Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 513/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 25209/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Aprilie 2015
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 513/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta U. A.-M. în contradictoriu cu pârâtul S. S., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 02 aprilie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise la solicitarea apărătorilor aleși ai părților, s-a amânat pronunțarea pentru 09 aprilie 2015 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 16 aprilie 2015 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru 23 aprilie 2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de față, tribunalul constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 760 din 16.05.2014 Tribunalul Iași a admis recursul declarat de reclamanta-pârâtă U. A. M. împotriva sentinței civile nr. 5096/1.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a casat-o, fiind reținută cauza spre rejudecare cauza și fixând termen de judecată în vederea efectuării unei expertize în construcții și evaluatorii.
S-a reținut în considerentele deciziei faptul că obiectul dosarului îl constituie un partaj de bunuri comune, reclamanta recurentă solicitând partajarea unei case de locuit ridicate pe terenul al cărui coproprietar este tatăl intimatului. La fond s-a respins cererea motivat de faptul că părțile nu și-au probat pretențiile.
Tribunalul a constatat faptul că, dacă din întreg probatoriul administrat la fond nu reiese existența casei de locuit ca și bun comun (fiind probat doar dreptul de proprietate al tatălui intimatului – împreună cu alte persoane - asupra suprafeței de 1.5000 mp teren în . prin depunerea T.P. nr._ din 11.03.1996), în recurs fiind depusă adeverința nr. 1546 din 18.02.2014 emisă de Primăria . reiese faptul că părțile figurează în registrul agricol . casă de locuit și cu suprafața de 1000 mp; terenul agricol construit și neconstruit este deținut fără acte de proprietate, înregistrarea fiind făcută în baza declarației verbale dată sub semnătură proprie (aceeași situație și față de casa de locuit). S-au anexat copii după registrele agricole din 2007-2011 și 2010-2014.
În aceste condiții, tribunalul a reținut faptul că existența unei case de locuit în patrimoniul părților a fost probată în recurs prin adeverința mai sus menționată; atâta timp cât părțile s-au căsătorit în octombrie 2004 și au divorțat în iunie 2011, cât din adeverință reiese faptul că în registrul din anii 2007-2011 părțile figurează cu o casă de locuit în baza declarației date sub semnătură nu se poate vorbi de nedovedirea existenței imobilului.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a casat în tot sentința primei instanțe și a reținut cauza spre rejudecare în limitele stabilite prin prezenta decizie.
Astfel, cu prilejul rejudecării cauzei, urma a se pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice judiciare în construcții și evaluatorii cu următoarele obiective: identificarea casei de locuit construite de părți în localitatea Țibana, . la care s-a construit imobilul (și a eventualelor îmbunătățiri), precizarea valorii imobilului (precum și separat a eventualelor îmbunătățiri), precizarea dacă acest imobil este comod partajabil (vor fi indicate motivele - pe larg - ce au stat la baza concluziei expertului, cu anexarea de schițe ale imobilului), formularea de variante (în cazul în care este posibilă partajarea imobilului) de împărțire (cu indicarea unei eventuale sulte ce trebuie achitate).
La termenul din 02.10.2014 s-a dispus efectuarea unei expertize în construcție și evaluatorie cu obiectivele stabilite în decizia de casare, lucrare depusă la 24.11.2014 (expert Blumenfeld M.). La termenul din 5.02.2015 s-au admis obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză, raspunsul expertului fiind depus la 3.03.2015. În cauză a fost administrată și proba testimonială, fiind audiat câte un martor pentru fiecare parte.
În rejudecare, analizând actele și faptele dosarului de față, tribunalul reține următoarele aspecte:
Obiectul cauzei de față îl constituie cererea formulată de reclamanta U. A. – M. prin care s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul Ș. S. să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de către foștii soți în timpul căsătoriei, arătând faptul că în timpul căsătoriei foștii soți au construit, cu o cotă egală de contribuție, o casă.
Pârâtul Ș. S., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să constate că a avut o cotă de contribuție de 100% la dobândirea bunurilor comune și că masa de împărțit se compune din suma de 10.000 lei pe care a investit-o în terminarea construcției începute de tatăl său pe un teren aflat în indiviziune cu frații acestuia și din suma de 19.000 lei pe care reclamanta a scos-o din patrimoniul comun fără acordul fostului soț, în luna aprilie 2010. Pârâtul – reclamant a solicitat obligarea reclamantei – pârâte să aducă la masa de împărțit a sumei de 19.000 lei.
Relevant în rejudecare este faptul că doar reclamanta pârâtă a formulat cale de atac împotriva sentinței de fond, recursul privind doar cererea principală (soluția dată asupra cererii reconvenționale nefiind contestată; tribunalul a analizat apărările formulate doar raportat la cota de contribuție, reținând în decizia de casare existența unui bun comun în patrimoniul părților). Important de reținut, de asemenea, este faptul că în cuprinsul deciziei de casare tribunalul a reținut, cu putere de lucru judecat, existența casei de locuit în patrimoniul părților, fapt ce a fost probat în recurs prin adeverința nr. 1546 din 18.02.2014 emisă de Primăria .> Cod procedură civilă din 1865 prevede în cuprinsul art. 6735: „ (1) Daca părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia si creanțele născute din starea de proprietate . le au unii fata de alții. Daca se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile si creanțele comoștenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile moștenirii. (2) Instanța va face împărțeala in natură. In temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor si la atribuirea lor. In cazul in care loturile nu sunt egale in valoare, ele se întregesc printr-o suma de bani....”.
Cu privire la regimul matrimonial, ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile Noului cod civil referitoare la regimul matrimonial al comunitatii legale de bunuri, reglementat in Cartea a II a, capitolul VI, sectiunea a 2 a din Noul Cod Civil. Potrivit disp. art.320 Noul Cod Civil, in caz de incetare, regimul matrimonial se lichideaza potrivit legii, prin buna invoiala, sau, in caz de neintelegere, pe cale judiciara.
Controversa părtilor a purtat asupra cotei de contributie la dobândirea bunului. Reține tribunalul faptul că din probatoriul administrat in cauză se înlătură prezumția contributiei egale a soților la dobândirea bunurilor comune si la sustinerea sarcinilor căsătoriei, prezumtie prevazuta la art 357 al. 2 din Noul Cod Civil.
Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți functie de contributia la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile.
Determinarea cotei de contributie se face prin raportarea efortului financiar si material al sotilor la intreaga durată a căsătoriei si la toate obligatiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contributie. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată intâmpinării sarcinilor comune ce revin sotilor in cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soti nu-si are temeiul principal in consideratii de ordin patrimonial, ci in comunitatea de interese ale sotilor in cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soti fiind o consecință a relatiilor lor personale si nu invers.
Părțile din prezenta cauză s-au căsătorit la data de 27.10.2004 și au divorțat la 16.01.2012. În stabilirea cotei de contribuție a părților la dobândirea imobilului tribunalul reține faptul că reclamanta pârâtă a părăsit domiciliul comun în aprilie 2010 (aspect reținut cu putere de lucru judecat în dosarul nr._/245/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Iași; s-a mai reținut în dosarul de divorț faptul că aceasta nu a făcut dovada banilor trimiși în țară precum și faptul că șederea în Germania a fost nelegală, nefiind înregistrată în documentele oficiale).
Raportat la faptul că pârâtul reclamant s-a ocupat atât de casă cât și de copil (aspect ce reiese cu putere de lucru judecat din cele două hotărâri depuse la dosar), la neimplicarea reclamantei pârâte în aspectele ce țin de viața de familie, raportat la veniturile realizate de părți, la faptul că fundația casei a fost realizată de tatăl pârâtului reclamant iar lucrările la casă au fost realizate chiar de către pârât, astfel cum reiese și din declarația martorului audiat la fond.
Relevantă este și neprezentarea reclamantei la interogatoriu, fiind aplicabile dispozițiile art. 225 C.pr.civ. (declarațiile martorilor audiați în rejudecare nu pot fi avute în vedere, fiind contradictorii), aceasta nefăcând dovada imposibilității prezentării la interogatoriu.
Astfel, raportat la gradul de implicare (patrimonial și personal) al părților în viața de familie, de cele menționate mai sus, tribunalul reține faptul că pârâtul reclamant a făcut dovada înlăturării prezumției contribuției egale a părților la dobândirea bunurilor comune, fiind apreciată ca întemeiată o cotă de 90% din masa bunurilor comune (tribunalul are în vedere și decizia de îndrumare nr. 19/08.09.1960, deciziile nr. 1518/10.11.1962 și nr. 1542/14.11.1972 ale Tribunalului Suprem, Decizia nr. 245 din 26 februarie 1958 – a Tribunalului Suprem ).
În ceea ce privește valoarea masei partajabile se va avea în vedere valoarea imobilului de 42.500 lei conform expertizei Blumenfeld din care se va scădea suma de 24.805 lei reprezentând îmbunătățirile realizate după desfacerea căsătoriei, reieșind suma de 17.700 lei.
Lichidarea comunității de bunuri s-a dispus in conformitate cu prevederile art.736, 741 C.civil, art.673 indice 5, 673 indice 9 C.pr.civ., prin atribuirea catre pârâtul reclamant a imobilului având în vedere faptul că imobilul in mod firesc nu poate fi partajat in natură, cota de 90% reținută în beneficiul acestuia precum și faptul că terenul pe care s-a construit casa aparține tatălui acestuia.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va constata că, în expresie valorică, cota de contribuție a reclamantei - pârâte, de 10% este de 1770 lei iar cota de contribuție a pârâtului - reclamant de 90 % este de 15.930 lei, din valoarea totală a bunurilor comune. Va obliga pârâtul- reclamant să plătească reclamantei - pârâte suma de 1770 lei cu titlu de sultă. În ceea ce privește sulta stabilită instanța de control judiciar are în vedere dispozițiile art.673 ind.5 C.pr.civ. conform cărora „(2) Instanta va face imparteala in natura. In temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor. In cazul in care loturile nu sunt egale in valoare, ele se intregesc printr-o suma de bani.”).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține faptul că în procesele de partaj părțile suportă împreună cheltuielile de judecată în afara celor provocate de cereri cu totul neîntemeiate (Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr.1085/1972 și Tribunalul București, secția a III- a civilă, decizia 440/1990). Astfel soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor. Prin urmare dacă ambele părți efectuează cheltuieli în legătură cu judecarea pricinii se impune compensarea lor în raport de valoarea pretențiilor admise și, eventual, obligarea părții ce a făcut cheltuieli mai mici la suportarea diferenței respective. Față de dispozițiile art.274 C.pr.civ., de cotele de contribuție, de plățile efectuate și de cele dovedite, tribunalul reține faptul că pârâtul reclamant urmează a plăti către reclamanta pârâtă suma de 4005 lei pentru întregul proces (90% din 4450 lei reprezentând onorariu expert 1400 lei, 180 lei taxă de timbru, 2000 onorariu avocat și 70 lei taxă de timbru). Raportat la prevederile art. 19 OUG 51 din 2008 și la încheierea nr. 349 din 5.02.2014 pronunțată de instanța de recurs, suma de 900 lei reprezentând taxa de timbru datorată de recurenta U. A. M. pentru judecarea recursului rămâne în sarcina Statului.
Raportat la art. 50 ind.2 din același act normativ tribunalul va obliga pârâtul reclamant la plata către Stat a sumei de 435 lei cu titlu de ajutor public judiciar constând în scutirea de la plata a 50% din taxa de timbru stabilită la judecarea cauzei în primă instanță. Raportat la opoziția formulată de pârâtul reclamant conform art. 17 OUG 51 din 2008 tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiată nefiind dovedită situația invocată cu privire la reclamanta pârâtă sau reaua credință a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând cauza:
Admite acțiunea formulată de reclamanta pârâtă U. A. M. în contradictoriu cu pârâtul reclamant Ș. S..
Admite în parte cererea reconvențională.
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție de 90% pentru pârâtul reclamant și 10% pentru reclamanta pârâtă imobilul casă de locuit situat în . având o valoare de 17700lei.
Dispune ieșirea părților din indiviziune și ca efect al partajului atribuie imobilul casă de locuit pârâtului reclamant.
Obligă pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 1770lei cu titlu de contravaloare a contribuției la dobândirea bunului comun.
Respinge opoziția la acordarea ajutorului public judiciar formulată de pârâtul reclamant.
Obligă pârâtul reclamant la plata către Stat a sumei de 435lei cu titlu de ajutor public judiciar constând în scutirea de la plata a 50% din taxa de timbru stabilită la judecarea cauzei în primă instanță.
Obligă pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 4005lei cheltuieli de judecată suportate la judecarea cauzei în fond, recurs și rejudecare după casare.
Suma de 900 lei reprezentând taxa de timbru datorată de recurenta U. A. M. pentru judecarea recursului rămâne în sarcina Statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.04.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, I. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 25.05.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Actiune in regres. Decizia nr. 356/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
