Fond funciar. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 979/286/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Martie 2015
Președinte - E.-C. P.
Judecător - M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 387/2015
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de C. L. RĂDUCĂNENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR împotriva sentinței civile nr. 233/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, intimați fiind L. C. și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, cauza având ca obiect fond funciar modificare tp.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul L. C., prin reprezentant convențional, avocat R. R., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 14), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța reține că intimatul L. C. a depus la dosarul cauzei o declarație de renunțare la judecarea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Avocat R., pentru intimatul L. C., față de prevederile art. 406 Cod procedură civilă, solicită instanței să ia act de voința intimatului. Având în vedere că apelul declarat de către C. L. Răducăneni de fond funciar vizează exclusiv felul în care Judecătoria Răducăneni s-a pronunțat în sensul obligării Comisiilor de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată, apreciază că, urmare a cererii de renunțare formulate de intimatul L. C., se impune anularea în parte a sentinței primei instanțe exclusiv cu privire la acest capăt de cerere al obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată și, în consecință, respingerea ca rămas fără obiect a apelului declarat de C. L. de fond funciar Răducăneni. În subsidiar, potrivit art. 406 alin. 5 Cod procedură civilă, solicită admiterea apelului. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 233/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Răducăneni s-au dispus următoarele:
„Admite acțiunea formulată de reclamantul L. C., cu domiciliul ales la Cabinet avocat R. R., cu sediul în Iași, ., jud. Iași în contradictoriu cu C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE APLICARE A LEGII 18/1991 și C. COMUNALĂ RĂDUCĂNENI DE APLICARE A LEGII 18/1991.
Dispune rectificarea titlului de proprietate nr. 21 eliberat la data de 20.09.2002 pe numele L. V. C., în sensul de a se înscrie suprafața de 4,00 ha teren forestier situat pe raza . în tarlaua 70, ./16 în loc de tarlaua 70, ., cum din eroare s-a înscris.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de dl. expert D. E. face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„În esență, reclamantul, în calitate de moștenitor al titularului dreptului de proprietate, susține că în titlul de proprietate eliberat pe numele autorului său L. V. C., este greșită individualizarea suprafeței de 4,00 ha teren forestier situată pe rara localității Răducăneni, jud. Iași
Verificând titlul de proprietate sub aspectul invocat de către reclamant, documentația care a stat la baza eliberării titlului precum și concluziile raportului de expertiză întocmit de dl. expert D. E. și însușit de către părți, instanța constată că, într-adevăr suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate atacat este înscrisă greșit în tarlaua 70, . în loc de tarlaua 70, ./16 cum rezultă din amenajamentul silvic UP și UA.
Față de această situație, instanța apreciază că în soluționarea cauzei trebuie să se pornească de la situația de fapt existentă, respectiv de la stăpânirea în fapt a terenurilor, plecând de la premisa punerii în posesie pe acel loc a reclamantului și a greșitei individualizări cadastrale în lucrările ulterioare. Prin urmare, prin operațiunile de corectare a reperelor de individualizare nu trebuie să se ajungă la schimbarea amplasamentului de fapt al terenului.
Pentru identificarea cadastrală, pornind de la această premisă a păstrării amplasamentului faptic, instanța a avut în vedere actele înaintate instanței de OCPI Iași, recunoașterea pârâtei C. Județeană Iași de Aplicare a Legii 18/1991, precum și concluziile raportului de expertiză.
Față de probatoriul astfel cum a fost administrat, instanța consideră acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și, în consecință, urmează a fi admisă și se va dispune modificarea titlului de proprietate nr.21 eliberat la data de 20.09.2002 pe numele L. V. C., modificând indicatorul cadastral al suprafeței de 4,00 ha teren forestier din tarlaua 70, ., în tarlaua 70, ./16 cum rezultă din amenajamentul silvic.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de dl. expert D. E. și avizat de OCPI Iași prin procesul verbal de recepție nr. 1676/05.05.2014, face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
În legătură cu cererea reclamantelor de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit prevederilor art.52 al.(3) din Legea nr.18/1991, prevederile art.274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile în ce privește cele două comisii, județeană și locală, care au calitate procesuală fiind reprezentate legal prin prefect sau primar, putând fi deci obligate la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât s-a reținut și culpa procesuală a acestora.
În consecință, instanța urmează a obliga pârâtele să plătească reclamant suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. L. de Fond Funciar Răducăneni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată atât timp cât a recunoscut pretențiile reclamantului la primul termen de judecată, invocând art. 454 Cod procedură civilă.
Intimatul L. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului și a depus la dosarul cauzei o cerere scrisă prin care a solicitat să se ia act de renunțarea sa la judecata cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate, al dispozițiilor legale aplicabile cauzei și al poziției procesuale a intimatului L. C., tribunalul constată că apelul se impune a fi admis motivat de considerentele ce succed.
Apelul formulat de pârâtă se impune a fi admis în baza art. 480 Cod procedură civilă, văzând faptul că reclamantul-intimat L. C., în fața instanței de apel, a depus la dosarul cauzei declarație prin care a arătat că înțelege să renunțe la cererea accesorie formulată la instanța de fond privind obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.
Tribunalul constată ca fiind incidente în cauză prevederile art. 406 Cod procedură civilă, conform cărora:
(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.
Față de considerentele anterior expuse, văzând faptul că prin cererea de apel s-au adus critici legate doar de modalitatea de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată, la care reclamantul L. C. a renunțat în faza judecării cererii de apel, tribunalul urmează a dispune în sensul celor cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de apel formulată de pârâta C. L. Răducăneni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr. 233/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Răducăneni pe care o anulează în parte și în consecință:
În temeiul art. 406 Cod Procedură Civilă ia act de renunțarea reclamantului L. C. la judecata cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Definitivă. Cu recurs în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedință publică azi, 17.03.2015.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red. E.C.P.
Tehn. M.M.D.
5 ex./24.04.2015
Judecător fond M. C. A.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 355/2015. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
