Pretenţii. Decizia nr. 230/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 25987/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Februarie 2015
Președinte – M. D.
Judecător - B. I. E.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 230
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta V. C. împotriva sentinței civile nr. 5365/10.04.2014 a Judecătoriei Iași, intimată ASOCIAȚIA DE P. . V., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.02.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.02.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 5365/10.04.2014 a Judecătoriei Iași s-a dispus în sensul că:
„Admite excepția autorității de lucru judecat pentru penalitățile de întârziere aferente perioadei: 03._.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari . în Iași, ., în contradictoriu cu pârâții V. C., cu domiciliul în Iași, ., ., . V., cu reședința în Italia, Reggio Calabria, comune Bovalino M. via Fillibandiera II Traversa nr.9.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 7066,42 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere aferente perioadei: 03._ și 12.198,15 lei penalități de întârziere aferente perioadei: 07._.
Respinge acțiunea reclamantei pentru obligarea pârâților la plata penalităților aferente perioadei 09._ și perioadei: 03._, pentru autoritate de lucru judecat.
Obligă pârâtul V. V. să plătească în contul expertului contabil I. L. 400 lei, diferență de onorariu.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente: „Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta Asociația de P. ., în contradictoriu cu pârâții V. V. și V. L., obligarea acestora la plata sumei de 7297,39 lei cheltuieli de întreținere aferente perioadei: 03._ și_,07 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 09._.
În motivare, s-a arătat că pârâții, în calitate de proprietari nu au achitat la termen cheltuielile de întreținere, motiv pentru care datorează și penalități de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere, prin aplicarea procentului aprobat prin Hotărâre a Adunării Generale.
În drept, au fost invocate art.998 C. civ., Legea nr.114/1996, Legea nr.230/2007. Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru.
În dovedirea cererii reclamanta a depus înscrisuri, în copie, f3-29.
Legal citată, pârâta V. L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere anterioare datei de 31.07.2009.
A motivat că între părți au mai existat două litigii cu același obiect, unul care a făcut obiectul dosarului nr._/245/2006 prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, V. L. fiind obligată la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente perioadei: 03._ iar celălalt a făcut obiectul dosarului nr._/245/2007, prin care acțiunea asociației pentru cheltuieli de întreținere aferente perioadei: 03._ și penalități aferente perioadei: 03._ a fost respinsă fiind rămasă fără obiect urmare achitării datoriilor.
Astfel, reclamanta nu mai este îndreptățită să ceară penalități pentru perioada 09._, de altfel, în perioada: 2009-2012 au fost efectuate plăți către reclamantă, cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, sumele pretinse de reclamantă nefiind reale.
Solicită admiterea în parte a acțiunii și acordarea unui termen de grație, întrucât pârâta, care în prezent este în șomaj, are în întreținere doi copii minori dintre care unul este foarte bolnav.
La termenul de judecată din 22.11.2012, pârâta a depus precizări prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru penalitățile de întârziere aferente perioadei: 09._ și excepția prescripției dreptului la acțiune a penalităților pentru perioada 06._.
La data de 05.12.2013, a depus întâmpinare pârâtul V. V. prin care a solicitat respingerea acțiunii, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile mai vechi de data de 31.07.2009 și excepția autorității de lucru judecat pentru sumele aferente lunii iunie 2007 care au făcut obiect judecății în dosarul nr._/245/2007.
Singura perioadă pentru care reclamanta poate pretinde plata datoriilor este 2009-2012 însă sumele cerute depășesc cu mult valoarea reală a debitelor.
În probațiune și în contradovadă a fost administrată proba cu înscrisurile depuse în copie la dosar, precum și expertiza contabilă efectuată de către expertul I. L..
Prin încheierea interlocutorie din 21.03.2013, instanța s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat în ce privește penalitățile de întârziere aferente perioadei: 09._, în sensul admiterii acesteia.
Pârâții au depus la dosar note de concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, soluționând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat în ce privește penalitățile de întârziere aferente perioadei: 03._ și excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1201 C.civ., există autoritate de lucru judecat „când o a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate”.
Având în vedere că penalitățile de întârziere aferente perioadei: 03._ au făcut obiectul unei alte judecăți între aceleași părți, ce a format obiectul dosarului nr._/245/2007 al Judecătoriei Iași, soluționat prin sentința civilă nr._/12.11.2009, acestea nu mai pot fi pretinsă prin acțiunea de față, excepția autorității de lucru judecat fiind întemeiată și urmează a fi admisă.
D. fiind că prin încheierea interlocutorie din 21.03.2013, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în ce privește penalitățile de întârziere aferente perioadei: 09._, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință, instanța urmează a respinge acțiunea reclamantei cu privire la penalitățile de întârziere aferente perioadei: 09._ și 03._, pentru autoritate de lucru judecat.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este neântemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani stabilit în lege.
Art.12 din același act normativ prevede că „în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
Față de data introducerii acțiunii 24.08.2012, instanța urmează a analiza prescripția dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere aferente perioadei: 07._.
Constată instanța că la data de 13.11.2009, pârâta V. C. a semnat un angajament față de asociația de proprietari, f.4 dosar, prin care a recunoscut că datorează asociației suma de 11.732,95 lei, cheltuieli de întreținere și 8053,04 lei penalități de întârziere.
Astfel, pentru penalitățile de întârziere aferente perioadei: 07._. cursul prescripției extinctive a fost întrrerupt la data de 13.11.2009, moment de la care începe să curgă un nou termen de 3 ani, acțiunea reclamantei fiind introdusă la instanță înainte de împlinirea acestuia.
Pe fondul cauzei, reține instanța că potrivit art.50 din Legea nr.230/2007 prin care a fost abrogată Anexa 2 la Legea nr.114/1996 ”Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile”.
Din lista de plată aflate la dosar și fișa individuală, f.12-14, că pârâții figurează la această dată cu un debit restant în sumă de 7066,42 lei la plata cheltuielilor comune de întreținere în perioada 03.2010 – 04.2012, pentru care pârâții nu au probat efectuarea plății și implicit respectarea obligației prevăzute de lege, reieșind așadar caracterul cert, lichid si exigibil al acestei sume, motiv pentru care instanța îi va obliga la plata acestuia.
Prin expertiza contabilă efectuată în cauză, s-a constatat, de către expertul contabil că suma datorată de cei doi pârâți, cu titlu de cheltuieli de întreținere este de 7066,42 lei, plățile invocate de către pârâți, în valoare de 3700 lei, au diminuat debitul restant și nu fac obiectul perioadei în litigiu.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, potrivit disp. art.49 Legea nr. 230/2007, „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. (2) Termenul de plata a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. (3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natura administrativă”.
Prin înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că reclamanta a dovedit existența și temeinicia creanței sale privind penalitățile.
Astfel, dispoziția legală citată prevede dreptul asociației de proprietari de a calcula și percepe membrilor săi, proprietarii apartamentelor din condominiu, penalități de întârziere în cazul neachitării la termen a cheltuielilor lunare de întreținere.
Constată instanța că modul de calcul al penalităților de întârziere este arătat în fișa de calcul a penalităților depusă de reclamantă la dosar, f.15-23, fiind evidențiată valoarea penalității, cheltuielile de întreținere față de care au fost calculate penalitățile, precum și perioada de întârziere a plății.
Pentru perioada în litigiu: 07._, valoarea penalităților de întârziere a fost stabilită de către expertul judiciar ca fiind 12.198,15 lei, valoare pe care instanța și-o însușește.
Pentru perioada pretinsă de reclamantă, 2006-2012, procentul de penalitate de 0,15%, a fost aprobat prin hotărâre a Adunării generale, respectiv a comitetului executiv al asociației, conform proceselor-verbale și deciziilor depuse în copie la filele 259-266 dosar.
Față de considerentele reținute și în sensul celor arătate, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantei.
Având în vedere că pârâtul V. V. nu a achitat diferența de onorariu expert, instanța va dispune obligarea acestuia, prin hotărârea de față să plătească în contul expertului contabil, suma de 400 lei cu acest titlu.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta V. C., criticând sentința și susținând că în mod greșit a fost obligată la plata sumelor de 7066,42 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere aferente perioadei 03._ și 12.198,15 lei penalități de întârziere aferente perioadei 07._ în condițiile în care expertul contabil a stabilit că s-au achitat sumele de 3700 lei la cheltuieli de întreținere în perioada 03._ și 20.988,25 lei la penalități de întârziere în perioada 01._.
Solicită recurenta, în consecință, admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul de a fi obligată la plata sumei de 3597 lei cu titlu de debit.
Intimata Asociația de proprietari . întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că debitele restante se datorează neachitării la timp a contravalorii utilităților consumate, acestea achitându-se greu și numai prin executorul judecătoresc.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Asociația de proprietari . în judecată pe pârâții V. V. și V. C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 7.297,39 lei cheltuieli de întreținere aferente perioadei: 03._ și 13.421,07 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 09._.
Prin sentința pronunțată de prima instanță a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și respinsă acțiunea reclamantei pentru obligarea pârâților la plata penalităților aferente perioadei 09._ și perioadei: 03._, pentru autoritate de lucru judecat, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari . cu pârâții V. C. și V. V., fiind obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 7066,42 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere aferente perioadei: 03._ și 12.198,15 lei penalități de întârziere aferente perioadei: 07._.
Pârâta-apelantă V. C. a invocat prin motivele apelului faptul că sumele stabilite ca și obligație de plată sunt incorecte.
Tribunalul reține faptul că suma de 12.198,15 lei penalități de întârziere a fost calculată pentru perioada 07._ în contextul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea referitoare la plata penalităților, deși aceasta se impunea a fi respinsă doar în parte și, evident, admisă în parte. Are în vedere instanța faptul că perioada pentru care se solicită penalitățile este 07._ și acțiunea a fost introdusă la instanță la data de 24.08.2012. La dosar a fost depusă însă declarația dată de pârât din data de 13.11.2009 (fila 4 dosar fond), în sensul recunoașterii debitelor, recunoaștere care are efect întreruptiv de prescripție pentru debitele datorate pe ultimii trei ani anterior recunoașterii, adică pentru debitele aferente perioadei 09._, neavând acest efect pentru debitele datorate anterior celor trei dinaintea recunoașterii. Instanța a avut în vedere în acest sens și disp. legale vizând data scadenței sumelor de plată și data de la care se pot percepe penalitățile și deci solicita în instanță, moment de la care se naște dreptul la acțiune, prevăzute de disp. art. 49 alin 2 din legea 230/07: „Termenul de platã a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunarã de platã, este de maximum 20 de zile calendaristice”, și disp. art. 49 alin 1 teza a II a: „Penalizãrile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai dupã o perioadã de 30 de zile care depãșește termenul stabilit pentru platã, fãrã ca suma penalizãrilor sã poatã depãși suma la care s-au aplicat.”
Prin urmareinstanța, subsecvent admiterii recursului și casării în parte a sentinței, va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere aferente perioadei 07._ și va respinge această cerere ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pe cale de consecință, pe fondul cauzei, Tribunalul are a analiza corectitudinea sumelor reținute de prima instanță cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 03._ și cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 09._.
Reține Tribunalul faptul că prima instanță s-a bazat la pronunțarea soluției strict pe concluziile expertizei contabile efectuate în cauză de expert contabil I. L.. Analizând modul de calcul prezentat de expert Tribunalul reține însă faptul că expertiza nu a elucidat concret care este debitul datorat cu titlu de cheltuieli de întreținere de pârâți pentru perioada 03._ și cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 09._, nu s-au reținut la calculul efectuat toate plățile făcute de pârâți cu titlu de penalități de întârziere strict pentru perioada din prezentul litigiu, urmând a dispune reținerea cauzei în rejudecare pentru efectuarea unei expertize contabile care să stabilească debitul pârâților față de reclamantă cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 03._ și cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 09._, cu luarea în considerare a tuturor sumelor achitate în contul acestor debite de către pârâți.
De asemenea, se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la excepția autorității de lucru judecat și obligația de plată a diferenței onorariu expert și se va acorda termen la data de 31.03.2015 în rejudecarea cauzei pentru efectuarea unei expertize contabile.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul formulat de pârâta V. C. împotriva sentinței civile nr. 5365/10.04.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o casează în parte, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere aferente perioadei 07._ și respinge această cerere ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Reține cauza în rejudecare pentru efectuarea unei expertize contabile care să stabilească debitul pârâților față de reclamantă cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 03._ și cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 09._.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la excepția autorității de lucru judecat și obligația de plată a diferenței onorariu expert.
Acordă termen la data de 31.03.2015, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D. B.I.E. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/19.02.2015
Jud. fond M. G. T.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 232/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
