Pretenţii. Decizia nr. 964/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 964/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Octombrie 2015
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 964/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către G. R., G. M. C. împotriva sentinței civile nr._ din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații R. I., R. J., având ca obiect pretenții drept de retenție.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 24 septembrie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă legal timbrată, înregistrată la instanță sub numărul_ /13.02.2013, reclamanții R. I. și R. J. au chemat în judecată pe pârâții G. R. și G. M. C., solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească:
- obligarea pârâților la plata sumei de 45.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în Iași, ., ., ., .> - instituirea unui drept de retenție asupra aceluiași imobil până la achitarea sumei de 45.000 lei;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții arată că pârâții au devenit proprietarii apartamentului nr. 3 situat în Iași, ., ., . contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 759/2004 la B.N.D. B. A. L. prin cumpărare de la A. G. E. care anterior le-a întocmit antecontractul de vânzare-cumpărare datat 25.09.2000 și i-a pus în posesie, iar prin sentința civilă nr. 8297/2004 s-a dispus evacuarea lor din acest imobil.
Precizează că au efectuat îmbunătățiri înlocuind instalațiile sanitare în totalitate, igienizând imobilul, schimbând tâmplăria și apartamentului care erau insalubre, montând gresie și faianță în baie și bucătărie, modernizând și conservând în egală măsură imobilul.
În drept, au invocat dispozițiile art. 492, 494 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr._ din 18.11.2014 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții R. I. și R. J., cu domiciliul în Iași, ., .. B, ., în contradictoriu cu pârâții G. R. și G. M. C., cu domiciliul în Iași, .. 17.
A constatat prescris dreptul la acțiune cu privire la contravaloarea îmbunătățirilor efectuate anterior lunii februarie 2010.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 4824,34 lei cu titlu de contravaloare îmbunătățiri aduse imobilului și cheltuieli pe cotă parte indiviză.
A respins capătul de cerere privind instituirea dreptului de retenție ca fiind rămas fără obiect.
A redus onorariul avocatului reclamanților de la 2800 lei la 1500 lei.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 2447,23 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Reclamanții au încheiat cu numita A. E. G. antecontractul de vânzare-cumpărare datat 25.09.2000 (fila 6, dosar) cu privire la apartamentul nr. 3, situat în Iași, ., ., . locuit aici până la data de 04.03.2013, când s-a procedat la punerea în posesie a pârâților de către B.E.J. B. și L. N. ca efect a sentinței civile nr. 7401/2011 pronunțate de Judecătoria Iași, definitivă și irevocabilă.
Aceștia au întocmit contracte de prestări servicii cu furnizorii, au efectuat îmbunătățiri, au achitat cheltuieli pe cotă parte indiviză la asociația de proprietari pentru montare interfon, renovat casa scării, reparație acoperiș, terasă și subsol . raportului de expertiză tehnică în construcții efectuat de expertul V. G., reclamanții au efectuat îmbunătățiri în perioada 2000-2013 în valoare de 8.200 RON și cheltuieli pentru racordarea imobilului la utilități în valoare de 1.036,90 lei în perioada 2000-2013.
Potrivit precizărilor efectuate la termenul din 05.11.2014 de către Asociația de Proprietari . reclamanții au achitat în perioada 2006 – 2012 suma de 2.622,67 lei cu titlu de cheltuieli comune pe cotă parte indiviză pentru reparații acoperiș, terasă și subsol . și montat interfon.
Dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani potrivit D. 167/1958.
Acțiunea a fost formulată la 13.02.2013, astfel că, este prescris dreptul la acțiune cu privire la contravaloarea îmbunătățirilor efectuate anterior lunii februarie 2010.
Investițiile efectuate în apartament sunt precizate de reclamanți la fila 11 dosar și sunt datate de aceștia în declarațiile făcute expertului la data efectuării inspecției de teren (fila 141, dosar), rezultând că în anul 2010 au montat geamuri de termopan în bucătărie, dormitor și baie, iar începând cu 2012 au izolat pereții exteriori, au realizat izolația acoperișului și schimbarea sorturilor din tablă de pe cota parte indiviză și au participat la cheltuielile de renovare a casei scării.
Cheltuielile cu izolația pereților exteriori sunt în cuantum de 2.600 lei potrivit raportului de expertiză administrat în cauză (fila 146, dosar), cu participarea expertului consultant ales de reclamanți, iar cheltuielile efectuate la asociația de proprietari pe cotă parte indiviză în perioada iulie 2010 – februarie 2013 sunt în cuantum de 2.224,34 lei.
Instanța reține că reclamanții sunt îndreptățiți la recuperarea sumei de 4.824,34 lei de la pârâți reprezentând cheltuieli de îmbunătățire și întreținere a imobilului.
Aceștia au realizat în timp, montarea unei uși metalice (în 2005), au schimbat parchetul din sufragerie (în 2002), au zugrăvit apartamentul (în 2005), au închis balconul cu cornier (în 2005), au refăcut instalația electrică (în anul 2003) și instalația sanitară (2007), au schimbat grupul sanitar (2007-2008), au montat faianță în baie și bucătărie (2007-2008), geamuri de termopan în bucătărie, dormitoare și baie (2010), au montat un calorifer în dormitor (în 2004), grafuri interioare și exterioare la geamuri (2006), au instalat țeavă, gaz metan în interior (2005) și au participat la cheltuielile de montare a interfonului (în 2009), însă aceste cheltuieli au fost efectuate în mod voluptoriu, pentru a-și spori confortul în imobil și acte îmbunătățiri s-au degradat în timp, astfel că, vor fi excluse din cuantumul cheltuielilor pretinse de la pârâți.
De altfel, apartamentul a fost ulterior renovat de către pârâți, potrivit declarației martorului T. C. (fila 199, dosar), întrucât pereții prezentau urme de mucegai, condens și infiltrație, parchetul era degradat, instalația electrică era veche, gresia și faianța degradată.
Reclamanții au locuit în imobilul în cauză în baza antecontractului de vânzare-cumpărare, cu acordul numitei A. G. E., care ulterior a întocmit contract de vânzare-cumpărare în formă autentică în anul 2004 pârâților.
Antecontractul de vânzare-cumpărare a constituit în aparență un titlu locativ până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 7401/2011, prin care au fost obligați să lase pârâților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu.
În temeiul art. 492-494 Cod civil urmează a se admite în parte și a se dispune obligarea pârâților la plata sumei de 4.824,34 lei cu titlu de îmbunătățiri și cheltuieli pe cotă parter indiviză.
Pârâții au fost puși în posesie prin intermediul B.E.J. B. și L. la data de 04.03.2013 potrivit procesului-verbal aflat la fila 226 dosar, astfel că, urmează a fi respins ca fiind fără obiect capătul de cerere cu privire la instituirea dreptului de retenție.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a redus onorariul avocatului reclamanților de la 2800 lei la 1500 lei apreciat ca nejustificat de mare și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 2.447,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe in termen legal au declarat recurs pârâții G. R. și G. M. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, respectiv:
Greșit au fost obligați la plata sumei de 4824,34 lei reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului și cheltuieli cotă-parte indiviză. Lucrările enumerate ca făcute de către reclamanți pentru îmbunătățirea imobilului nu se circumscriu disp. art. 492-493 Cod civil, acestea fiind realizate strict in beneficiul reclamanților, care și-au asumat riscul efectuării lor, deși cunoșteau foarte bine situația litigioasă a imobilului, iar pe de altă parte nu există nicio dovadă că aceste lucrări au fost achitate de către reclamanții R..
În ceea ce privește cheltuielile pe cota parte indiviză pentru reparații acoperiș, terasa și subsol . și montarea interfonului, aceste lucrări nu au fost plătite niciodată de către reclamanți, ci de către pârâți, fiind incluse in listele de plată. Nu există la dosar nicio chitanță emisă reclamanților R.. Recurenții au depus chitanțe doveditoare ale plăților pe care le-au făcut personal. Pe toată perioada in care reclamanții au avut posesia bunului recurenții au plătit cheltuielile de întreținere. Reclamanții refuzau să plătească serviciile de care beneficiau, motiv pentru care intre părți s-a purtat și o judecată pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
În privința costului lucrărilor de izolare a pereților exterior nu există nicio dovadă a faptului că aceste lucrări au fost autorizate conform legii, ori ca au fost plătite de reclamanți.
Disp. art. 492-494 Cod Civil sunt aplicabile in exclusivitate construcțiilor noi, nu și lucrărilor de reparație ori îmbunătățire. Invocă in acest sens deciziile Curții de Apel Iași. Reclamanții nu au fost posesori de bună-credință, prin urmare greșit au fost obligați la plata sumei de 4824,34 lei. Solicită admiterea recursului, respingerea acțiunii, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recurenții au depus la dosar înscrisuri.
Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente.
Prin sentința civilă nr._ din 18.11.2014 pârâții recurenți G. R. și G. M. C. au fost obligați la plata sumei de 4824,34 lei reprezentând cheltuieli cu izolația pereților exteriori ( in sumă de 2600 lei) respectiv cheltuieli efectuate de asociația de proprietari corespunzătoare cotei părți indivize pentru perioada iulie 2010 - februarie 2013 ( 2.224,34 lei).
Criticile formulate de recurenți privind greșita lor obligare la plata de daune cu acest titlu sunt fondate. Suma de 2600 lei reprezentând cost al izolației pereților exteriori este probată cu factura nr. 007 din 30.10.2012, factură emisă pentru „ serviciu conform contract nr. 007”. Nu a fost depus la dosar contractul in temeiul căruia s-a realizat această lucrare, din actele dosarului nu rezultă date pe baza cărora să se rețină că acest contract a fost anterior anului 2012. Precizarea expertului desemnat in cauză, dl. G. V. (fila 146 ds. fond) potrivit căreia lucrarea de termoizolație a fost executată in baza contractului nr. 14 din 16.07.2009 nu este fundamentată de probele administrate in cauză. În absența contractului, susținerile expertului privind existența unui contract cu nr. 14 nu se corelează cu datele înscrise in factura 007 din 30.10.2012, singurul înscris doveditor al costului lucrării de termoizolare, in care nr. contractului este redat ca fiind ,, 007,,.
Nu s-a depus contractul invocat, acesta nu este atașat nici raportului de expertiză. Nu sunt dovezi pe baza cărora instanța să rețină că realizarea lucrării de termoizolație a fost efectuată anterior anului 2012, data indicată in chitanța de plată a sumei de 2600 lei. Reținând, ca urmare, efectuarea lucrărilor de termoizolație in anul 2012, Tribunalul constată întemeiate criticile recurenților potrivit cărora reclamanții au fost de rea- credință, lucrările fiind realizate asupra unui bun despre care aveau cunoștință că nu le aparține. Tribunalul stabilește că lucrările nu erau urgente. La data plății costului acestora era pronunțată sentința civilă nr. 7401/2011 a Judecătoriei Iași prin care reclamanții fuseseră obligați la lăsarea in deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului către recurenții din cauză, acțiunea în revendicare fiind formulată în cursul anului 2010. Litigiile dintre părți există încă din anul 2005.
Prin urmare, realizarea de către reclamanți a lucrării de termoizolație care nu reclamă urgență, la o dată la care judecata acțiunii in revendicare promovată de recurenții din speță era admisă in primă instanță, astfel că aceștia au cunoscut că le era contestat dreptul de proprietate, obligă la reținerea calității de posesor de rea-credință a reclamanților câtă vreme potrivit art. 486 Cod civil „ posesorul este de bună-credință când posedă ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute”.
Pentru aceste motive critica recurenților privind greșita lor obligare la plata sumei de 2600 lei este întemeiată.
Este întemeiată și critica privind obligarea la plata sumei de 2234,34 lei reprezentând cota parte din cheltuielile asociației de proprietari.
Nu s-au depus dovezi privind plata acestei sume de către reclamanți. Potrivit adresei nr._ din 19.09.2014 comunicată numitului G. R. Termo-Service S.A. Iași susține că in perioada martie 2004- martie 2013 nu sunt înregistrate chitanțe pe numele R. I. sau R. J., aceștia nu au figurat pe lista de plată a asociației.
Instanța de fond reține ca probata plata sumei de 2622,67 lei cu precizările depuse de asociația de proprietari pentru termenul din 5.11.2014. Precizările invocate nu fac dovada plății acestor cheltuieli de către reclamanți.
Asociația detaliază costul lucrărilor de îmbunătățire și reparație aduse imobilului, atașând precizărilor listele de plată in care a fost individualizată pentru fiecare apartament suma ce-i revine. În toate listele de plată atașate (filele 265-284) figurează ca titular al obligației de plată numitul G. R.. De asemenea, cu chitanțele depuse la dosarul din recurs (filele 36-55) recurenții probează plata constantă a cheltuielilor de întreținere pentru imobilul proprietatea lor, fapt ce a constituit și temeiul acțiunii promovate in ds. nr._/245/2010* al Judecătoriei Iași in care numiții R. I. și R. J. au fost obligați să plătească recurenților din speță suma de 13 740, 90 lei cu titlu de contravaloare a cheltuielilor de întreținere achitate de cei dintâi pentru perioada 2007-2010 pentru imobilul asupra căruia se poartă litigiul de față. Aceste dovezi, coroborate, probează imprejurarea invocată de către recurenți conform căreia, chiar in absența posesiei bunului, aceștia au achitat cu regularitate cheltuielile de întreținere aferente acestuia. În absența oricărui înscris doveditor al plăților invocate de către reclamanți și date fiind înscrisurile înfățișate de către recurenți privind plata constantă a cheltuielilor de întreținere, sumele reprezentând cost repartizat pe apartament pentru lucrările de reparație aduse imobilului fiind evidențiate in listele lunare de plată, tribunalul stabilește fondată și critica potrivit căreia reclamanții nu au probat plata sumei de 2234,34 lei, pentru a fi reținută in persoana acestora, cu temei, existența dreptului la despăgubire.
Stabilind lipsa dovezilor suportării acestor costuri, Tribunalul va admite recursul, pe care il constată întemeiat, va modifica sentința recurată, in temeiul art. 304 indice 1 coroborat cu art. 312 alin 3 Cod pr.civilă, va respinge acțiunea.
Reținând culpa procesuală a reclamanților, care au promovat o acțiune ce s-a dovedit a fi neîntemeiată, in temeiul art. 274 Cod pr.civilă, Tribunalul va obliga pe aceștia să plătească pârâților recurenți sumele avansate de aceștia cu titlu de cheltuieli de judecată, adică 1672 lei (1500 lei onorariu avocat in fața instanței de fond- fila 291 ds fond și 172 lei taxă judiciară de timbru achitată pentru cererea de recurs).
Va fi menținută dispoziția instanței de fond asupra excepției de prescripție a dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâții G. R. și G. M.-C. împotriva sentinței civile nr._ din 18.11.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o modifică in parte, respectiv:
Respinge in tot acțiunea formulată de către reclamanții R. I. și R. J. in contradictoriu cu pârâții G. R. și G. M. C..
Menține dispoziția instanței de fond asupra excepției de prescripție a dreptului la acțiune.
Obligă intimații să plătească recurenților suma de 1672 lei cheltuieli de judecată (primă instanță și recurs).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 1.10.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED. ȘI TEHN./T.D./3.11.2015/2 EX
JUDECĂTORIA IAȘI: B. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 962/2015. Tribunalul IAŞI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
