Ordin de protecţie. Decizia nr. 641/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 641/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Mai 2015
Președinte - M. S.
Judecător G. C.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 641/2015
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – C. Origel
Pe rol judecarea apelului declarat de L. A. L. în contradictoriu cu intimata L. E. - A., având ca obiect ordin de protecție stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de av.R. și intimata asistată de av.L.-N. R..
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. R. pentru apelant arată că mai depune un înscris și o depoziție de martor și comunică duplicate reprezentantului Ministerului Public și apărătorului intimatei pentru a se lua cunoștință.
Apărătorul intimatei solicită un termen scurt să ia cunoștință de înscrisurile depuse și să i le prezinte și părții.
Interpelat de către instanță, apărătorul apelantului arată că nu a avut posibilitatea să comunice aceste înscrisuri anterior ședinței de judecată având în vedere că apărătorul intimatei s-a prezentat doar înainte de luarea cauzei.
Apelantul arată că renunță la aceste înscrisuri pentru că este din București și este a patra oară când vine.
Instanța restituie înscrisurile apelantului.
Interpelate, părțile arată că nu mai au alte cereri.
Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la fond.
Av. R. pentru apelant solicită admiterea apelului și solicită să se constate că apelantul este acuzat de acte de violență împotriva soției și a copilului minor. Consideră motivarea sentinței de fond superfluă, instanța reținând că există suspiciunea că apelantul se manifestă violent față de soție și copilul minor. Din probele administrate, înscrisuri și audierea martorilor nu rezultă aspectele reținute. Intimata a formulat plângeri penale la parchet și poliție împotriva apelantului. Au existat tensiuni între părți referitoare la administrarea locuinței domiciliu comun sau cu privire la unde să fie înscriși copii la școală, dar de aici până la acuzațiile aduse apelantului raportat la Legea 217 este o diferență mare. Martorul audiat la fond a arătat că nu are cunoștință de acte de violență doar că a auzit că apelantul s-a manifestat violent cu privire la anumite bunuri. Solicită să se constate că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea 217 pentru luarea ordinului de protecție. Arată că pentru apelant care are locuința în București ar fi imposibil să-și vadă copiii minori dacă s-ar lua acest ordin de protecție. Solicită admiterea apelului și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosar.
Av.L.-N. R. pentru intimată solicită menținerea hotărârii de fond ca legală și temeinică. Consideră că este o hotărâre judicios elaborată și amplu motivată. Solicită să se constate că între părți nu sunt doar ușoare tensiuni. Au existat situații de o gravitate foarte mare. S-a pronunțat parchetul asupra trimiterii în judecată a apelantului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. Când intimata încerca să-și ia copilul față de dispozițiile instanței, tatăl vine cu cuțitul și taie cauciucurile mașinii acesteia. În aceste condiții au înțeles să se adreseze instanței având în vedere că această persoană nu a înțeles să se conformeze nici unei hotărâri judecătorești. V. și hotărăște de al sine că nu este necesar să se supună hotărârii instanței și copii trebuie să stea la el și, mai mult, taie cauciucurile mașinii intimatei. Instanța de la București a stabilit ca copii să stea cu mama lor, iar acum stau cu mama lor având în vedere acel ordin de protecție. Apelantul a venit la grădiniță și a vrut să ia copilul de acolo dar era mama prezentă. Din eroare – o simplă eroare materială – au zis 10 m dar era vorba despre 100 m. Consideră că este necesară existența, în continuare, a ordinului de protecție pentru ca hotărârea judecătorească cu caracter executoriu să poată fi dusă la îndeplinire. S-a ajuns ca copilul de doi ani să stea fără mama sa mai mult de jumătate de an. Solicită menținerea dispozițiilor stabilite de prima instanță.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se respingă apelul declarat având în vedere că din probatoriul administrat rezultă un climat tensionat față de care se impune această măsură, pentru evitarea unei situații mai grave în viitor. Să fie obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în măsura în care au fost dovedite.
Apărătorul intimatei arată că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Apărătorul apelantului depune la dosar un bon privind cheltuielile de transport ale apelantului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3163/04.03.2015 Judecătoria Iași a admis in parte cererea reclamantei L. E. A. în contradictoriu cu pârâtul L. A. L..
Dispune emiterea unui ordin de protecție pe o perioadă de șase luni, cuprinzând următoarele măsuri:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 metri față de reclamantă, față de minorul L. M. A. și locuința acestora din Iași, ..
Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 420 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
Prezenta se va comunica Poliției Mun. Iași în vederea punerii în executare a dispozițiilor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 19.11.2014 reclamanta L. E. A. a chemat în judecată pe pârâtul L. A. L., solicitând instanței sa emită un ordin de protecție prin care sa se dispună, cu caracter provizoriu, obligatiile si interdicțiile pentru pârât, menționate anterior.
Cu precădere, instanța se va pronunța pe cererea formulată de pârât de repunere pe rol a cauzei și de acordare a unui nou termen de judecată în vederea reluării dezbaterilor și administrării de noi probe. La termenul din 03.03.2015 instanța de judecată a constatat că probatoriul în prezenta cauză este epuizat și a dat cuvântul părților în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, pârâtul având posibilitatea de a pune concluzii pe fondul cauzei, fiind reprezentat de avocat ales, acesta prin concluzii susținându-i punctul de vedere. Ori, în momentul în care se consideră probatoriul epuizat nu mai subzistă utilitatea unor alte probe decât cele care au fost administrate în cauză, suplimentarea probatoriului existent făcându-se doar în situația în care aceasta rezultă cu necesitatea în urma dezbaterilor.
În prezenta speță această necesitate de administrare a altor probe nu a rezultat din dezbateri, mai mult afirmațiile pârâtului că nu a putut ajunge la termenul de judecată din 03.03.2015 datorită distanței și a unor probleme de serviciu și că a aflat de măsurile dispuse la termenul din 17.02.2015 de pe portalul instanțelor de judecată nu pot fi primite întrucât la termenul de judecată din 03.03.2015 a fost reprezentat de avocat ales iar la termenul din 17.05.2015 a fost prezent personal. În aceste condiții, cererea pârâtului de repunere pe rol a cauzei și de acordare a unui nou termen de judecată în vederea reluării dezbaterilor și administrării de noi probe apare ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.
Potrivit prevederilor art. 23 alin.1 lit. a, b și h din Legea nr. 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, modificată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri constând în obligații sau interdicții, și anume: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de domiciliul victimei și locul de muncă al acesteia, precum și interzicerea pârâtului să ia orice fel de contact, inclusiv telefonic, cu victima și încredințarea provizorie a minorilor.
Din coroborarea probelor administrate, instanta retine, că în prezenta cauză, sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție. Se impune astfel, intervenția instanței în condițiile art. 23 alin.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*) pentru prevenirea si combaterea violentei in familie care arată că ,,persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei.
În primul rând, pentru emiterea unui ordin de protecție trebuie să se dovedească existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei, pârâtul putând fi considerat un membru al familiei în accepțiunea Legii nr. 217 din 2003.
Instanța reține, din probele administrate, respectiv, înscrisurile înaintate de către organele de poliție, Direcția de Asistență Comunitară a Mun. Iași, Serviciul Autoritate Tutelară a Primăriei Sector 6 București și din depozițiile martorilor C. C. D. și R. A., ascultați la termenul din 17.02.2015 că pârâtul are o atitudine ostilă față de reclamantă, cu acte de agresiune în special indirectă, de natură psihică acestea putând ajunge la cunoștința minorilor ..
In aceste condiții, instanța apreciază că în prezenta cauză se justifică emiterea unui ordin de protecție, condițiile restrictive pentru aplicarea acestei proceduri speciale îndeplinite, urmând a dispune, pentru o perioada de 6 luni de la data pronunțării, următoarele obligații si interdicții pentru pârât: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 metri față de reclamantă, față de minorul L. M. A. și față de reședința acesteia din Iași, . .
Instanța reține că, referitor la capătul de cerere privind încredințarea către reclamantă a minorului L. Ș. D. născut la data de 05.09.2012 și stabilirea efectivă a locuinței acestuia la reședința ei, prin sentința civilă nr. 6485/12.09.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București s-a stabilit domiciliul minorilor L. M. A. și L. Ș. D. la domiciliul reclamantei, hotărârea fiind executorie privind exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului minorilor . În acest context, cererea reclamantei de încredințare către ea a minorului L. Ș. D. și stabilirea efectivă a locuinței acestuia la reședința ei pe calea prezentei acțiuni, pe o durată determinată apare ca nefondată. Argumentele reclamantei că pârâtul refuză să respecte hotărârea judecătorească și recurge la diverse procedee de a evita punerea ei în executare nu pot fi primite întrucât ea poate accesa toate procedurile legale în vederea executării silite, inclusiv cele de tragere la răspundere a persoanelor care încearcă să împiedice sau să zădărnicească executarea silită.
Totodată, având în vedere că pârâtul a căzut parțial în pretențiile reclamantei va obliga pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 420 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul L. A. L. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în motivele de apel că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, ignorând probatoriile administrate în cauză, din care rezultă că nu există un comportament al apelantului de natură să pericliteze în vreun mod starea fizică, psihică sau emoțională a intimatei și copilului .
În cererea adresată instanței, reclamanta invocă că pârâtul a agresat-o fizic, însă nu a depus nici un act din care să rezulte aceste agresiuni și nici din administrarea probei cu martori nu rezultă că aceștia au perceput în mod direct niște presupuse acte de violență a pârâtului.
Existența unor plângeri penale formulate de reclamantă împotriva pârâtului, plângeri soluționate prin neînceperea urmăririi penale, nu duce la concluzia că pârâtul se face vinovat de faptele de care este acuzat.
Instanța a pronunțat o hotărâre nelegală în sensul în care a emis ordin de protecție asupra minorului L. Ș. D., în condițiile în care prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat pentru minorul M. A..
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că atmosfera tensionată în cadrul familiei este determinată de chiar comportamentul reclamantei, care, pe fondul relației extraconjugale pe care o are cu persoana care locuiește în Iași împreună cu copilul, îl provoacă să reacționeze impulsiv, în situații limită.
Cu toate că reacția impulsivă a pârâtului din ziua de 21.10.2014 nu poate fi justificată de conduita neadecvată a reclamantei, în prezenta cauză nu se poate face abstracție de faptul că pârâtul este o persoană calmă, în general, și că reacția sa nefirească a fost o manifestare a provocării reclamantei, nicidecum un reflex de natură să-i provoace teamă, pârâtul reprezentând un real pericol pentru reclamantă ori pentru copiii lor.
În plus, minorul L. Ș. D. refuză să locuiască cu mama sa, la data formulării apelului locuind cu apelantul și prin instituirea acestui ordin de protecție asupra minorului Ș. îl pune pe apelant în situația încălcării acestui ordin în condițiile în care el este cel care se ocupă îndeaproape de copil.
Calea de atac a fost înregistrată în mod greșit ca recurs, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 457 Cod procedură civilă, prin încheierea din 04.05.2015 instanța a procedat la calificarea căii de atac declarate în prezenta cauză ca fiind apelul și nu recursul.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași ca legală și temeinică.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la probatoriul administrat în cauză, motivele de apel invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că apelul este nefundat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta L. E. A. a chemat în judecată pe pârâtul L. A. L., solicitând instanței sa emită un ordin de protecție prin care sa se dispună, cu caracter provizoriu, cu caracter provizoriu obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă, față de copilul M. A., față de reședința acesteia acesteia din Iași, . și, încredințarea către reclamantă a minorului L. Ș. D. născut la data de 05.09.2012 și stabilirea efectivă a locuinței acestuia la reședința ei.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că părțile as-au căsătorit la data de 17.05.2008 iar din căsătorie au rezultat minorii L. Mihaui A., născut la data de 16.11.2010 și L. Ș. D., născut la 05.09.2012. Prin sentința civilă nr. 6485 din 12.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și stabilirea locuinței copiilor la mamă, sentința fiind executorie în ceea ce privește exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului minorilor.
Instanța de fond a făcut o analiză temeinică a probatoriului administrat în cauză din care rezultă comportamentul abuziv al recurentului, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 26 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003
pentru prevenirea si combaterea violentei in familie potrivit cărora ,, Persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din depozițiile martorilor audiați rezultă situația conflictuală existentă între părți, violența verbală a apelantului manifestată față de intimată, de multe ori chiar în prezența sau în proximitatea copiilor și chiar violența fizică constând în tăierea cauciucurilor mașinii în care se afla intimata, incident petrecut cu prilejul încercării intimatei de a lua copilul aflat la apelant după pronunțarea sentinței de divorț.
De asemenea, din probatoriul administrat în cauză rezultă violenta psihologică la care reclamanta a fost supusa de catre pârât, atitudine de natura a concluziona ca integritatea psihică a reclamantei este in pericol, masurile solicitate de catre aceasta fiind, astfel, justificate. Modalitatea în care pârâtul a înțeles să refuze dreptul reclamantei de a-și vedea copiii timp de o lună în toamna anului 2014 justifică temerea acesteia că astfel de incidente s-ar putea repeta.
De altfel, chiar apelantul arată că a avut uneori reacții impulsive însă încearcă să le justifice prin comportamentul provocator al reclamantei.
Motivul de apel privind pronunțarea asupra unui lucru care nu s-a cerut nu va mai fi analizat având în vedere că prin încheierea din 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din dispozitivul sentinței apelate, rezultând clar că ordinul de protecție se referă la minorul M. A. și și la Ș. D..
Pentru aceste considerente Tribunalul constată că apelul este nefondat și urmează ca în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă să se respingă apelul și să se păstreze sentința Judecătoriei Iași ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâtul L. A. L. împotriva sentinței civile nr.3163 din 04.03.2015 pronunțată de
Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2015.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | |
Grefier, A. M. |
Red/Tehnored – S.M./S.M.
4 ex – 13.05.2015
Jud fond: I. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 412/2015. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
