Pensie întreţinere. Decizia nr. 1497/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1497/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1497/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Noiembrie 2015
Președinte - I. D.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1497/2015
Pe rol se află judecarea apelului formulat apelant S. T., împotriva sentinței civile nr. 3530/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul S. G., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. S. V. pentru apelantă, lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se relevă instanței că lipsa de procedura cu apelanta se acoperă prin prezența apărătorului său în instanță și că dosarul a fost repus pe rol la cererea apelantei de repunere pe rol a apelului.
Av. S. Valenti depune la dosar împuternicire avocațială pentru apelantă și solicită judecarea și în lipsă.
Instanța, în baza disp. art. 411 încuviințează cererea apelantei de repunere pe rol a cauzei care a fost suspendată pentru lipsa părților.
Se acordă cuvântul la probe:
Av. S. V. pentru apelantă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la judecata fondului.
Instanța ia act că apelanta nu are probe în apel și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul apelului:
Av. S. V. pentru apelantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat motivând că instanța de fond a omis a se pronunța pe un capăt de cerere.
Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3530 din 10.03.2015 a Judecătoriei Iași, s-a admis în acțiunea formulată de reclamanta S. T. în contradictoriu cu pârâtul S. Geogel, a majorat pensia de întreținere la 316 lei lunar și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 316 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorelor S. G. A. și S. A. A. M. – câte 158 lei pentru fiecare minoră - de la data introducerii acțiunii și până la majorat.
S-a luat act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
« Prin sentința civilă nr. 2861 din 22.02.2010, Judecătoria Iași l-a obligat pe pârâtul din prezenta cauză la plata, în favoarea minorelor, a unei pensii de întreținere în cuantum total de 250 lei începând cu data pronunțării sentinței până la majoratul acestora.
În prezenta cauză, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 525 alin. 1 din Codul civil, minorul care cere întreținere de la părinții săi se prezumă că se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, pensia de întreținere fiind destinată nevoilor de zi cu zi ale minorului, nu numai acelor cheltuieli legate de procurarea alimentelor, ci tuturor cheltuielilor necesare asigurării condițiilor de dezvoltare a personalității celor cărora i se datorează.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 527 alin. 1 din Codul civil, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, de posibilitățile de realizare a acestora și de celelalte obligații ale sale.
În același sens, art. 529 alin. 1 din Codul civil dispune că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Totodată, în temeiul art. 531 alin. 1 din Codul civil, instanța de tutelă este abilitată să reducă sau să majoreze cuantumul obligației de întreținere în situația în care intervine o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește.
Așadar, față de dispozițiile legale mai sus arătate, în materie de pensie de întreținere, hotărârile pronunțate au o autoritate de lucru judecat provizorie care se menține cât timp situația de fapt avută în vedere la pronunțarea hotărârii rămâne neschimbată.
Instanța constată că în cauza dedusă judecății în ceea ce privește veniturile realizate de către pârât, acestea vor fi considerate la venitul minim garantat pe economia națională .
În consecință, ținând seama de argumentele expuse anterior, în temeiul art. 531 alin. 1, art. 529 alin.2 și art. 530 din Codul civil, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune majorarea pensiei de întreținere, astfel încât va admite acțiunea și, pe cale de consecință, va majora majora pensia de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul, în favoarea minorelor S. G. A. și S. A. A. M. la suma de 316 lei lunar, câte 158 lei pentru fiecare minoră, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestora”.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea apelului se arată faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la primul capăt de cerere prin care a solicitat obligarea intimatului la plata pensiei de întreținere pe ultimii trei ani anterior depunerii cererii (în cuantum de 9000 lei – 36 luni x valoarea pensiei lunare de 250 lei) așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 2681 din 22.02.2010.
Apreciind ca întemeiată cererea de apel formulată, s-a solicitat admiterea apelului, instanța de apel urmând a se pronunța și pe acest capăt de cerere . Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 529 și urm. Cod civil, art. 194 și urm., 476 C.pr.civ. A fost solicitată proba cu acte.
Apelul a fost declarat în termen, motivat, semnat, fiind scutit de la plata taxei de timbru.
În perioada 10.09.2015-5.11.2015 conform art. 411 pct. 1 C.pr.civ.
Nu a fost formulată întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, dar și sub toate aspectele, tribunalul va reține că apelul declarat de către reclamanta S. T. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Prin cererea ce formează obiectul dosarului de față reclamanta S. T., în calitate de reprezentant legal al minorelor S. G. A. și S. A. A. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul S. G. să dispună majorarea pensiei de întreținere la plata căreia a fost obligat aceasta în beneficiul minorelor precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pe ultimii trei ani anteriori depunerii cererii de chemare în judecată (în cuantum de 9000 lei), astfel cum a fost stabilită prin sentința civilă nr. 2681 din 22.02.2010.
Din studierea sentinței apelate instanța de apel reține faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pe ultimii trei ani anteriori depunerii cererii de chemare în judecată (în cuantum de 9000 lei), astfel cum a fost stabilită prin sentința civilă nr. 2681 din 22.02.2010, aspect invocat de apelantă în mod corect.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 444 coroborat cu art. 445 C.pr.civ.: „ ART. 444 (1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, … „
„ ART. 445 Obligativitatea procedurii: Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444”.
Astfel, instanța de apel reține faptul că norma aplicabilă, redată mai sus, are în vedere de ipoteza în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală (minus petitia), totalitatea cererilor constituind cadrul obiectiv al judecății și limitele investirii instanței pe care judecătorul este ținut să le respecte întocmai (art. 22 al.6 C.pr.civ.). Este și situația din speța de față, instanța de fond neanalizând acest capăt de cerere în niciun moment.
Raportat la art. 445 C.pr.civ. părțile nu vor putea face uz, pentru aceste motive, de calea de atac a apelului sau a recursului (în acest sens fiind și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3433 din 3 noiembrie 2011); astfel, în lipsa unor considerente din partea instanțelor inferioare, nu se poate realiza controlul de legalitate și temeinicie al sentinței apelate.
Tot cu titlu de practică a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocăm și Decizia nr. 2434 din 27 mai 2014 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal - Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că omisiunea primei instanțe, invocată pe calea recursului, de a statua asupra capătului de cerere formulat de reclamantă prin cererea intitulată „precizare la contestație”, nu este de natură să afecteze legalitatea sentinței recurate, întrucât, pentru o asemenea ipoteză, legiuitorul a instituit, prin art. 2812 C. proc. civ. (art. 444 NCPC), procedura completării hotărârii judecătorești. În acest sens, dispozițiile art. 2812a C. proc. civ. (art. 445 NCPC) stipulează expres faptul că numai în condițiile art. 2812 (art. 444 NCPC) se poate cere completarea hotărârii, și nu pe calea apelului sau recursului.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de reclamanta S. T. împotriva sentinței civile 3530/10.03.2015, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta S. T. împotriva sentinței civile 3530/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.11.2015.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
4 EX – 04.12.2015
JUD. FOND – I. C.
| ← Atribuire beneficiu contract de inchiriere. Decizia nr.... | Actiune în constatare. Decizia nr. 1843/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
