Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 402/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 3328/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Aprilie 2015
Președinte - E.-C. P.
Judecător - L. H.
Judecător - M. C.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 402/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent A. V. (F. MOMIȚĂ) și pe intimat MOMIȚĂ N., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a se depune prima pagină a cotidienelor prezentate, de către recurent, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.04.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8263/30.05.2013 Judecătoria Iași dispune:
„Admite în parte cererea formulată de reclamanta A. V., cu domiciliul procedural ales în Iași, . nr. 35, la cabinet avocat M. G., în contradictoriu cu pârâtul Momiță N., domiciliat în Iași, ., ., ..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție egală, apartamentul nr. 3 situat în Iași, ., . valoare de circulație de_ lei.
Dispune partajarea apartamentului prin atribuirea acestuia către reclamantă și cu obligarea reclamantei să plătească pârâtului suma de_ lei cu titlu de sultă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
„Părțile sunt foști soți a căror căsătorie, încheiată la data de 24.06.1989, a fost desfăcută prin divorț, în baza sentinței civile nr. 5067/2009 a Judecătoriei Iași, irevocabilă.
După cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr._/1993, depus în copie la dosar, în timpul căsătoriei părțile au dobândit în comun apartamentul nr. 3 situat în Iași, ., ., ., compus din 2 camere și dependințe.
Bunurile dobândite în condițiile art. 339 din Noul Cod Civil, constituie proprietatea codevălmașă a soților. Codevălmașii, neavând de la început stabilit dreptul asuprea unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului se stabilește cota fiecărui soț, în ansamblu, pentru toate bunurile comune.
Prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât a celuilalt.
Contribuția soților la constituirea patrimoniului comun se stabilește în raport cu veniturile din muncă, cu care fiecare a participat efectiv la dobândirea bunurilor.
Diminuarea acestor venituri, prin efectuarea unor cheltuieli în interes personal, este de natură să afecteze cota soțului respectiv asupra comunității de bunuri.
Pe de altă parte, același efect determinant în stabilirea cotelor soților, îl are și activitatea desfășurată de fiecare în gospodărie și pentru creșterea copiilor, motivat de faptul că asemenea activitate duce la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodărești constituie, indirect, o contribuție la dobândirea bunurilor.
În cauza de față, reclamanta a contestat cota de contribuție prezumat egală, pretinzând o cotă de 100%, susținând că doar familia ei a ajutat-o material la dobândirea și modernizarea apartamentului.
Instanța constată că martorul audiat a declarat că nu cunoaște de unde au provenit veniturile pentru cumpărarea apartamentului.
Deși reclamanta a susținut că părțile nu aveau venituri, martorul a declarat că aceștia au obținut venituri.
Cheltuielile achitate de reclamantă cu titlu de restanțe la întreținere, în scopul evitării executării silite prin licitație nu pot fi luate în considerare la stabilirea cotei de contribuție, acestea fiind de fapt cheltuieli cu întreținerea imobilului.
Apreciind că nu s-a făcut dovada unei cote de contribuție exclusive a reclamantei la dobândirea imobilului, instanța urmează a reține o cotă de contribuție egală.
La efectuarea partajului urmează a fi avută în vedere valoarea indicată de reclamantă pentru apartament, valoare necontestată de pârât, respectiv_ lei.
Conform dispozițiilor art. 676 din noul cod civil, instanța va dispune ieșirea din indiviziune a părților, atribuind apartamentul reclamantei, față de solicitarea expresă a acesteia și având în vedere că a suportat cheltuielile de întreținere ale acestuia și cu obligarea acesteia la plata unei sulte către pârât.
Cheltuielile de judecată vor fi suportate de părți conform cotelor de contribuție reținute.
Față de considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta că a făcut dovada caracterului de bun comun al apartamentului supus partajului. Locuința a fost achiziționată cu ajutorul rudelor sale respectiv părinții și fratele A. C., care i-a pus la dispoziție banii necesari pentru achitarea datoriilor făcute de pârât asupra apartamentului în lipsa sa din țară și din locuință. Din considerentele sentinței de divorț, care are autoritate de lucru judecat, se poate reține că niciodată, în timpul conviețuirii cu pârâtul, acesta nu a contribuit la întreținerea familiei, a folosit veniturile proprii, sporadic realizate, numai în scop personal și cu precădere pentru a consuma alcool.
Consideră că prin probele administrate a dovedit cu certitudine că la dobândirea apartamentului supus partajării și mai ales la menținerea lui în patrimoniul comun a avut o contribuție majoră, de 100%.
Intimatul Momiță N., deși legal citat, nu și-a precizat poziția procesuală, față de cererea formulată, printr-o întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Situația de fapt rezultată din testimoniile administrate în cauză a fost în mod corect reținută și sancționată de judecătorul fondului prin sentința civilă supusă prezentului control în calea de atac a recursului.
Căsătoria părților încheiată la data de 24.06.1989 a fost desfăcută prin pronunțarea la data de 31.03.2009 a sentinței civile de divorț nr. 5067 de către Judecătoria Iași. La un interval de 4 ani de la data încheierii căsătoriei, părțile au dobândit dreptul real de proprietate asupra imobilului situat în Iași, ., ., ., în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._/14.07.1993. Procesul-verbal de predare-primire între vânzător R.A. Locuința și cumpărătorii Momiță N. și V. a fost încheiat în anul 1993 sub nr._.
Deși în susținerea cotei exclusive de contribuție la dobândirea apartamentului în litigiu de 100% reclamanta a înțeles să invoce ajutorul material integral acordat de părinții săi, acest aspect nu a fost dovedit cu probele administrate în cauză. Martorul Anastasoaei A., audiat înaintea judecătorului fondului, cunoaște părțile din anul 2006, moment ulterior celui la care dreptul real de proprietate s-a perpetuat în patrimoniul acestora. Nici măcar din relatările părților martorul nu are cunoștință despre proveniența banilor necesari achiziționării apartamentului.
Teoretic, îmbunătățirile aduse unui imobil sunt de natură a determina o creștere a valorii de circulație a acestuia, iar suportarea lor în exclusivitate de unul din coproprietarii devălmași poate justifica acordarea unei cote majorate de contribuție la dobândirea bunurilor comune. Martorul audiat la instanța de fond plasează temporal aceste îmbunătățiri în cursul anului 2012, an în care căsătoria părților era deja desfăcută prin divorț. Momentul la care aceste îmbunătățiri au fost efectuate exclude astfel posibilitatea valorificării aspectului relatat de reclamantă prin mijlocirea mărimii cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune. Contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire transpusă în echivalentul valoric al sporului dobândit de bunul imobil în litigiu nu aparține categoriei de bun comun pentru ca în privința lui instanța să fie chemată a stabili o cotă de contribuție.
Cheltuielile de întreținere datorate Asociației de Locatari reprezintă cheltuieli făcute cu administrarea apartamentului bun comun și aparțin categoriei juridice de datorii comune ale soților. În determinarea cotei părți ce revine fiecărui soț se are în vedere atât contribuția la dobândirea bunurilor comune cât și contribuția la îndeplinirea obligațiilor comune. Ca și în situația reținută anterior, a îmbunătățirilor aduse apartamentului, și în această situație, câtă vreme din actele dosarului rezultă că achitarea debitului în procedura executării silite s-a făcut în cursul anului 2012, deci după data desfacerii prin divorț a căsătoriei părților, îndeplinirea de către reclamantă a obligației de plată a cheltuielilor de întreținere nu se poate reflecta în cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune. Aceasta întrucât dovada aducerii la îndeplinire a obligației de plată a cheltuielilor de întreținere trebuia să vizeze termenul limită 31.03.2009, termen dincolo de care datoria către Asociația de Locatari nu mai reprezintă o datorie comună a soților.
Expunerea de motive cuprinsă în hotărârea nr. 5067/31.03.2009, prin care s-a desfăcut căsătoria părților, nu este de natură a confirma susținerile reclamantei potrivit cărora pe întreaga durată a căsătoriei veniturile obținute de pârât au fost afectate de acesta exclusiv procurării de băuturi alcoolice. Hotărârea nu plasează în timp momentul de debut al neînțelegerilor dintre părți, care s-au datorat consumului de către soț de băuturi alcoolice. Totodată, căsătoria părților s-a derulat pe o perioadă de timp considerabilă, de 20 de ani, incompatibilă cu o deteriorare a relațiilor de familie încă de la începutul ei, când părțile au dobândit apartamentul în litigiu. În egală măsură, consumul de către pârât a băuturilor alcoolice nu echivalează imanent cu o absență absolută, totală a contribuției acestuia la dobândirea bunurilor comune și la îndeplinirea obligațiilor comune.
Mai mult, contrar susținerilor reclamantei din actul de învestire, martorul declară că ambele părți au realizat venituri din muncă în timpul căsătoriei.
Contextul factual reținut determină aplicabilitatea prezumției relative cuprinse în norma înscrisă în art. 357 alin. 2 teza a II-a din Noul Cod Civil. Potrivit textului de lege, până la proba contrară se prezumă că soții au avut o contribuție egală. În absența probelor menite a răsturna prezumția contribuției egale a soților la dobândirea apartamentului în litigiu, în mod corect instanța de fond a stabilit o cotă egală de contribuție de 50% pentru fiecare dintre părți.
În considerarea celor mai sus expuse și alăturat celor reținute de judecătorul fondului, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către A. V. împotriva sentinței civile nr. 8263 din 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.04.2015.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, L. H. | Judecător, M. C. |
Grefier, F. L. I. |
Red. M.C.
Tehn. M.M.D.
2 ex./14.07.2015
Judecător fond M. A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 388/2015. Tribunalul IAŞI | Ordin de protecţie. Decizia nr. 440/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
