Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 687/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 687/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 687/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Iunie 2015
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 687/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de G. L. (fostă G.) împotriva sentinței civile nr. 544 din 30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, în contradictoriu cu intimatul G. R., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar s-a înaintat prin serviciul registratură al Tribunalului Iași cererea formulată de recurentă prin care solicită a se lua act că înțelege să renunțe la judecarea recursului.
Instanța, față de poziția procesuală a recurentei, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 544/30.04.2014 Judecătoria Hîrlău a dispus următoarele:
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă G. L., domiciliată în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G. R., domiciliat în ., jud. Iași.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri imobile comune: casă de locuit și grajd cu șopron identificate conform Planșei nr. 1 anexă la Raportul de expertiză (f. 158) situate în ., în cote de contribuție 50% fiecare.
S-a constatat că terenul aferent în suprafață de 962 mp. intravilan Deleni dobândit prin reconstituire conform titlului de proprietate nr._/12.06.1995 este bun propriu al pârâtului-reclamant.
S-a constatat că valoarea masei partajabile este 59.169 lei.
A fost atribuit reclamantei-pârâte, în natură și în întregime, imobilul casă de locuit.
A fost atribuit pârâtului-reclamant, în natură și în întregime, anexa gospodărească reprezentată de grajd și șopron.
A fost obligată pe reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 20.234,5 lei cu titlul de sultă.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat și taxe de timbru.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 534/17.05.2011 a Judecătoriei H. pronunțată în ds. nr._ (fila 6), rămasă irevocabilă, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 23.05.1992, soții rămânând în devălmășie în ceea ce privește bunurile comune.
Referitor la componența masei de partaj (respectiv bunurile dobândite de către părți în timpul căsătoriei), potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 rap. la art. 339 C. civ., „bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
Prin urmare, având în vedere și declarațiile părților sub acest aspect, instanța reține că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri imobile comune: casă de locuit și grajd situate în ., jud. Iași.
Cât privește susținerile părților în sensul că din masa partajabilă ar face parte și terenul în suprafață de 962 mp. instanța reține că, potrivit titlului de proprietate nr._ eliberat de Comisia Județeană de fond funciar la data de 12.06.1995, dreptul de proprietate a fost reconstituit pârâtului-reclamant (și nu constituit) în baza Legii nr. 18/1991. Prin urmare, de vreme ce terenul a fost dobândit de acesta pe cale de moștenire de la autorii săi, în cauză sunt incidente disp. art. 340 lit. a C. civ. conform cărora „nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț, bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune”.
Mai mult decât atât, apărările reclamantei-pârâte în sensul că părinții ei ar fi dat la schimb o suprafață de teren pentru ca soților să li se atribuie cei 962 mp. sunt contrazise de mențiunile titlului de proprietate depus la dosar. Astfel, din cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism nr. 1263/05.05.1993 (f. 83) nu rezultă în mod clar despre ce schimb de terenuri este vorba, iar actul nu poate face proba contrară celor menționate în titlul de proprietate mai ales în contextul în care înscrisul este anterior emiterii titlului și se referă la o suprafață de numai 898,5 mp.
În ceea ce privește susținerile reclamantei-pârâte în sensul că validarea s-a realizat conform anexei 2b – constituire - instanța reține că numele pârâtului-reclamant nu se regăsește pe această anexă, fiind vorba, deci, de o reconstituire așa cum s-a menționat și pe titlul de proprietate a cărui valabilitate nu a fost până în prezent contestată, mențiunea de pe fișa de punere în posesie (f. 190) putând fi o simplă eroare materială.
Nici împrejurarea că pârâtul-reclamant ar fi recunoscut prin întâmpinare faptul că terenul este bun comun nu este de natură a influența soluția instanței de vreme ce dispozițiile legale referitoare la comunitatea de bunuri au caracter de ordine publică, neputând fi modificate prin voința părților.
Pentru stabilirea cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, instanța are în vedere atât susținerile părților, cât și declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, susținerile reclamantei-pârâte în sensul că pe perioada conviețuirii pârâtul-reclamant lucra sporadic, iar veniturile obținute erau cheltuite pe băuturi alcoolice nu sunt confirmate de materialul probator administrat; chiar martorele O. E. (f. 33) și G. P. (f. 104) arată că pârâtul a contribuit financiar la construcția casei și a grajdului. Mai mult decât atât, martora G. P. arată că amândouă părțile au lucrat la casă, la construcție ajutând atât rudele din partea reclamantei cât și din partea pârâtului, acesta din urmă fiind zidar de meserie ca și tatăl său. Aceste aspecte sunt confirmate de martorii Ș. D. (f. 105) și A. C. C. (f. 34).
Pe de altă parte, susținerile pârâtului în sensul că reclamanta-pârâtă a fost casnică până în anul 2001 sunt confirmate de înscrisurile depuse de aceasta la dosar (copie carnet de muncă, f. 76 – 79); de asemenea, instanța reține că construcția casei a început în anul 1993, conform certificatului de urbanism nr. 25/05.05.1993 (f. 84).
Cu toate acestea, martora Ș. D. (f. 105) arată că în perioada în care nu avea serviciu reclamanta-pârâtă se ocupa de copii, făcea mâncare și curățenie, iar martorul A. C. (f. 34) menționează că l-a văzut și pe tatăl reclamantei transportând materiale pentru casă.
În consecință, instanța reține că pe perioada căsătoriei ambele părți au obținut venituri (pe care le prezumă egale în lipsă de probe certe contrarii) iar, în perioada în care nu lucrau, au contribuit la ridicarea casei, pârâtul-reclamant fiind chiar constructor de meserie, iar reclamanta a muncit în gospodărie, fiind ajutată la ridicarea casei de tatăl său atât financiar (vânzând animale din gospodărie) cât și la transportul materialelor.
Cât privește creditele invocate prin cererea de chemare în judecată (f. 39) instanța reține că acestea, în sine, nu sunt de natură a demonstra o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, mai ales în contextul în care achitarea datoriei s-a realizat tot cu bunuri comune (salariul) și nici nu s-a făcut proba că debitul ar fi fost achitat exclusiv de reclamantă, iar alte eventuale probleme depășesc obiectul învestirii, instanța nefiind sesizată și cu partajul datoriilor.
Prin urmare, față de toate cele expuse mai sus, instanța reține că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, în cote de câte 50%.
De asemenea, potrivit concluziilor Raportului de expertiză întocmit în cauză, valoarea masei partajabile este de 59.169 lei (49.819 lei casă de locuit și 9.350 lei grajd cu șopron).
La formarea si atribuirea loturilor, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art. 673 indice 9 Cod procedură civilă și anume: mărimea cotei fiecărei părți, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, posesia bunurilor.
Astfel, în ceea ce privește imobilul casă de locuit, din concluziile raportului de expertiză și răspunsurile la obiecțiuni instanța reține în mod cert faptul că acesta nu poate fi partajat în natură.
Prin urmare, având în vedere faptul că reclamanta a solicitat atribuirea lui în întregime neavând altă locuință proprietate personală, precum și împrejurarea că acesteia i s-au încredințat spre creștere și educare cei 3 minori, instanța va atribui reclamantei-pârâte, în natură și în întregime, imobilul casă de locuit.
Pe de altă parte, având în vedre faptul că pârâtul-reclamant este proprietarul exclusiv al terenului aferent, iar anexa grajd cu șopron are deja 2 încăperi și ar putea fi amenajată în continuare pentru realizarea unui spațiu optim pentru locuit, instanța va atribui pârâtului-reclamant, în natură și în întregime, anexa gospodărească reprezentată de grajd și șopron.
În temeiul art. 673 indice 5 alin. 2 Cod procedură civilă, va obliga pe reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 20.234,5 lei cu titlul de sultă, pentru echilibrarea valorica a loturilor.
De asemenea, având în vedere disp. art. 276 C. pr. civ, va compensa în totalitate cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat și taxe de timbru, reținând totodată faptul că onorariul expertului a fost suportat în mod egal de ambele părți.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs G. L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea, în esență, că a avut o contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune și că terenul a fost dobândit în timpul căsătoriei fiind atribuit pentru construcția casei. A criticat atribuirea anexei către pârât, anexă pe care acesta nu a solicitat-o și care nu-i este necesară.
Pentru termenul de judecată din data de 14.05.2015, recurenta a precizat instanței, în scris, că renunță la calea de atac formulată.
În aceste condiții, instanța, față de dispozițiile art. 246 Cod proc.civ.,va lua act de renunțarea la judecata recursului și în consecință va menține sentința civilă recurată.
Instanța va respinge cererea recurentei privind restituire a ½ din cuantumul taxei de timbru achitată în cauză întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de restituire prev. de art. 45 alin 1 lit. d din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 246 din codul de procedură civilă aplicabil în speță, ia act de renunțarea recurentei G. (fostă G.) L. la judecata recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 544/30.04.2014 a Judecătoriei H., sentință pe care o menține.
Respinge cererea privind restituirea către recurenta G. L. a 1 din taxa de timbru aferentă recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.
Președinte, M. M. | Judecător, C. A. | Judecător, P. T. |
Grefier, G. I. |
Red.M.M.
Tehnored. M.M.+I.G.
2 ex. – 05.11.2015
Judecător fond: M. O.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 1123/2015.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 855/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
