Ordin de protecţie. Decizia nr. 624/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 624/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Mai 2015
Președinte - M. S.
Judecător G. C.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 624/2015
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – A. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de D. M. în contradictoriu cu intimații Z. A., D. C. și D. A., având ca obiect ordin de protecție .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 557/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge ca nefondată cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta D. M. domiciliată în ., ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul Z. A. domiciliat în ., ., jud. Iași.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat B. M..”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 30.12.2014, reclamanta D. M., în temeiul articolului 23 din Legea 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, a solicitat emiterea unui ordin de protecție impotriva pârâtului Z. A. pentru următoarele motive:
În fapt, reclamanta s-am adresat Poliției și Parchetului de pe Iângă Judecătoria P. prin plângeri penale, cu privire la comiterea de către Z. Alexanclru a infracțiunilor de violență in familie, amenințare, șantaj, furt, plângeri ce au format obiectul mai multor dosare penale ale parchetului, iar alte plângeri au avut ca rezultat amendarea contraventională a acestuia. Prin plângerile și reclamațiile făcute (din anul 2011 și până în prezent), reclamanta a arătat că a fost amenințată cu moartea împreună cu familia sa de către Z. A., acesta spunând că "o să plătesc niște golani ca să vă omoare noaptea în casă.
Din actele anexate prezentei cereri, reclamanta a susținut că împrejurarea că Z. A. împreuna cu familia sa exercită o presiune asupra sa și a familiei sal, amenințându-i, insuflându-le o stare permanentă de temere. De asemenea, pârâtul ar fi venit la casa părintească, distrugând lucrurile proprietate personală, refuzând să înceteze acest comportament la solicitarea sa, proprietara bunurilor, fapt de natură a-i produce o stare de temere.
Astfel că în data de 22 noiembrie 2014, în timp ce acesta facea scandal, reclamantei i s-a facut rău, iar fiica sa a chemat Ambulanța, iar pârâtul nu a dorit să incerce schimbarea comportamentului față de reclamantă și familia sa, ci dimpotrivă a devenit mai agresiv.
Reclamanta a solicitat ca până la finalizarea litigiului de fond (partajul succesoral si iesirea din indiviziune) pârâtul sa păstreze o distanță minimă față de ea, față de familia sa cât și față de imobilul în litigiu deoarece aici își are domiciliul, păstrarea unei distanțe minime a pârâtului față de locul de muncă, cât si interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic.
În drept, s-a invocat articolul 23 din Legea numărul 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în 2014.
În susținerea cererii, reclamanta a depus copii certificate ale actelor de proprietate asupra imobilelor, acte de stare civilă, copia sentinței civile nr. 206/22.01.2014 din dosarul nr. 923/866/_ al Judecătoriei P. având ca obiect partaj bunuri comune, anchete sociale, plîngeri penale și corespondență purtată cu P. de pe lângă Judecătoria P., planșe foto și suport media.
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.01.2015 pârâtul a menționat că acțiunea nu este întemeiată deoarece reclamanta nu este în prezența niciuneia din situația care necesită instituirea măsurilor prevăzute la art. 23 alin. 1 lit. d și f din Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Din această dispoziție ilegală rezultă că, pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protecție, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele: urgența luării măsurii, caracterul vremeinic al măsurii luate, existența unei forme de violență exercitată de unul din membrii familiei, astfel cum e definit sensul sintagmei prin art. 5 din lege.
Nu este vorba de fapte recente, de o anumită natură și intensitate, astfel încât să se justifice urgența și gravitatea măsurilor solicitate care să necesite o măsură de natură a îngrădi atât eventualele mele drepturi derivate din regimul matrimonial, cât și libertatea de mișcare și exprimare, iar această atingere adusă unor drepturi fundamentale ale persoanei nu se poate realiza pe calea ordinului de protecție decât in prezența unor indicii suficiente care să justifice, cel puțin temporar, neapelarea reclamantei Ia căile de drept comun pentru realizarea dezideratului său.
Toate aspectele despre care menționate ar fi făcute în scop șicanator, pretinsele scandaluri fiind create de aceasta ori de câte ori s-a întâmplat să se afle pe . află situate aceste imobile.
Astfel, nu ar fi îndeplinite condițiiie prevăzute de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii ca nefondată și neinterneiată.
În dovedire a solicitat proba cu acte, martorul T. P. M., interogatoriu.
La data de 05.02.2015 pârâtul a depus la dosarul cauzei copia raportului de expertiză tehnică judiciară topografică din dosarul nr._ al Judecătoriei P., iar reclamanta a depus precizări cu privire la obiectul cererii și limitele ordinului de protecție solicitat, iar la data de 20.02.2015 a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei și audierea martorului T. I..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Din examinarea tuturor probelor administrate în cursul cercetării judecătorești instanța constată că situația de fapt invocată de către reclamantă nu îndeplinește condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea emiterii unui ordin de protecție.
Astfel, este evident că între părți există un conflict mai vechi fizic și verbal determinat de partajul moștenirii de pe urma autorilor comuni, care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei P., situație care durează de mai mult de 2-3 ani de zile anterior sesizării instanței cu prezenta cerere de emitere a ordinului de protecție. Prin urmare, între părți există o stare de dușmănie mai veche care nu a fost modificată în mod semnificativ în ultimele luni anterior depunerii prezente cereri și care nu prezintă o gravitate suficient de mare pentru a justifica restricția libertății de circulație a pârâtului.
Din examinarea cererilor și relațiilor care provin de la organele de cercetare penală reiese că faptele reclamate ar fi avut loc cu mai mulți ani înainte de evenimentele invocate în cererea de chemare în judecată, fără a exista un raport de cauzalitate sau o continuitate a comportamentului pretins agresiv al pârâtului.
Din declarația martorului T. I. audiat la cererea pârâtului în cursul cercetării judecătorești a rezultat că în realitate reclamanta este cea care provoacă scandaluri în prezența pârâtului motivat de împărțirea moștenirii de pe urma părinților. De asemenea, reclamanta ar fi obstrucționat accesul pârâtului la imobilul în litigiu prin construirea unui gard de tablă, iar acesta nu a vizitat-o pe reclamantă la locul de muncă.
În ceea ce privește planșele foto și suporturile media depuse de către reclamantă în susținerea cererii, instanța constată că acestea nu pot proba cu certitudine identitatea persoanelor pretinse a fi pârâtul sau membri ai familiei acestuia și nu pot dovedi data sau locul unde a avut loc pretinsa înregistrare sau fotografiere.
Prin urmare, nu se poate reține urgența stării de pericol invocate, caracterul grav, urgent și de o intensitate semnificativă al pretinsului comportament al pârâtului care să necesite emiterea unui ordin de restricție.
Astfel, reclamanta are posibilitatea de a solicita și obține sancționarea contravențională sau/și penală a pretinselor fapte agresive antisociale ale pârâtului urmând ca modul de folosire al imobilului care formează obiectul partajului judiciar să fie soluționat definitiv de către Tribunalul Iași.
În baza art. 451 și următoarele Cod procedură civilă, reclamanta va fi obligată la plata către pârât a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză deoarece a căzut în pretenții față de acesta.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta D. M. arătând că sentința de fond este nelegală și netemeinică pentru respingerea cererii privind emiterea ordinului de protecție.
Se arată că la dosar s-au depus dovezi și instanța și-a putut forma o opinie pentru emiterea ordinului de protecție și că se impune reanalizarea probele administrate în cauză, și să se constate că se impune emiterea unui ordin de protecție, fiind îndeplinite condițiile sunt prevăzute de Legea nr. 217/2003.
Se susține că începând cu deschiderea acțiunii de partaj succesoral din anul 2011 apelanta a suferit enorm din cauza scandalurile și amenințările pârâtului, drept dovadă fiind numeroasele sancțiuni contravenționale aplicate intimatului și plângerile penale formulate împotriva acestuia.
Se mai arată că ultima agresiune a avut loc la data de 22 noiembrie 2014, când pârâtul a amenințat-o cu moartea și a distrus gardul, la data de 24 noiembrie 2014 fiind internată de urgență în spital. Comportamentul agresiv al pârâtului a continuat și după pronunțarea instanței de fond, la data de 23 februarie 2015 acesta venind pe lângă imobilul în care locuiește făcând poze și râzând, iar în noaptea de 23 spre 24 februarie, în jurul orei 03.00 a venit și s-a uitat în casă. De asemenea, la datele de 24 februarie 2015 și 4 martie 2015 fiul intimatului a venit la gardul casei pentru a-i urmări familia.
Mai susține apelanta că nu s-a dovedit în nici un mod că ar fi cea care provoacă scandalurile în prezenta pârâtului, iar declarația martorului T. I. nu poate fi avută în vedere deoarece nu a perceput în mod direct conflictul din 22 noiembrie 2014.
Intimatul au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică considerând că în mod corect instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2013.
În faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri și planșe foto.
Având în vedere data de 20.02.2015 pentru pronunțarea hotărârii și 24.02.2015 pentru declararea apelului, Tribunalul constată că prezentul apel a fost declarat în termenul special de 3 zile instituit de Legea nr. 217/2003, urmând a respinge excepția tardivității invocată de Ministerul Public .
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apel și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin cererea adresată primei instanțe reclamanta D. M., în temeiul articolului 23 din Legea 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului Z. A..
Din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanta de apel, retine că în prezenta cauză, nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că între părți există o situație conflictuală generată de acțiunea de partaj succesoral introdusă în cursul anului 2011.
Într-adevăr, în prezent relațiile dintre părți sunt tensionate, în condițiile în care acestea își dispută dreptul de proprietate asupra bunurilor moștenite.
Cu toate acestea, o astfel de stare tensionată, nu impun intervenția instanței decât în condițiile art. 23 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*) pentru prevenirea si combaterea violentei in familie care arată că ,,persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protecție trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei.
In cauză, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a concluzionat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile anterior enumerate.
Astfel, apelanta avea obligația de a dovedi toate împrejurările invocate in acțiune, insă aceasta s-a limitat la a solicita proba cu aceste înscrisuri și planșe foto, fără a solicita instanței administrarea unor probe suplimentare, de natură a proba comportamentul agresiv al intimatului la data 22 noiembrie 2014, dar și, atitudinea ulterioară pronunțării primei instanțe.
Or, simpla depunere unei fișe UPU din 22.11.2014, în care s-au consemnat, ca urmare a susținerilor pacientei că a fost victima agresiuni, nu sunt apte a face singure dovada unui comportament al pârâtului și nu pot forma convingerea instanței în sensul celor afirmare de apelantă.
De asemenea, plângerile penale și sancționarea contravențională a intimatului vizează aspecte referitoare la date cu mult anterioare cererii de chemare în judecată, care nu se pot corobora cu dovezi care să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază intimatul cu privire la acuzațiile de exercitare de acte de violență asupra apelantei, dovezi care să creeze instanței o imagine suficient de precisă asupra existenței faptelor imputate intimatului și a încadrării lor în pragul implicit al Legii nr.217/2003, respectiv fapte recente, de o anumită natură și intensitate astfel încât să se justifice urgența și gravitatea măsurilor solicitate ( păstrarea unei distanțe minime, interzicerea oricărui contact). În plus, Tribunalul apreciază că apelanta nu poate ridica forța probantă a susținerilor sale prin reiterarea lor în fața mai multor autorități.
Astfel, în condițiile în care măsurile preconizate prin ordinul de sunt de natură a îngrădi drepturile intimatului, această atingere adusă unor drepturi fundamentale ale persoanei nu se poate realiza pe calea ordinului de protecție decât în prezența unor indicii suficiente care să justifice, cel puțin temporar, o situație de excepție care nu a fost dovedită în cauză.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței civile sentința civilă nr. 557/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o va păstra.
Se va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 le reprezentând onorariu de avocat redus, având în vedere munca prestată de avocat, respectiv depunerea întâmpinării și de înscrisuri, dosarul soluționându-se la primul termen de judecată, și gradul de complexitate redus al cauzei, care nu a fost de o amplitudine deosebită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității apelului.
Respinge apelul formulat de reclamanta D. M. împotriva sentinței civile nr.557 din 20.02.2015 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează.
Reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului și obligă apelanta să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2015.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | |
Grefier, A. M. |
Red.CG
Tehnored.CG/MA/4 ex/06.05.2015
Judecător fond:B. V.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 412/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
