Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1443/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1443/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 1443/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Octombrie 2015
Președinte - Diuță T. A. M.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1443
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta C. D. I. împotriva sentinței civile nr. 720/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat S. R. I., având ca obiect exercitarea autorității părintești majorare pensie de întreținere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,29.10.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr.720/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus în sensul că:
„Admite în parte cererea formulată de reclamanta C. D. I., CNP-_, cu domiciliul în Iași, .. 7C, ., ., si având domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet avocat L. M. C., din Iași, ., .. 1, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul S. R. I., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ..
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului C. D. Nicolas V., născut la data de 15.01.2007, să fie exercitată de ambii părinți.
Stabilește locuința minorului la domiciliul reclamantei.
Majorează pensia de întreținere la care a fost obligat paratul in favoarea minorului prin sentința civila nr._/19.11.2007 pronunțata de Judecătoria Iași in dosarul nr._/245/2007, de la 97,50 lei lunar la 167,5 lei lunar de la data introducerii acțiunii 02.04.2012, pana la majoratul minorului
Respinge cererea având ca obiect suplinire acord parental.
Obligă paratul să plătească reclamantei suma de 540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 02.04.2014 sub nr._ reclamanta C. D. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R. I. ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispuna ca exercitarea autorității părintești cu privire la minorul C. D. Nicolas V. sa se facă exclusiv de către reclamanta, sa fie stabilit domiciliul minorului la mama, sa se dispună majorarea pensiei de întreținere la care paratul a fost obligat prin sentința civila nr._/19.11.2007 a Judecătoriei Iași, cu cheltuieli de judecata.
In motivare reclamanta a arătat ca din relația de concubinaj a parților a rezultat minorul C. D. Nicolas V., născut la data de 15.01.2007.
Susține reclamanta ca întrucât paratul nu a contribuit in nici un fel la cheltuielile legate de creșterea minorului, la data de 01.10.2007 a promovat o acțiune pe rolul Judecătoriei Iași, prin sentința civila nr._/19.11.2007 paratul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere in cuantum de 97,5 lei, pensie stabilita prin raportare la venitul minim pe economia naționala de la acel moment.
Solicita reclamanta ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună majorarea pensiei de întreținere la care paratul a fost obligat.
În continuare reclamanta a arătat ca din anul 2008 paratul nu s-a interesat deloc de copil, ca nu păstrează in nici un fel legătura cu acesta motiv pentru care solicita ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună ca exercitarea autorității părintești cu privire la minor sa se fac exclusiv de către reclamanta.
Datorita atitudinii paratului minorul nu a putut merge in ajul 2013 la meciul de fotbal dintre naționala României si naționala Greciei, meci care a avut loc in G.. Susține reclamanta ca paratul a refuzat sa își dea cordul pentru întocmirea unui pașaport pentru minor.
În continuare s-a arătat ca minorul este atașat de reclamanta si de bunicii materni, ca ei au fost cei care s-au ocupat de creșterea si îngrijirea minorului de la nașterea sa si ca paratul nu s-a interesat deloc de copil.
În consecința reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 486, art. 484 din Noul Cod Civil, art. 496 alin. 3 art. 505 alin. 2, art. 507, art. 513, art. 529, art. 530-533 din Noul Cod civil. art. 18 alin. 2 din legea nr. 272/2001.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si a probei cu martorul A. A. M..
Paratul nu a depus la dosar întâmpinare.
In cauza a fost încuviințata pentru reclamanta proba cu înscrisuri, si proba cu martorul A. A. M., martor ce a fost audiat la termenul de judecata din data de 20.11.2014.
Au fost efectuate anchete sociale la domiciliile părților.
La termenul din data de 20.11.2014 reclamanta si-a completat cererea de chemare in judecata, solicitând instanței si pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de acord parental, pentru ca minorul sa poată calatori in străinătate alături de reclamanta.
Paratului i-a fost comunicata cererea completatoare dar nu a formulat întâmpinare fata de acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul C. D. Nicolas V., născut la data de 15.01.2007 potrivit certificatului de naștere de la fila 19 din dosar.
Astfel cum rezultă din probatoriul cauzei (declarația martorului A. A. M. si înscrisuri), din relația de concubinaj a parților a rezultat minorul D. Nicolas V.. Martorul audiat in cauza a arătat ca paratul nu s-a interesat de copil, ca reclamanta este cea care se ocupa de îngrijirea minorului. A mai arătat martorul ca reclamanta a plecat in anul 2014 in G., minorul rămânând in îngrijirea bunicilor materni. Din declarația martorului mai rezulta ca reclamanta păstrează legătura cu minorul si ca ea este cea care se ocupa de cheltuielile legate de creșterea si îngrijirea lui, fiind ajutata si de bunicii materni.
Din ancheta sociala efectuata in cauza rezulta ca minorul locuiește in prezent . părinților reclamantei, condițiile de locuit fiind corespunzătoare si ca minorul păstrează legătura cu mama sa in mod constant.
Autoritatea părintească reprezintă, astfel cum prevede art.483 C.civ., ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Aceasta semnifică faptul că părinții vor decide împreună măsurile de luat pentru asigurarea sănătății, educației și, în general, orice este de întreprins pentru dezvoltarea copilului.
Conform art. 505 al.1 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei, a căruia filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Potrivit al.2 al aceluiași articol, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Astfel, art.397 C.civ. prevede că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 al.1 C.civ., numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul din părinți. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia (art.398 al.2 C.civ.).
In cauza reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorului sa se facă exclusiv de mama.
Analizând probatoriul cauzei, instanța constată că nu a rezultat existența unor motive temeinice, relevante în relația dintre minor și parat, care să determine îndepărtarea de la cotitularitatea autorității părintești și de la consultarea asupra deciziilor importante ce organizează viața copiilor, interesul acestuia fiind acela de a fi crescut de ambii părinți.
În consecință, luând în considerare principiul fundamental al interesului superior al copilului, instanța va dispune, în temeiul art.403 C.civ. raportat la art.397 C.civ., exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești față de minor.
Conform art.496 al.1 C.civ., copilul minor locuiește la părinții săi. Astfel cum rezultă din dispozițiile al.3 al aceluiași articol, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște la care dintre părinți va fi locuința copilului.
La adoptarea soluției privind locuința minorului, instanța va avea în vedere principiul interesului superior al copilului, promovat de art.263 C.civ. și art.2 al.3 din Legea nr. 272/2004, faptul că in prezent minorul locuiește cu bunicii materni, reclamanta păstrând legătura in mod constant cu minorul si ocupându-se de cheltuielile legate de creșterea si educarea sa. De asemenea, instanța va avea în vedere vârsta minorului, dar și nevoia de echilibru și stabilitate materială și afectivă, nevoile emoționale și psihologice specifice vârstei.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, instanța, în temeiul art. 403 C.civ. raportat la art.400 al.1 C.civ. și al principiului superior al copilului, va stabili locuința minorului la reclamanta.
În ceea ce privește cererea de majorare a pensiei de întreținere instanța retine ca anterior promovării prezentei acțiuni, prin sentința civila nr._/19.11.2007 a Judecătoriei Iași pronunțata in dosarul nr._/245/2007 (filele 16-17 din dosar) paratul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere in cuantum de 97,5 lei, pensia de întreținere fiind stabilita prin raportare la venitul minim pe economia naționala.
Instanța va avea în vedere dispozițiile art. 499 din Noul cod civil potrivit cărora tatăl si mama sunt obligați, in solidar, sa dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educația, invatatura si pregătirea sa profesionala; conform art. 529 din Noul Cod Civil întreținerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a plăti. Când întreținerea este datorata de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil.
Art. 531 din Noul Cod Civil arată că dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care potrivit împrejurărilor prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă poate mări sau micșora pensia de întreținere. De asemenea, pensia stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
În cauza nu s-a făcut dovada unui loc de munca al paratului astfel ca la stabilirea pensiei de întreținere va fi avut in vedere venitul minim pe economia naționala.
Întrucât minorul urmează a locui cu reclamanta, aceasta asigurând cele necesare traiului, instanța va dispune majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat paratul in favoarea minorului prin sentința civila nr._/19.11.2007 pronunțata de Judecătoria Iași in dosarul nr._/245/2007, de la 97,50 lei lunar la 167,5 lei lunar de la data introducerii acțiunii 02.04.2014, pana la majoratul minorului.
În ce privește cererea formulata de reclamanta in sensul pronunțării unei hotărâri care sa tina loc de acord parental in vederea deplasării minorului in afara tarii instanța retine ca acesta cerere a fost formulata la al doilea termen de judecata acordat in cauza, respectiv la termenul de judecata din data de 20.11.2014.
Potrivit art. 204 alin. 1 si 3 Cod procedura civila: (1) Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei. (3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
În cauza instanța retine ca modificarea cererii de chemare in judecata nu a avut loc la primul termen de judecata (cel din data de 23.10.2014) ci la al doilea termen la care reclamanta a fost legal citata. În consecința, modificarea cererii putea avea loc, așa cum prevede art. 204 alin. 3 Cod procedura civila, doar cu acordul expres al paratului.
În cauza instanța a comunicat cererea așa cum a fost modificata paratului, insa acesta nu si-a exprimat in mod expres acordul cu privire la modificare.
În aceste condiții, reținând ca in cauza modificarea acțiunii, prin formularea unui nou capăt de cerere a avut loc cu depășirea termenului prevăzut de art. 204 alin. 1 Cod procedura civila, văzând si faptul ca in cauza paratul nu si-a exprimat in mod expres acordul cu privire la aceasta modificare, instanța va respinge cererea având ca obiect suplinire acord parental.
În temeiul art. 453 N.C.proc.civ., instanța o va obliga paratul să plătească reclamantei suma de 540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 500 lei onorariu avocat conform chitanței depuse la fila 72 dosar si 40 lei taxa judiciara de timbru. Instanța nu va acorda cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 500 lei achitata cu chitanța nr. 1/10.01.2014 – depusa in copie la fila 73 din dosar. Astfel, instanța a avut in vedere împrejurarea ca reclamanta nu a depus la dosar originalul acestei chitanțe. În plus, nu s-a făcut dovada ca suma de 500 lei menționata in acest înscris a fost avansata de reclamanta in scopul soluționării prezentei cauze, in condițiile in care in conținutul chitanței se face mențiunea ca suma achitata cu titlu de onorariu de avocat vizează si redactarea unei plângeri penale.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. D.-I. criticând sentința pentru următoarele motive: deși a administrat un amplu probatoriu, totuși i-a fost respinsă cererea privind exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, aceasta deși pârâtul a manifestat un dezinteres total față de minor, nu l-a sprijinit și nu l-a ajutat nici material și nici afectiv, nici nu-l cunoaște. Arată apelanta că este dispusă să renunțe la pensia de întreținere și la toate cheltuielile de judecată.
Invocă apelanta interesul superior al copilului, acela de a putea fi luat și de a trăi alături de mama lui, pentru a-i putea asigura un viitor mai bun. Mai invocă faptul că minorul este microbist și, fiindu-i respinsă cererea, nu a putut merge la campionatul de fotbal pentru meciul România-G., neputând ieși din țară din acest motiv.
Solicită, în consecință, admiterea apelului, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv și admiterea cererii de a putea călători în străinătate cu minorul.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel a fost audiat minorul C. D. Nicolas V..
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este întemeiat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:
Prin prezenta cerere reclamanta C. D. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R. I., ca instanța să dispuna ca exercitarea autorității părintești cu privire la minorul C. D. Nicolas V. sa se facă exclusiv de către reclamanta, sa fie stabilit domiciliul minorului la mama, sa se dispună majorarea pensiei de întreținere precum și pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de acord parental, pentru ca minorul sa poată calatori in străinătate alături de reclamanta.
Prin sentința azi apelată prima instanță a admis în parte cererea formulată de reclamanta C. D. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. I., a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului C. D. Nicolas V., născut la data de 15.01.2007, să fie exercitată de ambii părinți, a stabilit locuința minorului la domiciliul reclamantei și a majorat pensia de întreținere la care a fost obligat paratul in favoarea minorului de la 97,50 lei lunar la 167,5 lei lunar de la data introducerii acțiunii 02.04.2012, pana la majoratul minorului, respingând cererea având ca obiect suplinire acord parental.
Reclamanta a criticat sentința sub aspectul capetelor de cerere vizând exercitarea autorității părintești cu privire la minor și cererea având ca obiect suplinire acord parental.
Raportat probatoriului administrat în fața primei instanțe Tribunalul apreciază întemeiat apelul formulat și îl va admite. Din declarația martorului audiat în fața primei instanțe și din referatul de audiere al minorului (f. 36 dosar apel), a reieșit faptul că părțile nu mai conviețuiesc de mult timp, pârâtul dezinteresându-se de copil imediat după naștere, minorul locuind cu bunicii materni și fiind întreținut exclusiv de mama lui, care în prezent locuiește și lucrează în G.. Pârâtul nu a contribuit la cheltuielile de creștere și educare, achitând pentru o perioadă foarte scurtă pensia de întreținere stabilită de instanța de judecată, și aceasta doar ca urmare a plângerii penale formulate de reclamantă împotriva acestuia, astfel cum reiese din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 17.04.2009 a Parchetului de pe lângă Judecatoria Iași (f. 27 dosar fond).
De asemenea, Tribunalul a reținut faptul că intimatul nu a mai luat legătura cu minorul de foarte mult timp, nu s-a interesat de soarta acestuia după despărțirea de reclamantă, astfel că minorul nu-l cunoaște, intimatul declarând cu ocazia efectuării anchetei sociale că nu a mai putut menține legătura cu copilul, necunoscând date despre copil, datorită opoziției reclamantei.
Tribunalul nu poate reține o asemenea argumentație câtă vreme dezinteresul constant și permanent al intimatului a fost relevat tocmai de lipsa de implicare materială și susținere morală a copilului, din înscrisurile depuse la prima instanță din dosarul penal 4506/P/2008 reieșind că intimatul cunoștea adresa de domiciliu a copilului, astfel că l-ar fi putut căuta și vizita pe minor pentru a păstra legătura cu acesta, câtă vreme a expediat sumele de bani cuvenite acestuia în scopul de a evita începerea urmăririi penale.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art. 263 alin.1 Cod civil, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului, a cărui ocrotire impune asigurarea tuturor condițiilor morale și materiale necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale ale acestuia, corespunzătoare posibilităților reale ale părinților.
În conformitate cu dispozițiile art. 397 și art. 398 alin.1 din Noul Cod Civil, care se aplică și în cauza de față în raport de dispozițiile art. 505 C Civ, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul când pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Iar potrivit disp. art. 36 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. (7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Motivele întemeiate pentru ca instanța să poată decide ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte nu sunt exhaustiv prevăzute, acestea fiind prezentate exemplificativ de dispoziția legală citată, Tribunalul apreciind faptul că, în speță, comportamentul dezinteresat al unui părinte poate constitui motiv pentru ca instanța să dispună ca autoritatea părintească să se exercite exclusiv de către celălalt părinte.
Audiat în fața instanței de apel minorul C. D. Nicolas V., născut la data de 15.01.2007, a relatat faptul că în prezent locuiește cu bunicii materni, mama sa-reclamanta fiind plecată în G., iar pe tatăl său l-a văzut o singură dată când era mic, neștiindu-i numele. Tatăl său nu vine să-l vadă, nu l-a căutat niciodată, nu i-a adus cadouri, dorindu-și în schimb să meargă în G. cu mama sa. De asemenea, arată minorul că dorește să meargă în turneu în Slovacia cu echipa de fotbal la care joacă.
Așadar, minorul nu l-a perceput pe intimat ca o persoană apropiată și nu-l cunoaște foarte bine, comportamentul dezinteresat al intimatului răsfrângându-se negativ asupra dezvoltării psihice a minorului în condițiile în care nu și-a putut împlini un vis, acela de a merge la campionatul de fotbal. Martorul audiat a relevat faptul că intimatul nu și-a dat acordul pentru ca reclamanta să poată lua copilul în străinătate, la campionatul de fotbal, în condițiile în care minorul iubește fotbalul, practicând acest sport la un club din oraș, acesta fiind și motivul pentru care probabil minorul a ținut să precizeze instanței, cu ocazia audierii sale, că dorește să meargă în turneu în Slovacia cu echipa de fotbal la care joacă. Are în vedere Tribunalul în acest sens faptul că, în situația unui refuz al intimatului, apelanta s-ar putea adresa instanței de judecată, însă instanța apreciază că prioritar în cauză este interesul minorului care, dat fiind faptul că și-au stabilit domiciliul la mama lui, poate fi pus în situația de a circula destul de des, iar demersul judiciar ar putea chiar împiedica sau restrânge minorului posibilitatea de a-și însoți oricând mama, în grija căreia a rămas în mod exclusiv.
În plus, reține instanța faptul că părintele care acționează în interesul copilului său nu trebuie să îngrădească drepturile copilului prin acțiunile sale ori prin opoziția sa față de unele decizii ale copilului, fără o justificare obiectivă și serioasă, or în cauză intimatul, care nu a formulat nici o apărare pe parcursul procedurii de față, a întrerupt orice legătură cu copilul după despărțirea de mama sa, nu i-a fost aproape în nici o împrejurare, înțelegând însă să obstaculeze minorului plecarea în străinătate pentru împlinirea unui vis.
Este real, așa cum a reținut prima instanță, că în interesul copilului este ca acesta să fie crescut de ambii părinți, însă atunci când părintele acționează în dezinteresul copilului atât din punct de vedere psihologic, cât și din punct de vedere material și este animat doar de resentimentele față de mama copilului, nu se poate aprecia că acționează în interesul copilului.
Apreciind așadar că resentimentele dintre foștii parteneri și dezinteresul total al unui părinte sunt atitudini incompatibile cu statutul de părinte față de copil și că astfel de atitudini sunt un motiv întemeiat, în condițiile disp. art. 36 alin 7 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, pentru ca instanța să dispună ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte, Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 alin 2 NCPCiv, va admite apelul formulat de apelanta C. D.-I. împotriva sentinței civile nr. 720/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o va schimba în parte în sensul că va stabili exercitarea autorității părintești asupra minorului C. D. Nicolas V., născut la data de 15.01.2007, exclusiv de mama acestuia, C. D.-I., păstrând celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii, inclusiv soluția de respingere a cererii de suplinire a acordului parental pentru ca minorul să se poată deplasa în străinătate.
În acest sens Tribunalul notează dispozițiile art. 30 alin 1 lit. c) din Legea 248/20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate potrivit cărora: „Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt insoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri: c) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și care călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declarația celuilalt părinte, numai dacă părintele insoțitor face dovada faptului că i-a fost incredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013.”
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 cod procedură civilă, Tribunalul va obliga intimatul S. R. I. să plătească apelantei C. D.-I. suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta C. D.-I. împotriva sentinței civile nr. 720/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului C. D. Nicolas V., născut la data de 15.01.2007, să fie exercitată exclusiv de mama acestuia, C. D.-I..
Păstrează restul dispozițiilor sentinței civile apelate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul S. R. I. să plătească apelantei C. D.-I. suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D.T.A.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
4 ex/07.12.2015
Jud. fond E. G.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1638/2015. Tribunalul IAŞI | Atribuire beneficiu contract de inchiriere. Decizia nr.... → |
|---|
