Reziliere contract. Decizia nr. 355/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 355/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 5176/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Martie 2015
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 355/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către L. E. împotriva sentinței civile nr. 5812 din 18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata L. I., având ca obiect reziliere contract disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 05 martie 2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 12 martie 2015 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2012, așa cum a fost precizată ( fila 47 ds), reclamanta L. E. a chemat în judecată pe pârâta L. I. solicitând instanței constatarea neîndeplinirii cu vinovătie de către pârâtă a obligatiei de intretinere fata de mama si ca o consecinta a acestei răspunderi si implicit a denuntării unilaterale a contractului, raportat la prev art 1276 coroborat cu prev art 1277 Noul Cod Civil, se solicita si rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de intretinere nr. 238 din 05.02.2009.
Motivând în fapt cererea, reclamanta susține că pârâta nu si-a indeplinit obligatiile contractuale referitoare la întreținerea reclamantei, situatie de fapt recunoscuta de altfel de către pârâta, potrivit declaratiei autentificate atasate la dosar de reclamanta.
In drept, reclamanta își întemeiază cererea pe disp. art 1276 coroborat cu prev art 1277 coroborat cu prev art 969 vechiul Cod Civil, art 89 lit b coroborat cu prev art 93 din vechiul Cod al familiei.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentinta civilă nr._/09.12.2013 ponuntata in ds_/245/2012, definitiva, pentru considerentele expuse in cadrul ei, s-au hotărât următoarele:
„ Admite in parte exceptia autorității de lucru judecat invocata din oficiu de instanta si respinge ca atare pretentiile formulate de reclamanta L. E., domiciliata in IAȘI, ., nr. 6, ., . cu pârâta L. I., domiciliat in IAȘI, ., nr. 6, ., . prevederile deciziei civile nr 593/13 martie 2013 pronuntata de Tribunalul Iasi.
Disjunge judecarea capetelor de cerere având ca obiect constatarea neindeplinirii cu vinovătie de către pârâtă a obligatiei de intretinere fata de mama, respectiv rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de intretinere nr. 238 din 05.02.2009, pentru perioada ulterioara datei de 24.06.2011, dispune inaintarea la Registratura Iasi in vederea inregistrării separate si acorda termen de judecata la data de 17.02.2014.
Obliga reclamanta la plata in continuare a taxelor așa cum au fost stabilite prin incheierile de sedinta de la datele de 26.06.2013, 21.10.2013..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2013.”
In consecinta, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iasi ds_, la data de 13.02.2014, având ca obiect soluționarea capetelor de cerere disjunse, respectiv „ constatarea neîndeplinirii cu vinovătie de către pârâtă a obligatiei de intretinere fata de mama și rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de intretinere nr. 238 din 05.02.2009, pentru perioada ulterioara datei de 24.06.2011”.
Prin sentința civilă nr. 5812 din 18.04.2014 Judecătoria Iași a respins cererea ca neîntemeiată. A reținut instanța următoarele considerente:
Instanta constata ca reclamanta înțelege să se prevaleze de o răspundere juridică contractuală, raportată la un contract de vânzare cumpărare cu clauza de intretinere nr. 238 din 05.02.2009 .
Înainte de a reliefa și analiza răspunderea contractuală, instanța face amintire cu privire la dispozițiile de aplicare a legii în timp, inserate în art. 6 Noul Cod civil, instanța notând că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile.
În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil.
Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche.
Instanta retine ca, potrivit art. 1020-1021 Cod civil, rezoluțiunea este o sancțiune specifică pentru contractele sinalagmatice cu executare dintr-o dată în sensul că neexecutarea culpabilă de către debitor, după punerea în întârziere, poate atrage desființarea contractului, legiuitorul lăsând instanței o anumită marjă de apreciere. Caracterul alimentar al prestației în cazul contractului de întreținere nu mai necesită punerea în întârziere a debitorului, această ultimă condiție nemaifiind impusă în acest caz.
Instanta va avea in vederea aspectele retinute cu autoritate de lucru judecat, in cadrul considerentelor sentintei civile nr. 7989 pronuntata de către Judecătoria Iasi la data de 10 Aprilie 2012 in ds nr._/245/2011, potrivit cărora:
“ Prin “contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere” autentificat sub nr.3961 din 29 august 2007 la BNP D. V. din Iasi, reclamanta a instrainat apartamentul nr.2 din Iasi, . nr.6, ., jud.Iasi catre fiica acesteia, parata L. M., in calitate de cumparatoare.
…
Ulterior, la data de 05 februarie 2009, parata L. M. a incheiat “contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere” autentificat sub nr.238 la BNP D. V. din Iasi, prin care a instrainat apartamentul catre parata L. I., creditoarea intretinerii fiind de acord cu stingerea obligatiei anterioare si incheierea unei noi obligatii in sarcina cumparatoarei L. I.. Si acest contract are natura juridica a unui contract de intretinere prin care reclamanta si paratele au incheiat o novatie cu schimbare de debitor.
Desi reclamanta a inaintat la dosar declaratie autentificata a paratei L. M. (fila 23) prin care aceasta a aratat ca este de acord cu rezilierea contractului autentificat sub nr.3961/29.08.2007 si totodata a declarat ca are cunostinta despre neindeplinirea obligatiei de catre cealalta parata, instanta va aprecia aceasta declaratie ca avand valoarea unei intampinari, prin care parata isi exprima acordul in raport de pretentiile reclamantei, celelalte sustineri neputand avea valoare testimoniala.
…
Neexecutarea obligației asumate și conduita părților contractante în legătură cu modul neîndeplinirii ei, nu vor putea fi apreciate de instanta exclusiv in baza declaratiei martorului audiat in cauza (fila 47), care a aratat ca stie de la reclamanta ca paratele nu au sprijinit-o, fiind deci un mijloc indirect de proba, iar apoi pentru ca aceasta a aratat ca paratele sunt plecate de multi ani in strainanate si, coroborat cu faptul ca cel de-al doilea contract s-a incheiat prin mandatar, in absenta fizica a debitorului intretinerii, reclamanta nu se putea aștepta în mod rezonabil ca pârâta L. I. să efectueze personal prestațiile care dau conținut obligației de întreținere.
Uzând de facultatea de apreciere dată de art. 1020-1021 Cod civil, fără a omite starea acută de nevoie în care se află în prezent reclamanta, instanța apreciază că, în împrejurările expuse anterior, nu poate fi reținută o stare de neexecutare a contractului de către debitor, culpabilă, de natură să justifice rezoluțiunea contractului.”
Raportat la circumstantele incheierii contractului de vânzare cumpărare cu clauza de intretinere nr. 238 din 05.02.2009 ( absența fiicei cumparatoare la momentul incheierii contractului, modalitatea asumarii obligatiei de intretinere, respectiv prin mandatar, si avand in vedere ca obiectul prestarii intretinerii este determinat in mod generic, fara precizarea sau dovedirea termenelor pentru executarea succesiva), instanta nu va retine ca fiind indeplinite conditiile esentiale pentru a se dispune rezolutiunea contractului, mentinându-si practic punctul de vedere exprimat in cadrul sentintei civile pronuntate in cadrul ds._/245/2011, instanta mentionând ,in plus, și că in prezenta cauza nu a fost propusă proba testimonială de către reclamanta in completarea probei cu inscrisuri, administrata pentru aceasta.
Astfel, in cauza nu s-au probat nici una din circumstantele neexecutarii obligatiei de intretinere (daca intretinerea a fost prestata vreodata de la data incheierii contractului si cand a fost intrerupta, daca intreruperea raporturilor dintre parti s-a datorat culpei întreținătorului, prin neexecutarea obligației de întreținere sau culpei beneficiarei întreținerii, prin refuzul nejustificat de a mai primi întreținerea convenită, daca reclamanta a fost lipsita in mod absolut de mijloacele minime de subzistenta datorita neexecutarii obligatiei etc), aspecte care ar putea forma convingerea instantei cu privire la incidenta rezolutiunii contractului.
Cu alte cuvinte, instanta mentionează că din nici un inscris nu rezulta nici unul din aspectele invederate de instanta in aliniatul anterior, inclusiv nu rezulta daca intreruperea raporturilor dintre parti s-a datorat culpei întreținătorului.
Pentru aceste considerente de fapt precizate anterior, instanța considera că nu poate fi reținută o stare de neexecutare a contractului de către debitor, culpabilă, de natură să justifice rezoluțiunea contractului, motiv pentru care, raportat si la motivele de drept expuse anterior, va respinge ambele capete de cerere disjunse, respectiv „ constatarea neîndeplinirii cu vinovătie de către pârâtă a obligatiei de intretinere fata de mama și rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de intretinere nr. 238 din 05.02.2009, pentru perioada ulterioara datei de 24.06.2011” formulate de reclamanta L. E. in contradictoriu cu pârâta L. I. ca fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta L. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, respectiv:
Susține că in mod greșit instanța de fond nu a dat curs hotărârii de expedient solicitate in baza declarației notariale a intimatei prin care aceasta recunoștea că niciodată nu a putut presta întreținere mamei sale, L. E. și că este de acord cu acțiunea. Consimțământul dat in formă autentică nu făcea necesară prezența intimatei în instanță. Această declarație, coroborată cu depoziția martorului audiat in instanță fac dovada neîndeplinirii obligației de întreținere. Instanța de fond omite faptul că nu se poate substitui voinței părților contractante care nu au înțeles să descrie în ce constă obligația de întreținere fapt care trebuia suplinit cu Cap. IV din Codul Familiei aplicabil la data încheierii contractului. Nu s-a solicitat ca instanța să stabilească felul și modalitățile executării ci să se constate îndeplinirea sau neîndeplinirea obligației de întreținere prestată, fie in natură, fie in bani. Probatoriul este concludent in acest sens.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.
Recurenta- reclamantă L. E. are calitatea de mandatar al vânzătoarei L. M. din contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 238 la BNP D. V. din Iași, contract prin care devine creditor al obligației de intreținere stabilită in sarcina paratei L. I..
Aceste două calități înscrise in contractul a cărui reziliere se solicită nu conferă recurentei L. E. și calitatea procesuală activă in acțiunea de reziliere a contractului. Întemeiată pe principiul relativității efectelor contractului, sancțiunea rezilierii contractului poate fi invocată de partea contractantă, titular al obligației neexecutate. Chiar având in vedere specificul obligațiilor contractuale stabilite in actul juridic dedus judecății, care face ca reclamanta să fie titulara obligației de întreținere ce revine cumpărătorului L. E., sancțiunea rezilierii care poate atrage revenirea imobilului înstrăinat in patrimoniul vânzătoarei nu poate fi dispusă la cererea reclamantei din speță. Aceasta poate promova o acțiune personală întemeiată pe dreptul de creanță conferit de contract, nu o acțiune in reziliere. Ori, acțiunea de față a fost promovată fără ca vânzătoarea L. M. să fie parte in proces, deși parte in contractul de vânzare-cumpărare 238 din 5.02.2009.
Aceste considerente vizează calitatea procesuală și coparticiparea procesuală, de esența învestirii legale a instanței; câtă vreme sentința judecătoriei nu a fost recurată sub acest aspect, ambele aspecte sunt rezolvate implicit prin pronunțarea sentinței, cu autoritate de lucru judecat. Considerentele tribunalului servesc, însă, soluției de respingere a recursului declarat de către reclamantă împotriva acestei sentințe. Pentru că motivele de recurs din speță privesc elemente de fond ale judecății, a căror cercetare este subsecventă stabilirii unui cadru procesual corect, tribunalul stabilește că recursul este nefondat, pentru că cercetarea îndeplinirii condițiilor rezilierii nu poate fi realizată la cererea unui terț față de acordul de voință translativ de proprietate, in condițiile in care vânzătorul nici măcar nu este parte in proces, o soluție contrară celei pronunțate de instanța de fond constituind o încălcare totală, in substanța sa, a dreptului la apărare al acesteia din urmă. Calitatea reclamantei L. E. de mandatar al vânzătorului L. M. din contractul nr. 238 din 5.02.2009 nu-i conferă calitate procesuală in acțiunea in reziliere, acțiune pe care L. E. a formulat-o in nume personal.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr.civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat, va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta L. E. împotriva sentinței civile nr. 5812/18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2015.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn./T.D./3.06.2015/ 2 ex
Judecătoria Iași: Z. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 346/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
