Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 673/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 673/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Mai 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 673/2015
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanta N. R. împotriva sentinței civile nr. 6469/2014 pronunțată de către Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul M. R., având ca obiect stabilire program vizitare minor modificare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului apelantei de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015, când, din aceleași motive, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă 6469/5.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiata acțiunea formulata de reclamanta N. R. in contradictoriu cu pârâtul M. R..
A fost admisă in parte acțiunea formulata de reclamantul pârât M. R. în contradictoriu cu pârâta reclamanta N. R. ( fosta M..
A fost menținut programul de vizitare prevăzut in sentința civila nr. 6433/2011 pronunțata de Judecătoria Iasi in ds._/245/2010, cu mențiunea ca acest program de desfăsurare a legăturilor personale dintre tată si fiu se va desfășura la domiciliul tatălui din Iasi, in imobilul din ., respectiv la locuința bunicilor paterni ( fam M. G.).
A fost obligată reclamanta să permită comunicarea pârâtului cu minorul si respectiv încuviințează pârâtului reclamant să comunice cu minorul prin corespondenta, telefon, skype sau prin orice alta forma de comunicare.
S-a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minorul M. O. T., născut la data de 20 aprilie 2005, in comun, de către ambele părți.
S-a stabilit locuința minorului la domiciliul reclamantei .
Au fost respinse celelalte solicitări formulate de pârâtul reclamant in cadrul cererii reconvenționale.
A fost respinsă cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
S-a luat act cu privire la faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de către pârâtul reclamant.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta N. R. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul M. R. să dispună reducerea programului de vizitare stabilit in favoarea pârâtului prin hotărâre judecătorească pentru minorul M. O. T. in modalitatea expusă in cadrul acțiunii.
În fapt, susține reclamanta că prin hotărâre judecătorească a fost stabilit un program de vizitare a minorului ce a fost ulterior lărgit. Datorita insă a faptului că, in cadrul vizitelor sale, pârâtul nu s-a comportat ca un tată responsabil, minorul manifestându-se agitat si traumatizat in urma vizitelor pe care pârâtul i le făcea, reclamanta consideră că se impune restricționarea acestui program.
Legal citat, pârâtul a formulat cerere reconvenționala ( filele 50-64 ds.).
In motivarea acesteia, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, exercitarea autorității părintești in comun, cu stabilirea locuinței minorului la mamă, cu excepția zilelor in care copilul are stabilit program de vizita la tată, când minorul va fi găzduit la domiciliul acestuia, pârâtul solicitând si încuviințarea unui program de vizitare in modalitatea enunțata la filele 50 si urm ds .
În fapt, arată acesta că situația descrisă de către reclamantă nu corespunde realității și că minorul reprezintă o „ moneda de schimb” din punct de vedere al reclamantei in condițiile in care adevăratele tensiuni intre părți sunt generate de ordin financiar. Susține pârâtul că programul de vizitare existent nu a fost respectat de către reclamantă care sub diverse motive l-a împiedicat să vadă și să ia copilul în cadrul programului stabilit, pentru considerentele expuse pe larg in cadrul cererii reconvenționale. Solicita efectuarea unei anchete sociale la locuința părinților lui, din . unde va fi domiciliul său si al minorului pe parcursul șederii in țară. De asemenea, arata ca solicita ca, pe perioada in care pârâtul este plecat din tară, dorește ca mama să-i permită să comunice cu fiul său prin telefon, skype ).
Reclamanta pârâtă a depus întâmpinare la cererea reconventionala ( filele 166-171 ds) in cadrul căreia si-a menținut punctul de vedere exprimat inițial, solicitând si exercitarea exclusiva a autorității părintești asupra minorului in favoarea ei.
S-a procedat la audierea minorului în cameră de consiliu,a cărui părere este, de asemenea, consemnata si atasata la dosar ( fila 280 ds).
Analizând probatoriul administra în cauză prin prisma dispozițiilor legale aplicabile instanța a reținut următoarele:din căsătoria reclamantei cu pârâtul s-a născut minorul M. O.- T., la data de 20.04.2005.
Căsătoria părților a fost desfăcută prin divorța prin sentința civilă nr._/2007 a Judecătorie Iași, minorul fiind încredințat mamei reclamante spre creștere și educare.
Prin sentința civilă_/10 dec. 2009 s-a stabilit un program de vizitare al minorului de către tatăl pârât astfel:
- 2 week-end-uri pe lună, în săptămânile impare de sâmbătă ora 09 până duminică ora 09.
- A doua zi de C.,
- A doua zi de Paști.
- 2 week-end-uri pe lună în săptămânile impare, de sâmbătă ora 09 până duminică ora 17.00
Ulterior, prin sentinta civilă nr 6433 pronuntata la data de 01.04.2011 in ds_/245/2010, fata de cererile de reducere, respectiv de stabilire a programului de vizitare, s-au stabilit un program de vizitare a minorului de către pârât astfel:
-Două week-end-uri pe lună în prima și a treia săptămână, de vineri orele 17.00 până duminică orele 17.00,
-O lună în vacanța de vară, începând cu 15 iunie ora 09.00 până pe 15 iulie ora 20.00 și prima săptămână din vacanța de iarnă de luni dimineață orele 09.00 până duminică orele 17.00.
-De Ziua Tatălui, a două duminică din luna mai a fiecărui an, de la ora 09.00 până la ora 17.00
-De P. și de C. începând cu dimineața zilei a doua, de la ora 09 până la ora 09.00 din ziua a treia a sărbătorilor, cu luarea minorului la domiciliul acestuia și obligația de înapoiere la sfârșitul programului stabilit de către instanță.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect modificarea modalității de stabilire a legăturilor personale ale pârâtului cu minorul, instanța a menționat următoarele:
Din prisma prevederilor art.14 alin 1 din Legea 272/2004, potrivit cărora copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament”, cererea pârâtului privind stabilirea legăturilor personale intre tată si fiu este admisibilă.
Astfel s-a reținut că este incontestabil în interesul copiilor să mențină constant relații cu ambii săi părinți, ca aceștia să se implice activ în viața copiilor lor, atât material, dar mai ales moral, să existe o permanentă comunicare între părinți și copii, astfel încât părinții să-și cunoască copiii, să le cunoască nevoile, aspirațiile, să-și petreacă suficient timp cu copiii lor, să participe la activitățile lor școlare sau extrașcolare sau să-și petreacă vacanțe cu ei. Mai mult părinții trebuie să aibă în vedere că însăși Legea 272/2004, prin art. 15 alin 1 stabilește conținutul noțiunii de relații personale ale unui părinte cu copilul său.
Conventia privind Drepturile Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia nr. 44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, recunoaste copilul ca un subiect de drepturi si libertati fundamentale si asigura faptul ca toate actiunile ce il privesc sunt calauzite de nevoile si interesele specifice copilului.
Pentru a fi posibila crearea si mentinerea legăturii afective specifice relatiei parinte-copil, parintele caruia nu i s-a incredintat minorul trebuie sa beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului sau, astfel incat acesta să nu devina pur formal.
Instanța a retinut că din probatoriul administrat nu rezultă că susținerile reclamantei ce au stat la baza solicitării de reducere a programului de vizitare sunt reale. In acest context, instanța a precizat că, raportat la probele administrate, analizând in mod coroborat declaratia minorului ( fila 280 ds), dar si punctul de vedere al reclamantei exprimat in cadrul interogatoriului ( filele 283 si urm ds), inclusiv cel menționat in cuprinsul încheierii de sedinta pronuntate la data de 28.10.2013( filele 320 ds), părerea minorului este in mod clar influențata de punctul de vedere al reclamantei fata de persoana pârâtului. Este evident, din înscrisurile depuse la dosar, că relațiile dintre părți sunt foarte tensionate, între părinți existând numeroase plângeri penale, procedându-se la executarea silită a programului de vizitare și la predarea primirea minorului pe bază de proces verbal. Această tensiune dintre părinți, în mod evident, nu este benefică dezvoltării minorului, având o influenta negativa si cu privire la modul de păstrare a legăturilor personale intre tată si fiu .
Instanta a retinut că, în condițiile in care tatăl prezintă suficiente garanții morale si materiale, manifesta interes pentru menținerea relației cu fiul său, nu există nici un motiv întemeiat pentru reducerea programului de vizită stabilit prin hotărâre judecătorească, sustinerile reclamantei cu privire la capătul de cerere având ca obiect „ reducerea programului de vizitare” fiind neintemeiate .
Apreciind asupra cererii pârâtului având ca obiect lărgirea programului de vizitare stabilit instanța a reținut următoarele:
Instanța are menirea sa încerce să stabilească un program care sa permita o relatie reala si efectiva între minor si tatal sau, astfel incat sa nu fie afectat procesul de dezvoltare si maturizare a acestuia, proces ce presupune recunoașterea imaginii paterne si sentimentul de siguranța si autoritate conferite de prezenta paterna.
În prezent programul de vizitare a fost stabilit de către instanță in modalitatea expusă anterior, respectiv in cadrul sentinței civile nr. 6433/01.04.2011 pronuntata in ds._/245/2010 .
A apreciat instanța că un astfel de program este adecvat și permite menținerea unei legături firești de afectivitate, de încredere reciprocă între tată și minor.
Este adevărat faptul că, in prezent, pârâtul este plecat in Canada, insă instanta a precizat ca o restrângere a programului de vizitare ar duce la o distanțare si mai mare a relațiilor intre tată si fiu . Pe de alta parte, nu se impune nici o schimbare a acestui program in sensul lărgirii având in vedere tocmai distanța intre cele doua domicilii ( adică al pârâtului si al minorului), inclusiv poziția minorului care nu-si dorește să petreacă mai mult timp alături de tatăl său, cu atât mai putin să mearga in Canada, singur sau alături de mama sa. In concluzie, instanța a menținut programul de vizitare prevăzut in sentința civila nr. 6433/2011 pronunțata de Judecătoria Iasi in ds._/245/2010, cu mențiunea ca acest program de desfășurare a legăturilor personale dintre tată si fiu se va desfășura, in momentul venirii tatălui in România, la domiciliul tatălui, imobilul situat în ., respectiv la locuința bunicilor paterni ( fam M. G.). Instanța a reținut că, raportat la relațiile personale tensionate existente intre părinti, dar si la refuzul minorului de a-și vizita tatăl in străinătate, la acest moment, nu este oportună stabilirea unui alt loc in care minorul să-și intâlneasca tatăl .
In vederea dezvoltării relatiilor dintre tata si fiu, având in vedere imprejurarea ca pârâtul este stabilit in Canada, alături de noua sa familie, a obligat reclamanta să permită comunicarea pârâtului cu minorul si respectiv a încuviințat pârâtului reclamant să comunice cu minorul prin corespondenta, telefon, skype sau prin orice alta forma de comunicare.
Cu privire la modul de exercitare autorității părintesti, s-au avut in vedere prev art. 398 cod civil și art 31 al 2 indice 5 din Legea 272 din 2004 „2^5 “ Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.” Or, așa cum rezulta din probele administrate, nu s-a retinut, fata de nici una din părti, vreo situatie speciala care ar justifica exercitarea exclusiva a autorității părintesti de către unul din părinti. Faptul că părintii locuiesc in state diferite, respectiv faptul că acestia nu au găsit o modalitate eficienta de a purta un dialog civilizat măcar de dragul minorului, reprezinta culpa a lor, adică a părintilor si nu reprezinta motive temeinice care să justifice exercitarea exclusiva a autorității părintesti doar de către mamă, aceasta fiind cea care a solicitat luarea acestei măsuri, tatăl solicitând in schimb o exercitare a autorității părintesti in comun.
In concluzie, a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minorul M. O. T., născut la data de 20 aprilie 2005, in comun, de către ambele părți.
F. de prev art 400 NCC, fata de aspectul ca minorul a locuit permanent alături de mama sa, inclusiv după separarea părtilor in fapt sin in drept, fiind atasat de aceasta, fata de acordul pârâtului in acest sens, a stabilit locuinta minorului la domiciliul mamei, adică al reclamantei.
D. urmare, raportat la considerentele de fapt si de drept expuse, a respins cererea reclamantei si a admis in parte cererea reconvenționala formulata de pârâtul reclamant in modalitatea expusă anterior.
F. de modul de solutionare actiunii, in tem art 453 si urm Cod proc civ, a respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In temeiul principiului disponibilității, a luat act cu privire la faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de către pârâtul reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta N.(fostă M.) R.. Apelanta a susținut că prima instanță nu a analizat cererea sa în raport de interesul minorului și potrivit disp. art. 14al.4 din legea 272/2004. Consideră apelanta că nu s-a ținut cont de legătura afectivă dintre copil și intimat, de comportamentul acestuia și de aspectele relevante menționate de ea. Apelanta arată că din probatoriul administrat rezultă că minorului îi este teamă de intimat din cauza comportamentului acestuia, că nu se simte în siguranță alături de el. Apelanta arată că intimatul nu a respectat programul de vizitare stabilit în sensul că nu a manifestat interes în acest sens și nu a solicitat executarea silită a sentinței prin care s-a stabilit programul. Se arată că din anul 2011 intimatul locuiește în Canada și deși adresează somații prin executorul judecătoresc, nu se prezintă pentru a vedea copilul. Apelanta susține că nu există legături afective între copil și tată, copilul refuză a se supune dispozițiilor acestuia. Apelanta arată că intimatul îl obligă pe minor să facă exerciții de forță, să bea băuturi energizante, să ucidă animale sau să lovească atunci când se simte amenințat. Apelanta menționează că din probele administrate rezultă că minorul nu dorește să-și vadă tatăl. Se arată că intimatul nu a respectat indicațiile psihologului la care au fost împreună cu copilul ceea ce l-a afectat pe acesta. Consideră apelanta că programul de vizitare stabilit de prima instanță nu este corect deoarece intimatul locuiește în țară doar trei săptămâni pe an și nu este sigur că se va prezenta să-l vadă. Critică apelanta și dispoziția instanței de fond privind admiterea în parte a cererii reconvenționale. Se arată că nu au fost avute în vedere disp. art. 31 al.25 din legea 272/2004, în sensul că au fost greșit apreciate declarațiile martorilor din care rezultă clar că minorul a fost abuzat psihic de tată. Apelanta a susținut că intimatul a provocat de mai multe ori scandal la școala frecventată de minor, a formulat plângeri neîntemeiate împotriva cadrelor didactice, a interzis minorului să participe la o tabără în anul 2013, i-a interzis să urmeze cursuri de dans și chitară. Contestă apelanta susținerile martorului audiat la cererea intimatului deoarece se referă la o perioadă de timp în care părțile locuiau împreună iar minorul avea 1 an și 5 luni.
Apelanta mai susține că atât timp cât intimatul locuiește în altă țară este aproape imposibil a obține acordul acestuia în legătură cu rezolvarea tuturor problemelor minorului iar cele dispuse de prima instanță sunt contrare interesului acestuia.
A solicitat admiterea apelului, admiterea cererii principale și respingerea cererii reconvenționale. A depus la dosar copia adeverinței 1/2014 eliberată de cabinetul de psihologie Baianu A. A., transcrierea unor mesaje adresate pe e-mail intimatului și ordonanța de clasare a cauzei din data de 9.12.2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Iași.
Legal citat intimatul a depus întâmpinare. Intimatul arată că din actele depuse la dosar rezultă că sentința prin care, anterior, s-a stabilit programul de vizitare a minorului, a fost pusă în executare, contrar celor susținute de apelantă. Intimatul arată că de câte ori vine în țară o anunță pe apelantă pentru a-și organiza programul astfel încât să poată vizita minorul. Intimatul contestă cele susținute de apelantă în privința relației sale cu minorul și susține că aceasta se opune ca el să-l viziteze. Consideră intimatul că din probele administrate rezultă că achită cu regularitate pensia pentru copil, este un om onorabil, are un loc de muncă și un venit decent, are o locuință corespunzătoare și se interesează îndeaproape de minor. Apreciază intimatul că susținerile apelantei nu sunt reale și solicită respingerea apelului.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit disp. art. 476 și urm. c.proc.civilă, Tribunalul constată apelul neîntemeiat.
Potrivit art. 14 și 15 din legea 272/2004, relațiile de familie sunt recunoscute și ocrotite de lege iar dezvoltarea armonioasă a minorului presupune menținerea relației cu ambii părinți. Apelanta critică hotărârea primei instanțe susținând că minorul nu dorește să aibă legături cu intimatul deoarece îi este frică de el iar acesta are un comportament nepotrivit față de copil. S-a mai susținut că intimatul nu este interesat de minor iar faptul că locuiește într-o altă țară impune reducerea programului stabilit inițial.
Prin sentința civilă_/10.12.2009 pronunțată de Judecătoria Iași a fost stabilit un program de vizitare al minorului, la solicitarea intimatului.
Ulterior, apelanta a solicitat reducerea programului stabilit iar prin sentința civilă 6433/1.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, acțiunea a fost respinsă.
Din probatoriul administrat rezultă că intimatul locuiește în Canada. Nu pot fi reținute susținerile apelantei în ceea ce privește lipsa interesului intimatului cu privire la minor. Astfel, somația depusă la fila 125, actele de la filele 199-220, 253,256, 292 și urm. dosar fond dovedesc că intimatul o înștiințează pe apelantă atunci când vine să viziteze copilul iar chitanțele depuse la filele 134-143 atestă plata pensiei de întreținere.
Din fotografiile de la filele 147-158 se poate observa relația apropiată pe care intimatul o are cu ambii copii.
Apelanta a susținut că intimatul are un comportament nepotrivit față de minor în sensul că îl învață să aibă o atitudine violentă, să ucidă animale, să bea băuturi energizante iar la școală îl pune în situații stânjenitoare față de ceilalți copii. Fotografiile depuse la pagina 172 nu pot fi relevante în susținerea acestor afirmații raportat la ansamblul probatoriului administrat. Chiar dacă din acele fotografii rezultă o atitudine discutabilă a intimatului trebuie remarcat faptul că la acea dată copilul era foarte mic iar fotografiile recente dovedesc o altă atitudine a acestuia. Certificatul de psihodiagnostic de la fila 188 nu poate susține argumentele apelantei în legătură cu atitudinea actuală a intimatului deoarece atestă o situație din anul 2009. Totalitatea actelor și a hotărârilor judecătorești depuse la dosar conturează situația conflictuală dintre părți precum și faptul că nu există un consens în ceea ce privește creșterea, educarea și modalitatea de vizitare a minorului. Acest aspect este înțeles și de copil astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat cu ocazia audierii-fila 280 dosar.
Martorii audiați la judecarea cauzei în fond nu susțin aspectele indicate de apelantă cu privire la comportamentul intimatului. Din declarația consemnată la fila 287 dosar rezultă că au existat neînțelegeri între părți și între intimat și minor dar la date mult anterioare introducerii prezentei acțiuni. Aspectele referitoare la incidentele de la școala minorului nu sunt susținute probator. A mai susținut apelanta că intimatul nu respectă programul de vizitare stabilit pentru copil dar din documentul depus la fila 475 dosar rezultă că prin rezoluția procurorului din data de 17.01.2014( dosar 8370/P/2013) s-a dispus începerea urmăririi penale față de domnia sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului.
În ceea ce privește întinderea programului de vizitare stabilit de prima instanță, trebuie avut în vedere faptul că atât legislația națională cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, susțin constant legătura dintre copil și părinții săi chiar și în situația în care relația părinților a luat sfârșit( cauza Boughanemi vs. Franța și Keegan vs. Regatului Unit al Marii Britanii). Cu atât mai mult, în cazul în care părinții minorului au domicilii diferite, relația acestuia cu părintele nerezident trebuie să se poată desfășura în bune condiții, aspect la care este obligat a contribui și părintele rezident în interesul minorului( art.18 al.3 din legea 272/2004). În cauza Monory vs România și Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul la viața de familie, drept protejat prin art. 8 al Convenției Drepturilor Omului.
Potrivit legii 272/2004 instanța poate dispune limitarea exercitării drepturilor menționate anterior atunci când există motive temeinice care pot pune în pericol dezvoltarea psihică, intelectuală, morală sau socială a copilului. În cauza de față, probatoriul administrat nu a dovedit existența acestor motive.
În ceea ce privește cererea apelantei de exercitare exclusivă a autorității părintești, se constată că, astfel cum s-a menționat anterior, probele administrate nu conduc la concluzia că prezența intimatului în viața minorului i-ar pune în pericol dezvoltarea psihică, intelectuală, morală sau socială. Nu poate constitui temei pentru exercitarea exclusivă a autorității părintești de către unul dintre părinți, neînțelegerile și situația tensionată dintre ei. Solicitarea apelantei nu poate fi motivată de faptul că intimatul are domiciliul în altă țară și ar fi dificil de obținut acordul său cu privire la toate aspectele referitoare la viața minorului. Acest motiv nu se încadrează în dispozițiile legale și nu poate fi avut în vedere.
În vederea respectării dreptului minorului de a avea legături cu părintele nerezident, instanța a stabilit, prin sentința civilă 6433/1.04.2011, un program de vizitare, program pe care apelanta l-a contestat solicitând restrângerea. Admiterea cererii nu ar fi în favoarea respectării dreptului minorului și nici al intimatului ținând cont de faptul că acesta locuiește în altă țară. S-a apreciat corect de către instanța de fond că nu se impune modificarea acestui program, în plus stabilind ca intimatul să poată vizita minorul la domiciliul bunicului patern. Dispoziția a avut ca scop evitarea conflictelor dintre părți, pe care minorul le-a sesizat și care nu pot avea un efect pozitiv asupra sa.
În raport de aceste considerente, se constată nefondat apelul și va fi respins cu păstrarea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.
Potrivit art. 453 c.proc.civilă va fi obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta Neanțu ( fostă M.) R. împotriva sentinței civilă 6469/5.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 1000lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
Red. D.C.
Tehnored. D.C. + C.D.
4 ex./30.10.2015
Jud. fond. I. Z.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 646/2015. Tribunalul IAŞI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 738/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
