Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 347/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 6265/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Martie 2015
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 347/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator L. C., contestator L. S. și pe intimat A. G. O., intimat A. E. A., intimat A. A., intimat LUDUȘANU A., intimat A. P., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. pentru contestatori, avocat Falota pentru intimați, lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul ca s-a înaintata la dosar, dosarul_/245/2012, a cărei atașare s-a dispus.
Interpelați fiind apărătorii părților, învederează instanței ca nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Avocat D. pentru contestatori, având cuvântul solicita admiterea contestației în anulare, si prin urmare anularea deciziei civile 1071/25. 06. 2014 pronunțată de tribunalul Iasi, în temeiul disp. art. 318 teza a II a Cod procedura civile, având în vedere că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra fondului în condiții de legalitate. La data de 9 aprilie 2014 instanța de recurs nu a pronunțat o încheiere prin care să se pronunțe asupra excepțiilor de ordine publice invocate de contestatori prin întâmpinare si nici nu a unit cu fondul excepțiile potrivit art. 137 Cod procedura civila, acest aspect procedural fiind strict delimitat de dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod procedura civila care impune ca instanța de control judiciar sa poate uni excepțiile cu fondul doar daca sunt necesare administrarea de probatorii in legătura cu dezlegarea pe fond a pricinii.
Mai arata apărătorul contestatorilor, faptul ca instanța de recurs nu a procedat la recalificarea căii de atac promovate de apelanții recurenți, la verificarea temeiurilor de drept a recursului, acestea nefiind precizate în conformitate cu disp. art. 312 alin. 3 teza a II Cod procedura civila.
Un alt aspect pe care dorește sa îl evidențieze este acela ca instanța de recurs, apreciind ca apelul recalificat ca fiind recurs a avut în vedere numai incidenta art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, care în nici un caz nu este motiv de casare a unei soluții de fond, ci un motiv de modificare în tot sau în parte a soluției date .
Pentru toate motivele invocate solicita admiterea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecata.
Avocat Falota pentru intimați, având cuvântul solicita respingerea contestației în anulare ca nefondată, precizând ca instanța de recurs nu arata nicăieri faptul că hotărârea se bazează exclusiv pe disp. art. 304 pct.9,a căror incidență nici nu mai este absolut necesara, în cazul în care hotărârea atacată nu poate fi atacă nu poate fi atacată și cu apel. Nu solicita cheltuieli de judecata.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /04.07.2014 intimații L. C. și L. S. au formulat contestație în anulare prin care au solicitat anularea deciziei civile nr. 1071/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2012.
Motivând cererea, contestatorii au susținut că cererea lor are ca temei de drept dispozițiile art. 318 teza II Cod procedură civilă în condițiile în care instanța de recurs în cadrul procedurii judiciare nu s-a pronunțat asupra fondului în condiții de legalitate.
Astfel, trebuie observat că la data de 09.04.2014 instanța de recurs nu a pronunțat o încheiere prin care să se pronunțe asupra excepțiilor de ordine publică invocate prin întâmpinare și nici nu au unit cu fondul excepțiile potrivit art. 137 Cod procedură civilă.
Acest aspect procedural este strict delimitat de dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, care impune ca instanța de control judiciar să poată uni excepțiile cu fondul doar dacă sunt necesare administrarea de dovezi în legătură cu dezlegarea de fond a pricinii.
Ori, în cazul de față instanța a administrat probatoriul pe fond, fără a se pronunța mai întâi pe excepțiile de ordine publică, pentru a putea păși la dezlegarea pricinii pe fond.
Mai mult, instanța de control judiciar nu a procedat, în recalificarea căii de atac promovate de apelanții-recurenți, la verificarea temeiurilor de drept ale recursului, acestea fiind precizate în conformitate cu disp. art. 312 alin. 3 teza II Cod procedură civilă privind motivele de casare.
Pe de altă parte, instanța de recurs, apreciind că apelul, recalificat ca fiind recurs, a avut în vedere numai incidența art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă care în nici un caz nu este motiv de casare a unei soluții de fond, ci un motiv de modificare în tot sau în parte a acestei soluții.
Apreciază contestatorii că instanța de control judiciar în considerarea art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă a greșit, nejudecând recursul pe fond.
Intimații prin apărător nu au depus întâmpinare, însă au depus note scrise, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, în condițiile în care motivele invocate de contestatori nu se încadrează în dispozițiile legale menționate.
A fost atașat dosarul nr._/245/2012, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1071/25.06.2014 de Tribunalul Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor contestației în anulare invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că este neîntemeiată contestația, motivat de considerentele ce succed:
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac oferă părților un mijloc procedural eficient pentru a obține o nouă judecată în cazul săvârșirii unor importante neregularități procedurale de natură a nesocoti principiul dreptului la apărare sau al contradictorialității.
Potrivit disp.art. 317 Cod procedură civilă contestația în anulare obișnuită poate fi promovată pentru două motive:
1.când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2.când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Necompetența este de ordine publică, cum dispune art. 159 Cod procedură civilă.
- când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești;
- când pricina este de competența unei instanțe de alt grad;
când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, cu cele ale art. 19 Cod procedură civilă rezultă că au caracter de ordine publică normele de competență generale, cele de competență materiale și cele de competență teritorială exclusivă.
Pe de altă parte potrivit art. 318 Cod procedură civilă, contestația în anulare, specială este o cale extraordinară de atac de retractare, ce este deschisă exclusiv pentru motivele prevăzute de dispoziția legală anterior menționată (greșeală materială sau omisiunea cercetării unui motiv de casare).
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestația în anulare când dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale.
În mod unanim în practica și doctrina în materie s-a statuat că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Raportat la aceste dispoziții legale anterior menționate se poate observa că prevederile art. 317 și 318 Cod procedură civilă nu sunt incidente în speță.
Prin decizia civilă nr. 1071/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale a recurenților, inadmisibilității și tardivității formulării cererii de recurs.
S-a admis cererea de recurs formulată de creditorii A. G. O., A. E. A., A. A., Ludușanu A. și A. P. împotriva sentinței civile nr. 3626/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași care s-a casat în tot și în consecință.
S-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 88 din data de 10.02.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ pârâta-intimata L. S. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și pedepsită de art. 257 alin.1 C.pen, în baza disp. art.81 C.pen executarea pedepsei fiind suspendată condiționat . Inculpata L. S. a fost obligată să restituie denunțătorilor suma de 10.300 euro și suma de 8400 lei după cum urmează:
- denunțătorilor A. P., A. E.-A.,A. A. sumele de 2000 euro și 1900 lei;
- denunțătoarei A. P. sumele de 1600 euro și 500 lei;
- denunțătoarei A. E.-A. sumele de 1600 euro și 500 lei;
- denunțătorului A. A. suma de 4000 euro;
- denunțătorului A. G.-O. suma de 1500 euro și 500 lei;
- denunțătorului C. C.-D. sumele de 1600 euro și 500 lei;
- denunțătorului Ludușanu A. sumele de 2000 euro și 500 lei;
Măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanța nr.75/A/2010 din 09.07.2010 emisă de DNA- Serviciul teritorial Iași ,a fost menținută.
Această hotărâre judecătorească a fost învestită cu formulă executorie prevăzută de art. 269 C.pr.civ. și în baza ei a fost formulată de către creditori A. E.-A., A. A., A. G.-O. și Ludușanu A. cerere de executare silită ce a fost adresată B. P. S. S.. Cererea de executare silită formulată a fost înregistrată pe rolul B. sub nr. 469/22.10.2012 .La data de 30.10.2012 Judecătoria Iași pronunță încheierea prin care admite cererea formulată de executorul judecătoresc P. S. S. și încuviințează executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 88/10.02.2011 a Tribunalului Iași la cererea creditorilor A. E.-A., A. A., A. G.-O. și Ludușanu A. împotriva debitoarei L. S..
Reclamantul L. C. prin CA D. L. înaintează B. P. S. S. adresa nr. 878/22.11.2012 prin care îi comunică referitor la somația emisă la data de 8.11.2012, că apartamentul situat în Iași ..8, ., . în exclusivitate patrimoniului debitoarei L. S., fosta sa soție, ci este bun aflat în coproprietatea foștilor soți L. C. și S.. La data de 13.12.2012 creditorii urmăritori din dosarul B. P. nr. 469/2012 formulează în contradictoriu cu L. C-tin, L. S. și B. contestație la executare în cadrul căreia solicită în principal obligarea B. la continuarea executării silite fără a condiționa urmărirea de partajarea imobilului aflat in devălmășie iar in subsidiar împărțirea imobilului situat in Iași ..8, ., . Judecătoriei Iași contestația la executare este înregistrata sub nr._/245/2012.In cadrul acestei contestații la executare formulează cerere de intervenție și creditoarea A. P. arătând că L. S. îi datorează și ei pentru fapta săvârșita o sumă de bani .
Intre momentul comunicării către debitori a somației emise în dosarul de executare nr. 469/2012 și momentul înregistrării pe rolul Judecătoriei Iași a dosarului nr._/245/2012 ( având ca obiect contestație la executare și partaj bunuri comune ) L. C. promovează la data de 21.11.2012 prezenta cerere de chemare in judecata prin care solicită lichidarea comunității de bunuri rezultate in timpul căsătoriei cu acordarea unei cote majorate în favoarea sa de 100% din activul bunurilor partajabile pe care îl evaluează la suma de_ lei.
Sentința civila nr. 3626 din 06.03.2013 a fost redactată la data de 09.06.2013 și a fost comunicată părților L. C-tin și S., potrivit dovezilor de primire si proceselor verbale de predare aflate la filele 55,56 dosar fond, la data de 18.06.2013. Ultima zi a termenului de 15 zile de declarare a căii de atac a recursului, calculat potrivit art. 101 alin. 1 C.pr.civilă, s-a împlinit la data de 4.07.2013. Prezenta cale de atac intitulată apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 05.07.2013 deci după o zi de la data comunicării către foștii soți L. a hotărârii supuse prezentului control de legalitate .
Atât în vederea soluționării excepțiilor invocate – a tardivității, lipsei calității procesuale active și inadmisibilității – cât si a cererii de recurs formulate, se impune o analiză comună pornind de la dispozițiile de principiu cuprinse în cadrul titlului V capitolul II secțiunea a III a intitulată acțiune revocatorie.
Potrivit art. 1562 alin. 1 din Noul cod civil dacă se dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate .
In materie de partaj legiuitorul a editat norme menite a înlocui mijlocul represiv al acțiunii pauliene prin mijlocul preventiv al intervenției si al opoziției. Astfel, potrivit art. 679 din Noul Cod civil creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină pe cheltuiala lor în partajul cerut de coproprietar ori de un alt creditor. Ei nu pot însa sa atace un partaj efectuat, afara numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor și fără să se țină seama de opoziția pe care au făcut-o precum și în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces ( alin 1 ); dispozițiile alin. 1 sunt aplicabile și în cazul creditorilor care au un drept de garanție asupra bunului comun ori al celor a căror creanța s-a născut în legătură cu conservarea și administrarea acestuia( alin.2).
Prin urmare, tribunalul are a cerceta dacă creditorii-recurenți au intervenit in partaj și s-au opus ca partajul să se facă în lipsa lor. Neîndeplinirea acestor condiții constituie o piedică în calea atacării actului de partaj pe motiv de prejudiciu și de fraudă. Pentru ipoteza în care însă creditorii au făcut opoziție sau intervenție la partaj si totuși copărtașii nu au ținut seama de ele, făcând partajul împotriva opoziției creditorilor, aceștia din urmă vor putea ataca actul de partaj prin acțiunea pauliana. Aceeași soluție o da legiuitorul și pentru situațiile în care fie partajul a fost simulat fie s-a făcut astfel incit creditorii nu a putut să intervină în proces.
In reperele regulilor arătate mai sus tribunalul notează că orice act al debitorului poate fi atacat prin acțiune pauliană, fie el pozitiv sau negativ, voluntar sau judiciar . Se are in vedere putința atacării, astfel cum au înțeles să procedeze recurenții, chiar a unei hotărâri judecătorești, fără a distinge după cum aceasta este supusă controlului judiciar ( situația în speță ) sau este supusă cenzurii pe calea principală a unei cereri de chemare in judecată. Diferența dintre ele rezidă exclusiv din împlinirea sau nu a termenului de exercitare a căii de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a realizat partajul.
In prezentul litigiu creditorii, recurenți în cauză, au intervenit în partaj și s-au opus ca acesta să se facă în lipsa lor. Deși Codul civil nu definește noțiunea de opoziție prin ea vom înțelege orice act din partea creditorului din care rezultă intenția neîndoielnică a acestuia de a participa la împărțeală. Opoziția la împărțeală nu trebuie să îmbrace neapărat o anumită formă, deoarece legea nu impune aceasta. Ceea ce este esențial este ca creditorul să fi adus la cunoștința tuturor coproprietarilor dorința sa de a nu se proceda la împărțeală în absența sa.
In prezentul litigiu intenția neîndoielnică a recurenților de a participa la partaj rezultă din chiar exercitarea de către ei, în calitate de creditori, la un interval de mai puțin de o lună de la data înregistrării prezentului act de învestire, a contestației la executare în cadrul căreia au solicitat și partajul bunurilor comune ale foștilor soți. Aceasta în condițiile în care la data de 22.10.2012 aceeași creditori, contestatori în dosarul nr._/245/2012 au formulat cerere de executare silită a sentinței penale nr. 88/2011. Prezintă relevanță faptul că până la pronunțarea sentinței civile nr. 3626/06.03.2013 în dosarul nr._/245/2012 se acordaseră deja două termene de judecată ( la data de 20.12.2012 si 24.01.2013), termene pentru care părțile din prezentul litigiu nu doar că au fost legal citate ci mai mult L. C-tin a formulat cerere reconvențională. Astfel, nu se poate invoca în prezenta cauză faptul că intimații nu au avut cunoștință de intenția neîndoielnică a recurenților de a se face partajul bunurilor comune și în prezența creditorilor debitoarei L. S..
Pentru ipoteza verificată si îndeplinită în speță când copărtașii și-au împărțit bunurile comune în disprețul opoziției ce rezultă din promovarea cererii înregistrate sub nr._/245/2012 de către creditorii recurenți, aceștia din urmă au a se mărgini la stabilirea doar a prejudiciului . Aceasta deoarece existenta fraudei impusă de art. 1562 alin.1 Cod civil este constituită de faptul însuși că intimații au procedat la partaj în lipsa creditorilor care la rândul lor solicitaseră partajul.
Prejudicierea creditorilor rezultă pe de o parte din faptul că debitoarea raportului juridic execuțional a achiesat în întregime la pretențiile reclamantului L. C-tin ce vizau cota lui de contribuție de 100% la dobândirea bunurilor comune. Pe de altă parte, măsura urmăririi bunurilor comune ale foștilor soți s-a datorat inexistentei prezumtive a bunurilor proprii în patrimoniul debitoarei astfel că la momentul contemporan soluția pronunțată de judecătorul fondului conduce spre concluzia insolvabilității debitoarei.
Reținând plasarea în situația de excepție reglementată de art. 679 alin.1 teza a II a, creditorii, recurenți în cauză, au la îndemâna mijlocul represiv al acțiunii pauliene. Ca atare, cererea lor de recurs nu poate fi considerată, astfel cum susțin intimații, inadmisibilă. Pentru aceleași motive nu poate fi primită nici excepția lipsei calității procesuale în exercitarea căii de atac a recursului .
Nici excepția tardivității nu poate fi primită . Recurenții nu au avut calitatea de părți înaintea judecătorului fondului astfel încât hotărârea recurată nu le-a fost comunicată acestora. Câtă vreme în cauza nu s-a făcut dovada de către intimați ce au invocat această excepție că recurenții au luat cunoștința de hotărârea nr. 3626/6.03.2013 la o dată certă, în absența unui element obiectiv, verificarea termenului de 15 zile este cu neputința. Totodată, retine tribunalul si disp.art. 310 Cod pr.civilă potrivit cărora daca nu se dovedește la prima zi de înfățișare că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovada nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen .
Mai mult decât atât, însăși intimaților le-a fost comunicată sentința atacată la data de 18.06.2012, dat fiind momentul redactării hotărârii.
In considerarea celor mai sus expuse în aplicarea art. 312 alin.5 C.pr.civilă - judecata s-a făcut în lipsa părții ( în speță a creditorilor ) care nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului - tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
După cum se poate observa, deși contestatorii invocă dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, respectiv omisiunea din greșeală a cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare, ulterior din expunerea motivelor de fapt reiese că se referă la nerespectarea, din punctul său de vedere, a unor dispoziții procedurale privind corectitudinea pronunțării în cazul excepțiilor tardivității, inadmisibilității și lipsei calității procesuale active în recurs care ar fi trebuit realizate mai întâi față de pronunțarea pe fondul cauzei.
Tribunalul reține că, raportat la specificul fiecărei spețe, instanța investită cu soluționarea cauzei pe fond sau în căile de atac este cea mai în măsură să aprecieze dacă trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor printr-o încheiere interlocutorie și apoi prin hotărâre pe fondul cauzei sau dacă se impune a se pronunța prin hotărâre atât asupra excepțiilor, cât și asupra fondului, după administrarea tuturor probelor.
Oricum trebuie remarcat că aceste motive nu justifică apelarea la calea de atac extraordinară a contestației în anulare, nefiind vorba despre vreo omisiune a instanței de a se pronunța pe vreun motiv de recurs.
Susținerile precum că instanța de control judiciar nu a procedat la verificarea temeiurilor de drept a recursului, întrucât nu au fost precizate conform art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, nu se încadrează la situația prevăzută de art. 318 teza a II-a, știut fiind faptul că instanța de control nu este ținută de temeiurile de drept invocate de parte, având posibilitatea să realizeze ea această încadrare în drept pornind de la situația de fapt expusă și criticile formulate.
Contrar suținerilor contestatorilor precum că instanța de recurs ar fi avut în vedere doar disp. art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul reține că în cuprinsul hotărârii nu se face nicio mențiune cu referire la acest temei de drept, hotărârea pronunțată fiind analizată mai degrabă prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, care prevede posibilitatea instanței de a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în condițiile în care hotărârea nu poate fi atacată cu apel, ci doar cu recurs potrivit legii.
De altfel, tribunalul remarcă faptul că în speța de față contestatorii realizează o interpretare trunchiată a dispozițiilor legale în condițiile în care, deși invocă temei de drept al contestației în anulare art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, în finalul cererii considerată în mod greșit că instanța de recurs nu a judecat fondul în considerarea disp. art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă.
Astfel, disp. art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă au în vedere situația în care contestația în anulare a fost formulată având în vedere motivele prevăzute de același articol 317 alin. 1 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Prin urmare, instanța reține că motivele invocate nu se pliază pe dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța de recurs pronunțându-se pe toate motivele invocate în fața sa, inclusiv cu prioritate asupra excepțiilor.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge contestația în anulare formulată de intimații L. C. și L. S. împotriva deciziei civile nr. 1071/25.06.2014 a Tribunalului Iasi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestatia în anulare formulată de intimații L. C. și L. S. împotriva deciziei civile nr. 1071/25.06.2014 a Tribunalului Iasi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2015.
Președinte, M. A. | Judecător, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. |
Grefier, I. B. |
Red. S.M.
Tehnored. S.N.
2 ex./02.06.2015
| ← Validarea ofertei reale de plată. Hotărâre din 08-09-2015,... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 388/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
