Fond funciar. Decizia nr. 928/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 928/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 928/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Septembrie 2015
Președinte - Doinița T.
Judecător M. S.
Judecător M. A.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 928/2015
Pe rol judecarea recursului declarat de . în contradictoriu cu intimații C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR POPEȘTI, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IAȘI, M. V., având ca obiect fond funciar rectificare T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
S-a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești.
S-a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. A. T. SA având CUI_, cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat H. E., în Iași, .. 1 în contradictoriu cu pârâții C. JUDETEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IASI, C. LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR POPESTI, si M. V., domiciliat in ., ca nefiind de competenta instantelor judecatoresti.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Potrivit disp. art.I pct 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agentiei Nationale de cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În speță, prin cererea formulata, reclamantul solicita rectificarea titlului de proprietate, în sensul corectării numărului identificatorilor cadastrali fără a afecta întinderea suprafeței totale înscrisă ori îndreptățirea vreunei persoane la reconstituire.
În contextul arătat reiese că dispozițiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege menționat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărâri cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie apreciind că aceste dispoziții nu exclud posibilitatea de rectificare a titlurilor de proprietate pe cale judecătorească.
Și înainte de . disp.art. 59 ind.1 din legea nr. 18/1991, oficiile de cadastru și publicitate imobiliară rectificau titlurile de proprietate pe baza hotărârii comisiei județene, care însă nu era o hotărâre de validare a propunerii comisie locale de rectificare a titlului de proprietate, ci o hotărâre de punere în executare a hotărârii judecătorești prin care se dispunea rectificarea.
Textul de lege prevede doar că oficiul de cadastru și publicitate imobiliară procedează la rectificare pe baza hotărârii comisiei județene, fără să distingă între hotărârea comisiei județene de validare a propunerii comisiei locale de rectificare a titlului de proprietate și hotărârea comisiei județene de punere în executare a hotărârii judecătorești de rectificare a titlului de proprietate.
Or, acolo unde legea nu distinge, nici instanța nu trebuie să distingă.
În al doilea rând dispozițiile art.53 din Legea nr.18/1991 stabilesc o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, care se aplică doar în ipotezele expres precizate de disp.art.53-56 din Legea nr.18/1991, respectiv pot fi atacate cu plângere la judecătorie hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate conform dispozițiilor cuprinse în capitolul II și asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, ordinele prefectului și măsurile dispuse de alte organe administrative care au refuzat atribuirea terenurilor potrivit capitolului III, și măsurile de punere în aplicare a dispozițiilor art.37 din lege.
Potrivit dispozițiilor art.58, în urma admiterii plângerii prevăzute de art.53 instanța poate dispune modificarea, înlocuirea sau desființarea unui titlu de proprietate, nu și rectificarea.
În al treilea rând, în condițiile în care toate procedurile administrative în fața comisiilor de fond funciar au fost suspendate în perioada 17.05._14 prin disp. Legii nr. 165/2013, respingerea acțiunii ca inadmisibilă echivalează cu încălcarea dreptului de acces la justiție și a dreptului de proprietate.
Dispozițiile art. 59 ind.1 din legea nr. 18/1991(introduse prin Legea nr.219/2012, Publicată în M.O.nr.789/23.11.2012) trebuie interpretate și aplicate prin raportare la cadrul legislativ existent la data sesizării instanței de judecată, în special la dispozițiile Legii nr.165/2013, art.6 par.1 și art.1 din Protocolul 1 CEDOLF.
Legea nr. 165/2013 publicată în M.O.nr.278/17.05.2013 este un act normativ intrat în vigoare ulterior introducerii art.59 ind.1 în Legea nr.18/1991(23.11.2012) și are un caracter de lege specială, și în consecință, derogatoriu, de la dispozițiile Legii nr.18/1991 (care constituie dreptul comun în materia restituirii dreptului de proprietate).
Potrivit disp.art.7 din Legea nr.165/2013, până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile de fond funciar sau, după caz, de către C. de fond funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Dispozițiile al.1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Termenul pentru finalizarea situației centralizatoare a fost stabilit inițial la 01.03.2014, fiind prelungit ulterior până la data de 01.09.2014 (prin OUG nr.115/2013).
Așadar, în intervalul 17.05._14 reclamanta nu a avut la dispoziție nici o procedură administrativă prin care să rectifice titlul de proprietate, singura modalitate fiind cea judecătorească.
Mai mult decât atât, nici anterior datei de 17.05.2013 reclamanta, care a dobândit prin contract de vânzare-cumpărare terenul înscris în titlul de proprietate, nu a putut urma o procedură administrativă întrucât nu se puteau rectifica pe cale administrativă decât terenurile neintrate în circuitul juridic civil.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, procedura de rectificare administrativă era reglementată prin Hotărârea Comisiei Județene Iași nr.202/17.05.2013. Potrivit acesteia, procedura administrativă de rectificare era aplicabilă doar titlurilor care nu au intrat în circuitul juridic civil și care nu au fost înscrise în cartea funciară.
Hotărârea nr.202/17.05.2013 a fost înlocuită cu Hotărârea Comisiei Județene Iași nr.342/15.07.2013, ca urmarea intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 și a adresei ANRP nr.2975/DFF/07.06.2013. Potrivit acesteia, începând cu data de 15.07.2013 și până la expirarea termenului prevăzut de Legea 165/2013 pentru suspendarea activității administrative a comisiilor de fond funciar (ultima prelungire fiind dispusă prin OUG nr.115/2013 până la 01.09.2014) se mai pot rectifica administrativ doar erorile ce vizează numele/prenumele titularilor sau codurile numerice personale.
În condițiile în care la data sesizării instanței de judecată cu prezenta cerere, reclamanta nu avea deschisă nicio procedură administrativă prin care să poată obține rectificarea titlului de proprietate, admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată de a soluționa cererile de rectificare a titlurilor de proprietate ar constitui o încălcare atât a dreptului la respectarea bunurilor, prevăzut de art.1 din Protocolul 1 la CEDOLF, cât și a dreptului de acces la un tribunal, reglementat de art.6 par.1 din CEDOLF.
Art.21 din Constituția României și art.6 par.1 din CEDOLF garantează dreptul de acces liber în justiție, adică dreptul de a sesiza o instanță care să judece orice contestație cu privire la drepturile cu caracter civil ale unui reclamant.
Așa cum a reținut Curtea Europeană în jurisprudența sa, dreptul de acces la justiție, fără a fi un drept absolut, trebuie totuși interpretat în lumina Convenției care garantează drepturi concrete și efective, iar nu teoretice și iluzorii, astfel că reclamanților nu le poate fi impusă o sarcină disproporțională, care să-i priveze de orice posibilitate clară și concretă ca o instanță să decidă asupra cererii lor, și, care să aducă atingere substanței însăși a dreptului de acces la justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed:
Prima instanța a realizat o analiză judicioasă a situației de fapt dedusă judecății, raportat la dispozițiile legale aplicabile pronunțând o soluție temeinică și legală pentru argumentele expuse pe larg în motivarea hotărârii, și pe care instanța de control judiciar și le însușește. Separat de aceste considerente tribunalul reține că, prin Legea nr.219/2012 s-a prevăzut că procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară (art.59 ind.1 alin.3 din Legea 18/.1991 modificată și completată).
Faptul că directorul general al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară nu a emis în termen util ordinul cu caracter normativ nu este de natură să transleze competența asupra instanței de judecată în soluționarea cererilor având ca obiect îndreptare erori materiale și rectificări titlu, după data de 26.11.2012 când a intrat în vigoare legea 219/2012.
Prin urmare nimeni nu poate ignora dispozițiile imperative ale legii și să nu-și îndeplinească obligațiile prevăzute de lege, iar instanța de judecată să preia atribuțiile celor ce nu și le-au îndeplinit.
Dispozițiile art.59 ind.1 alin.1 din Legea 18/1991 sunt clare în sensul că îndreptarea erorilor materiale din titlurile de proprietate se face de OCPI, iar conform art.59 ind.1 alin.2 din Legea nr.18/1991, rectificările din titlurile de proprietate se pot face de OCPI în baza hotărârii comisiei județene, neîndeplinirea obligațiilor de către instituția în subordinea căreia se află OCPI nefiind de natură să înlăture competența stabilită prin lege.
Totodată tribunalul reține că disp.art.53 din Legea 18/1991 sunt aplicabile în cazul procedurii rectificării titlurilor de proprietate, dar abia după emiterea hotărârii Comisiei Județene de fond funciar Iași de admitere sau respingere a cererii de rectificare a titlurilor de proprietate sau în situația în care deși se impunea soluționarea unei astfel de cereri, acest lucru nu s-a realizat într-un termen optim.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Or, analizând cerințele arătate mai sus, instanța constată că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă, având în vedere încărcătura reală a activității actuale a instanțelor judecătorești. Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, se observă că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
Pe de altă parte art.7 din Legea 165/2013 prevede:
(1) Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
(2) Dispozițiile al.1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Trebuie remarcat că din aceste dispoziții legale reiese faptul că, în intervalul 17.05._14 (OUG nr.115/2013) au fost suspendate procedurile administrative privind restituirea fondului funciar și nicidecum procedura rectificării titlurilor de proprietate (fiind vorba despre erori de scriere în titluri de proprietate deja emise).
Reține deci tribunalul că procedura administrativă prev.de art.59 ind.1 din Legea 18/1991, a fost aplicabilă încă de la data intrării în vigoare a Legii 219/2012 și până în prezent.
Instanța constată că prin art.59 ind.1 din Legea 18/1991 rep., în vigoare de la data de 26.11.2011 s-a prevăzut că îndreptarea erorilor materiale din titlurile de proprietate și rectificarea titlurilor de proprietate se pot face de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene de fond funciar.
Instanța constată că disp.art.58 din Legea 18/1991 rep., nu poate fi temeiul juridic al unei acțiuni în rectificarea unui titlu de proprietate, deoarece acest articol de lege se referă la o cu totul altă situație, respectiv la modificarea, înlocuirea sau desființarea unui titlu de proprietate în cazul în care instanța de judecată admite plângerea formulată împotriva hotărârilor Comisiei Județene de fond funciar, prin care s-au respins cererile de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor unor persoane care se consideră îndreptățite.
Deși instanța de judecată nu poate refuza soluționarea unei cereri, în condițiile în care prin art.59 ind.1 din Legea 18/1991 rep., s-au stabilit reguli clare cu privire la instituțiile competente să soluționeze, pe cale administrativă, cererile de îndreptare erori materiale și de rectificare titlurilor de proprietate, urmează a se aplica în practică respectivele prevederi legale.
În altă ordine de idei trebuia remarcat că la data de 09.07.2014 a fost dat Ordinul nr.700 de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepții și înscriere în evidențele de cadastrul și Carte Funciară care a intrat în vigoare la data de 30 august 2014, iar în baza acestui ordin a fost emisă și Hot.nr.285/19.09.2014 de către C. Județeană de fond funciar Iași privind procedura modificării titlurilor de proprietate.
Față de aceste considerente instanța de control judiciar constată că sunt neîntemeiate criticile reclamantei referitoare la competența instanței de judecată conform art.58 din Legea 18/1991 în ceea ce privește cererea de îndreptare a erorii materiale din titlul de proprietate.
Pentru aceste considerente instanța, în temeiul disp.art.312 NCPC va respinge recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta . cu sediul ales la cabinet avocat H. E., Iași, .. 1 împotriva sentinței civile nr._/9.12.2014, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 21.09.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | Judecător, M. A. |
Grefier, A. M. |
Red./tehnored. SM
2ex 29.01.2015
Jud. fond C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1105/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1110/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
