În acesta condiții, instanța reține că la data analizării prezentei cererii reclamanților, acestora le-a fost emis titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de 2234 mp respectiv la data de 05.02.2010 și 28.07.2014.
Se mai arată de reclamanți că daunele compensatorii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau parțiala a obligației, nu se pot cumula cu executarea în natura, având menirea de a o înlocui.
In consecința, posibilitatea obligării celor doua comisii de fond funciar la plata daunelor compensatorii se analizează din perspectiva întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale (art. 998-999 din vechiul Cod civil).
Raportându-se la condițiile antrenării răspunderii civile delictuale rezulta că, trebuie întrunite cumulativ cele patru condiții existenta unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.
Pretinsa fapta ilicita va fi analizata de către instanța în raport si de faptul ca a fost admisa excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada de timp de trei ani anteriori introducerii prezentei acțiuni (06 mai 2014), adică pentru perioada anterioara date 06 mai 2011.
Practica judiciara a reținut, în numeroase soluții în materia transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii, faptul că o astfel de acțiune trebuie respinsă în condițiile în care reclamantul nu face dovada prejudiciului suferit prin neexecutarea ei dispuse prin titlul executoriu, întrucât "daunele cominatorii se transforma în compensatorii, în limita prejudiciului dovedit efectiv" (Judecătoria Iași, sentința civilă nr. 813/22.01.2009), în motivarea căreia s-a avut in vedere Decizia nr. XX din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secțiile Unite, pronunțată într-un recurs în interesul legii, în care se retine faptul că "F. de caracterul lor provizoriu, în cazul în debitorul executa obligația, daunele cominatorii vor trebui sa fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuși la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta soluție nefiind posibilă".
Deoarece daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum si ca suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa și lichida, urmează ca instanța, după executarea obligației respective, sa transforme acele daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civila, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Curtea de Apel București - Secția comerciala, în Decizia nr.724/2000, a statuat în sensul că "……. daunele cominatorii sunt un mijloc de constrângere al debitorului, iar pe calea dreptului comun,….. prin transformarea în compensatorii, trebuie să se dovedească prejudiciul efectiv cauzat de debitorul său”.În același sens, Curtea de Apel Bacău în Decizia civila nr. 128/2008, reține faptul că "Daunele cominatorii pot fi transformate în daune compensatorii, însa în măsura în care se dovedește existenta unui prejudiciu efectiv suportat de creditorul obligației, ce trebuie dovedit ulterior în fata instanței. Or, reclamantul nu a propus probe și nu a făcut dovada că a fost încercat de vreun prejudiciu efectiv pana la executarea obligației prevăzuta in hotărâre”.
Judecătoria Bacău, în Sentința civila nr. 265/13.01.2009, arată faptul că este "necesar ca, în prealabil, să se stabilească, după regulile dreptului comun în materia răspunderii civile, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării, cu consecința transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii”
Așadar, calculul efectuat de către reclamant, precum si susținerile potrivit cărora prejudiciul cauzat depășește cuantumul daunelor cominatorii, motivat de imposibilitatea de închiriere a terenului, imposibilitatea fructificării acestuia prin construcție ori prin înstrăinare și de suferința cauzata de o lupta continua cu autoritățile locale sunt nerelevante și nu pot fi primite.
Reclamantul nu a probat producerea vreunui prejudiciu cert și efectiv prin efectuarea cu întârziere a punerii în posesie. In fapt, prejudiciul nici nu există reclamantul neavând posibilitatea edificării unor imobile, închirierii sau înstrăinării terenului, având în vedere situația sa litigioasa suprafața de teren așa cum a fost individualizata prin DECIZIA 398/ 2009 fiind la data pronunțării deciziei in administrarea DIRECTIEI DE TINERET SI SPORT IASI.
Transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii nu se face automat, așa cum a făcut reclamantul, prin înmulțirea zilelor cu suma stabilită de instanța cu titlu daune cominatorii. Hotărârea privind daunele cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, numai în limita daunelor interese, compensatorii, ocazie cu care trebuie dovedita întinderea prejudiciului suferit care sa cuprindă atât valoarea pierderii efective, cât și a câștigului cu care partea a fost lipsită ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligațiilor sale, în fața instanței.
Într-o speța similara, Judecătoria Bârlad, în Sentința civila nr. 2374/01.10.2010, a reținut faptul ca „prejudiciul invocat de reclamant, constând în beneficiu nerealizat, respectiv suma pe care ar fi obținut-o daca ar fi valorificat terenul în cauza, este supus condițiilor răspunderii civile delictuale, obligatorii pentru nașterea dreptului la despăgubiri, prevăzute de art. 998-999 cod civil (...) La rândul sau, prejudiciul trebuie să fie cert și sa nu fi fost reparat încă, iar fapta ilicita să fi fost săvârșită cu vinovăție.
În cauza de față prejudiciul constând in beneficiul nerealizat nu este cert (sigur), eventual și nu există criterii suficiente și certe pentru evaluarea lipsei de folosință. Posibilitatea ca reclamantul sa fi vândut terenul de posesia căruia a fost lipsit este eventuală, fiindcă nu există în cauza de față probe certe ca reclamantul urma sa vândă el teren".
Cu privire la condiția vinovăției, instanța a constatat că, chiar daca au executat cu întârziere hotărârea, pârâtul nu este în culpa, atâta timp cât a depus diligente, dar s-a aflat în imposibilitate obiectivă de executare, datorita următoarelor motive: punerea in posesie a fost împiedicată de atribuirea terenului in administrarea DIRECTIE DE TINERET SI SPORT IASI.
Cererea este neîntemeiată și va respinsă în contradictoriu cu pârâtul, cu mențiunea că, în cauză sunt incidente disp. art. 5803 din Codul de procedură civilă, conform căruia „încheierile date în condițiile prezentului articol sunt executorii și se comunică din oficiu prin grefierului de ședință, organelor fiscale constituite în vedere executării silite potrivit Codului de procedură fiscală”. Așa cum s-a opinat și prin întâmpinare(fila 22) atunci când arată că, „transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii nu se face automat, așa cum a făcut reclamantul, prin înmulțirea zilelor cu suma stabilită de instanța cu titlu daune cominatorii. Hotărârea privind daunele cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, numai în limita daunelor interese, compensatorii, ocazie cu care trebuie dovedita întinderea prejudiciului suferit care sa cuprindă atât valoarea pierderii efective, cât și a câștigului cu care partea a fost lipsită ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligațiilor sale, în fața instanței”.
Ca atare, având în vedere actele comunicate în dosarul sus-menționat în condițiile punctului 4 din art. 5803 din codul de procedură civilă și cum obligația stabilită în sarcina pârâtelor a fost îndeplinită, fiind emis procesul - verbal de punere în posesie, precum și titlurile de proprietate pentru întreaga suprafața de teren de 2234 mp.
De altfel, sub aspectul prejudiciului, reclamantul nici nu-l cuantifică, solicitând generic transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii astfel că dacă ne raportăm la raționamentul expus de pârât prin întâmpinare – fila 17 și urm., aceasta nu reprezintă decât o bază pentru aplicarea dispozițiilor art. 580 indice 3 Cod procedură civilă, or reclamantul a înțeles să uzeze de disp. art. 998-999 cod civil fără a se cuantifica prejudiciul perioadei aferente în vederea analizării incidenței dispozițiilor decretului 167/1968,
Concluzionând prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor invocate art. 998 – 999 cod civil instanța constată caracterul neîntemeiat al acțiunii și respingerea ca atare conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii prin care a fost admisă în parte excepția prescripție dreptului material la acțiune au declarat apel reclamanți S. G. și Z. A..
Susțin apelanții că prin decizia nr 398 din 23.02.2009 pârâtele C. Locală de Aplicare a Legii 18/1991 și C. Județeană de aplicare a Legii 18/1991 au fost obligate să procedeze la întocmirea documentației, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2234 mp teren situat în Iași . 5-7. Prin aceeași decizie pârâtele au fost obligate la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Deși au solicitat în nenumărate rânduri punerea în aplicare a soluției pronunțate pârâtele au refuzat sistematic acest lucru, lipsindu-i de posibilitatea exercitării atributelor dreptului de proprietate.
În data de 15.04.2014 au formulat o cerere de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii apreciind că prin neemiterea titlului de proprietate li s-a cauzat un prejudiciu rezultat din lipsa de folosință a bunului imobil pentru toată perioada de la data pronunțării hotărârii și până atunci.
Abia după înregistrarea prezentei cererii, mai exact la data de 28.07.2014 pârâtele au emis titlul de proprietate, cumva forțate de împrejurări.
În dosarul_ a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție admisă în parte de către instanță iar pe fond instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Arătă că în privința prescripției dreptului la acțiune, aceasta a fost în mod greșit admisă deoarece decizia civilă invocată face referire la drepturi reale ale reclamanților și poate fi pusă în executare în termen de 10 ani de la data rămânerii definitive și irevocabile conform dis part 405 din cpc.
Pe fond arată că prin acțiunea introductivă a invocat dispozițiile art 1073 – 1077 cod civil iar instanța a analizat dispozițiile art 998 – 999 cod civil 1864.
Instanța se rezumă doar la a constata că dispozițiile deciziei Tribunalului date în dosarul prin care au fost obligate pârâtele la emiterea titlului și plata daunelor cominatorii au fost respectate. Acestea au fost respectate dar numai după promovarea prezentei acțiuni și somării în nenumărate rânduri atât personal cât și prin intermediul executorilor judecătorești.
Este foarte clară reaua credință a pârâtelor în această privință la fel cum se poate deduce faptul că sunt îndeplinite dis part 580 ind 3 alin 1 și 2 din cod proc civilă 1865 care stipulează ca în cazul în care obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta din urmă poate fi constrâns la executare prin aplicarea unei amenzi civile iar ulterior dacă nu-și îndeplinește obligația poate fi obligat la acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației, la plata unor daune interese. În cauză pârâtele și-au îndeplinit obligația cu întârziere de 1980 de zile, fiecare zi de întârziere reprezentând o zi în care reclamanții au fost lipsiți de exercitarea atributelor dreptului de proprietate recunoscut prin decizia tribunalului.
Or, este foarte limpede că există un prejudiciu prin lipsirea de exercitarea atributelor dreptului de proprietate aceasta lipsire datorându-se relei credințe a pârâtelor. Astfel apreciază că există și fapta săvârșită cu rea credință precum și lipsirea de exercițiul dreptului de proprietate pentru o perioadă lungă, legătura de cauzalitate reieșind din materialitatea faptei raportată la urmarea sa.
Solicită apelanții admiterea apelului și schimbând sentința apelată, să se admită acțiunea, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea de apel a solicitat apelanții administrarea probei cu înscrisuri, expertiza evaluatorie prin care să se stabilească contravaloarea lipsei de folosință a bunurilor imobile pentru perioada avută în calcul.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimații legal citați nu au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de lege.
Intimații Municipiul Iași, P. M. Iași și C. Municipală de Fond Funciar Iași au depus după termenul din 1.10.2015 întâmpinare.
Cu privire la probatoriul invocat în cererea de apel a reținut Tribunalul că apelanții nu au procedat la indicarea și depunerea înscrisurilor de care înțeleg să se folosească în susținerea cererii. Cererea de administrare a probei cu expertiză evaluatorie a fost respinsă ca nefiind utilă soluționării apelului având în vedere motivele de apel invocate.
Analizând sentința apelată raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 398 din 23.02.2009 a fost admisă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu C. Municipală Iași de aplicare a Legii 18/1991 și C. Județeană I. de aplicare a legii 18/1991 și au fost obligate pârâtele la întocmirea documentației, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate al reclamanților pentru suprafața de 2234 mp teren situat în Iași stradela M. V. și Stradela Grădinari și să plătească daune cominatorii de 100 lei pe zi întârziere, calculate de la data pronunțării deciziei și până la executarea efectivă.
Reclamanți apelanți susțin neexecutarea obligațiilor stabilite printr-o sentință judecătorească de către pârâte și au solicitat transformarea daunelor cominatorii acordate în daune compensatorii.
Din înscrisurile depuse la instanța de fond rezultă că în executarea deciziei civile 398/2009 s-a procedat la emiterea titlului de proprietate nr_/05.02.2010 pentru suprafața de 673 mp iar la 28.04.2014 s-a emis titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 1561 mp. Pentru acest teren s-a procedat la întocmirea procesului verbal de punere în posesie la 8.12.2010 dar eliberarea titlului nu a putut avea loc terenul fiind înscris în altă carte funciară.
Reține Tribunalul că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale la situația de fapt reținută indicând motivele pe care se sprijină soluția sa.
Transformarea daunelor compensatorii în daune cominatorii nu poate avea loc la maniera solicitată de reclamantă, prin înmulțirea matematică a zilelor de întârziere cu cuantumul amenzii pe zi întârziere dispuse de judecător.
Decizia XX/2005 a Inaltei Curți de Casație si Justiție pronunțata în recurs in interesul legii, stabilește cu caracter general obligatoriu că „Hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite.” Se mai reține în considerentele aceleiași decizii că revine instanței de judecată îndatorirea să transforme acele daune cominatorii în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârziere.
Este real că reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.1073 cod civil: „ creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației”, iar dacă acest lucru nu este cu putință, el „are dreptul la desdăunare”. Aceste desdăunări reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia fiind despăgubiri (daune interese) compensatorii.
Dar condițiile de acordare a acestor daune interese sunt acele condiții existente în cazul răspunderii civile delictuale, acest aspect rezultând fără echivoc și din aceeași decizie a Înaltei Curți de Casație si Justiție, mai sus enunțată.
Astfel instanța de fond a procedat corect atunci când a analizat condițiile prevăzute la art. 998 – 999, chiar dacă reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1073 vechiul cod civil.
Acesta fiind temeiul ce trebuia avut în vedere în soluționarea cererii reclamanților, reține Tribunalul că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, soluția instanței de fond este corectă, aceasta apreciind că dreptul reclamanților de a cere despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a terenului este prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani, termen ce curge de la momentul pronunțării deciziei civile nr. 398/2009.
Susținerile reclamanților apelanți privind incidența unui termen de prescripție de 10 ani, prevăzut de disp art 405 cod procedură civilă nu sunt întemeiate. Dispozițiile art. 405 din vechiul cod de procedură civilă reglementează un termen special de prescripție care se aplică exclusiv în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare. Ori în speță, deși decizia Tribunalului Iași ce constituie titlul executoriu, consfințește și un drept real al reclamanților, nu acesta este suspus discuției în prezentul litigiu, ci neexecutarea culpabilă de către pârâții intimați a unei obligației de a face care deschide calea acordării de despăgubiri.
Dreptul de a obține despăgubiri pentru imposibilitatea exercitării atributelor dreptului de proprietate, respectiv lipsa folosinței terenului, este un drept de creanță, patrimonial, supus termenului general de prescripție de 3 ani, termen ce începe să curgă de la momentul la care s-a născut dreptul reclamanților la despăgubiri, respectiv data pronunțării deciziei civile nr 398/2009 a Tribunalului Iași, 23.02.2009. Acest drept al reclamanților se naște succesiv, pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de eliberare a titlului de proprietate, iar raportat la data promovării prezentei cereri de chemare în judecată, 06.05.2014 dreptul la acțiune pentru lipsa de folosință aferentă fiecărei zile pentru care reclamanții nu au avut folosința terenului lor în perioada 24.02.2009 – 6 mai 2011 apare ca prescris.
În ce privește dreptul de despăgubire pentru perioada ulterioară datei de 6 mai 2011, raportându-ne la condițiile antrenării răspunderii civile delictuale (art.998, 999 cod civil) rezultă că pentru acordarea daunelor compensatorii trebuie întrunite cumulativ cele patru condiții prevăzute de legiuitor și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă si prejudiciu si vinovăția autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.
Susțin apelanții că este evidentă reaua credință a debitoarelor dar aceste susțineri nu sunt și dovedite în cauză. Pârâtele intimate au dovedit că au depus suficiente diligențe pentru a se conforma obligațiilor impuse în titlul executoriu, executând parțial obligația în anul 2010, prin eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 673 mp iar pentru diferența de teren în anul 2014. Executarea cu întârziere a obligației de eliberare a titlului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren a fost justificată de către pârâtele intimate prin existența altor litigii în legătură cu terenul pe care reclamanții erau îndreptățiți să îl primească și a unor impedimente reale la punerea în executare, respectiv existența unui alt drept de proprietate înscris în cartea funciară asupra terenului identificat prin decizia 398/2009 a Tribunalului Iași ca fiind proprietatea reclamanților.
În cazul răspunderii pentru fapta proprie, vinovăția ca și condiție a atragerii răspunderii civile delictuale, nu este prezumată ci trebuie dovedită, sarcina dovedirii revenind reclamanților.
Simplul fapt că pârâții nu au îndeplinit întocmai obligațiile stabilite prin sentință judecătorească până în anul 2014 nu este suficient pentru a se dispune obligarea acestora la plata sumei solicitată de către reclamantă, respectiv 198.000 lei, în lipsa dovedirii culpei acestora dar și a faptului că această sumă reprezintă contravaloarea daunelor suferite efectiv de reclamanți. Unul dintre motivele pentru care daunele cominatorii nu pot fi puse în executare în mod direct este reprezentat de faptul că acestea au un caracter incert și nelichid. Simpla indicare a sumei solicitate de către reclamanți nu o transformă într-o creanță certă și lichidă.
Reclamanții au beneficiat de apărare calificată dar nu au indicat în mod concret în ce constă prejudiciul suferit ca urmare a întârzierii în executare. Lipsa posibilității de a folosi un imobil poate determina un prejudiciu, în mod incontestabil, dar, aceste prejudiciu se poate concretiza în mai multe moduri, funcție de natura imobilului, posibilitatea de punere în valoare a acestuia ori reclamanții nu au precizat în nici un fel care ar fi în mod concret prejudiciul suferit pentru ca instanța să poată să administreze probe în vederea evaluării prejudiciului real suferit de către reclamanți.
În mod corect a statuat instanța de fond că sarcina dovedirii îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale revenea reclamanților și în lipsa acestor dovezi cererea a fost în mod judicios respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanții S. G. și Z. A. împotriva sentinței civile nr. 6562/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2015.
Președinte, C. E. C. | Judecător, C. R. | |
Grefier, Ș. D. |
Red./tehnored. R.C.
8 ex., 23.10.2015
Judecător fond: C. C.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1279/2015. Tribunalul IAŞI | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1261/2015. Tribunalul... → |
|---|
