Reziliere contract. Decizia nr. 248/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 736/286/2012
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Februarie 2015
Președinte - M. S.
Judecător G. C.
Judecător O. L.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 248/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent I. S. și pe intimat B. Ș. D., intimat B. M., intimat I. M., intimat I. M., intimat B. G., intimat B. G., având ca obiect reziliere contract vânzare - cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 16.02.2015 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.174/29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanții I. S., domiciliat în ., jud.Iași, și I. N.,, cu ultimul domiciliu în ., jud.Iași, și continuată de reclamantul I. S. și I. M., domiciliată în ., jud.Iași, în calitate de moștenitori ai defunctei I. N., în contradictoriu cu pârâții B. C. și B. G., ambii domiciliați în Iași, ., ..B, ., jud.Iași.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională astfel cum a fost precizată.
Ajutorul public judiciar acordat prin încheierea de ședință din data de 11.01.2013 rămâne în sarcina statului.
Compensează cheltuielile de judecată solicitate de părți. ”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.09.2012 sub nr._, reclamanții I. S. și I. N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. C. și B. G., rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.4755/06.12.2007, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4755/06.12.2007 au vândut pârâților suprafața de 2952 m.p. teren situat în intravilanul satului Măcărești, ., formată din suprafața de 1046 m.p. cu destinația curți construcții și 1906 m.p. teren arabil și locuința C1 în suprafață de 86 m.p. cu anexa C2 în suprafață de 30m.p., înscrisă în CF nr.314 a localității P. cu numărul cadastral 407, reclamanții rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra întregului mobil.
Susțin reclamanții că prețul vânzării a fost declarat la suma de 39.200 lei, menționându-se în contract că ar fi primit suma de 5.000 lei, lucru care nu s-a întâmplat, iar pentru diferența de 34.200 lei cumpărătorii s-au obligat la a da întreținere constând în alimente, îmbrăcăminte, medicamente și asistență medicală, iar la deces de a –i înmormânta pe vânzători, respectând toate obiceiurile orânduite de biserică, cumpărătorii intrând în stăpânirea de drept a imobilului la data încheierii contractului, iar în stăpânirea de fapt la data încetării dreptului de uzufruct viager.
Arată reclamanții că după ce pârâții s-au văzut stăpâni pe avere s-au comportat ca niște proprietari de fapt și nu au contribuit cu nimic la întreținerea lor, nu le-au purtat de grijă și nu i-au ajutat la muncile terenului, nefăcând altceva decât să vină să ia produse agricole, păsări și alte alimente. Susțin reclamanții că au fost deseori în nevoie, I. N. fiind grav bolnavă de ciroză hepatică umedă, dar pârâții nu i-au ajutat nici măcar cu o pastilă, nefăcând decât să le ia bunurile, să-i exploateze, viața lor fiind pusă în pericol și fiind nevoiți să apeleze la alte persoane.
În drept reclamanții au invocat dispozițiile art.1639 ș.u. din Codul civil de la 1864 și art.6 alin.6 și art.1549 din Codul civil din 2009.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar în copie contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.4755/06.12.2007.
La data de 25.10.2012 pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii principale, iar în subsidiar, dacă se va admite acțiunea reclamanților, să fie obligați aceștia la plata sumei de 25.089 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere (mâncare, haine, medicamente) prestată reclamanților în perioada ianuarie 2008- septembrie 2012, a taxelor și impozitelor plătite la bugetul local aferente imobilului în anii 2008-2012, taxelor notariale și a taxelor aferente întocmirii documentației în vederea întabulării imobilului, a cheltuielilor făcute cu tratamentul medicamentos al reclamantei în perioada februarie 2010-septembrie 2012, precum și contravaloarea cheltuielilor făcute cu înmormântarea reclamantei I. N., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâții au arătat că la data de 06.12.2007 între reclamanți și ei a intervenit contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.4755/06.12.2007, taxele și impozitele aferente imobilului de la data autentificării contractului și până la data prezentei cereri fiind suportate de pârâți, tot la fel fiind suportate și onorariul notarului și cheltuielile de autentificare.
Susțin pârâții că transmiterea proprietății s-a făcut cu obligația pentru dobânditori de a presta întreținere pe tot timpul vieții reclamanților, constând în alimente, medicamente, îmbrăcăminte, asistență medicală și îngrijire, iar în caz de deces și contravaloarea cheltuielilor de înmormântare. Arată pârâții că timp de 5 ani au acordat întreținere zi de zi reclamanților și au suportat din bugetul propriu cheltuielile necesare cu întabularea imobilului, dar din septembrie 2012 reclamantul I. S. a început în mod sistematic să refuze întreținerea.
Pârâții au invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată raportat la art.2 alin.1 lit.e și alin.1 ind.1 din Legea nr.146/1997; excepția lipsei calității de reprezentant al apărătorului C. E. pentru reclamanta I. N. întrucât nu există nici un contract de asistență juridică încheiat între avocat și reclamantă, în perioada anterioară decesului aceasta neputând vorbi, nemaifiind coerentă în gândire, nu se mai putea deplasa și era internată în spital la data introducerii acțiunii; excepția nulității cererii de chemare în judecată raportat la reclamanta I. N. întrucât nu a fost semnată personal de reclamantă sau prin mandatar convențional, excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei I. N. întrucât aceasta a decedat la data de 08.10.2012.
Pe fondul cauzei pârâții au arătat că părțile au convenit ca întreținerea să fie asigurată în natură, iar de la momentul încheierii contractului și până în luna septembrie 2012 nu au existat neînțelegeri între părți, pârâții asigurându-le zilnic mâncare caldă reclamanților pe care o preparau fie la domiciliul lor, fie la domiciliul celor întreținuți, aceștia fiind persoane foarte pretențioase în ce privește meniul zilnic, pârâții fiind nevoiți să prepare altă mâncare când ajungeau la domiciliul acestora, cheltuind pentru hrana zilnică minim 240 lei. Mai arată pârâții că reclamanții, fiind persoane în vârstă, aveau nevoie și de tratament medicamentos permanent, precum și vizite la medic și internări în spital, iar pârâții îi duceau la medic sau acesta se ducea la domiciliul lor, iar contravaloarea medicamentelor erau suportată de pârâți.
Susțin pârâții că reclamanta I. N. a fost grav bolnavă, suferind de ciroză hepatică umedă, starea sa înrăutățindu-se rapid, motiv pentru care în perioada februarie 2010- septembrie 2012 a fost internată în repetate rânduri în spital la Iași, iar pârâta B. C. s-a ocupat permanent de îngrijirea ei, uneori fiind nevoită să se interneze și ea împreună cu reclamanta pentru a-i acorda îngrijirea necesară. Arată pârâții că în această perioadă au cheltuit cu tratamentul reclamantei minim 1.000 lei, fără a lua în calcul sumele achitate pe mijloacele de transport (taxi), pentru că reclamanta, fiind slăbită, nu se putea deplasa singură sau cu mijloacele de transport în comun.
Mai susțin pârâții că de la data încheierii contractului le-au făcut reclamanților permanent curățenie în casa în care locuiesc, cumpărând combustibil pentru încălzirea locuinței, achitând costul buteliilor de aragaz și a energiei electrice și achitând taxele și impozitele aferente imobilului.
Arată pârâții că au văruit casa reclamanților în interior și în exterior, au refăcut gardul ce împrejmuia imobilul, au refăcut și acoperit cu tablă nouă paravanul casei de locuit, cheltuind în acest sens aproximativ 600 lei.
Susțin pârâții că nu au avut nici un moment intenția de a se muta în casa reclamanților și nici nu s-au sustras de la executarea obligației de întreținere, întrucât în cazul în care nu ajungeau personal în casa reclamanților pentru a le asigura cele necesare le dădeau bani, ei îndeplinind obligația în mod continuu și după nevoile reclamanților până când aceștia au refuzat să mai primească întreținere și să-i lase în casă, situația înrăutățindu-se mai ales după decesul reclamantei, când reclamantul I. S., sub influența băuturilor alcoolice, a refuzat sprijinul pe care îl acordau. Arată pârâții că reclamantul și-a schimbat atitudinea ca urmare a influenței unei fiice care s-ar fi oferit să-l întrețină.
În drept pârâții au invocat dispozițiile art.115-119 Cod proc.civ.
Pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod proc.civ.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu 1.615 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței . nr._/14.12.2012 și 5 lei timbru judiciar.
Pârâții au depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: carte de identitate, certificat de naștere, cupon de pensie, certificat de căsătorie, grafic rambursare, chitanțe, extras de carte funciară, bonuri fiscale, rețetă medicală, bilete de externare, scrisori medicale, certificat medical constatator al decesului, factură.
La data de 23.11.2012 reclamantul I. S. a depus la dosar precizări prin care a arătat că valoarea obiectului cererii principale este de 25.000 lei, iar sumele pretinse de pârâți nu sunt reale, niciodată neprimind nimic de la pârâți. Susține reclamantul că a achitat cu bani proprii toate bunurile, avansând bani pentru întreținerea lui și a soției sale, iar cheltuielile pentru înmormântare în cuantum de 5.000 lei și cele pentru praznice în cuantum de 4.000 lei au fost achitate tot de el.
Mai arată reclamantul că la imobil nu s-au efectuat nici un fel de îmbunătățiri în suma de 6000 lei, contravaloarea gardului și a zugrăvelii fiind suportată de el și soția lui, tot ei achitând și contravaloarea taxelor și impozitelor.
Susține reclamantul că el și soția lui aveau nevoie și el are nevoie în continuare de a fi sprijinit printr-o grijă personală zilnică, să i se facă de mâncare și să fie hrănit, spălat, îngrijit, sprijinit medical, iar pârâții nu locuiesc cu el și nici nu îl vizitează.
La data de 23.11.2012, pârâții au depus la dosar precizări prin care au arătat că suma de 25.089 lei solicitată pe cale reconvențională se compune din: 16.180 lei cheltuieli de întreținere în perioada ianuarie 2008- septembrie 2012 din care 13.680 lei cheltuieli cu hrana zilnică, 1.500 lei cheltuieli cu îmbrăcămintea și 1.000 lei contravaloare medicamente; 1.200 lei contravaloarea televizorului, mașinii de spălat și a frigiderului; 5.000 lei reprezentând avans la contract; 784 lei contravaloare taxe notariale; 1325 lei cheltuieli efectuate cu înmormântarea și 6.000 lei contravaloare îmbunătățiri la care se adaugă valoarea taxelor și impozitelor achitate și suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli pentru praznicul de 40 de zile.
La data de 14.12.2012, reclamantul I. S. a arătat că întrucât soția sa a decedat solicită că acțiunea să fie continuată de el și de numita I. M. în calitate de moștenitori ai defunctei I. N..
Prin încheierea de ședință din data de 11.01.2013 instanța a încuviințat cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul I. S. pe care l-a scutit de plata a 90% din taxa de timbru în cuantum de 1.611 lei aferentă cererii principale, iar diferența de 10% a fost achitată de reclamant prin chitanța . nr._/25.01.2013 împreună cu timbrul judiciar de 5 lei.
La termenul din data de 01.02.2013 pârâții au învederat că nu înțeleg să mai susțină excepțiile invocate prin întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu martori și proba cu interogatoriu.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul intitulat „contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere” și autentificat sub nr.4755/06.12.2007 la B.N.P.Asociați V. D. și I. M., reclamantul I. S. și defuncta I. N. au transmis către pârâți dreptul de proprietate asupra imobilului compus din terenul de 2952 m.p. teren situat în intravilanul satului Măcărești, ., format din suprafața de 1046 m.p. cu destinația curți construcții și 1906 m.p. teren arabil și locuința C1 în suprafață de 86 m.p. cu anexa C2 în suprafață de 30m.p., înscrisă în CF nr.314 a localității P. cu numărul cadastral 407, rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra întregului mobil, pentru suma de 5.000 lei și prestarea întreținerii de către pârâți constând în alimente, îmbrăcăminte, medicamente și asistență medicală, iar în caz de deces, asigurarea cheltuielilor de înmormântare și a parastaselor.
La data de 07.10.2012 a decedat numita I. N., conform certificatului de deces . nr._, lăsând în calitate de moștenitori pe reclamanții I. S. și I. M. și pârâta B. C..
În ceea ce privește dispozițiile de drept ., instanța constată că potrivit art.6 alin.3 din Codul civil din 2009, actele juridice nule sau anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori după caz eficace potrivit dispozițiilor legii noi. În consecință, având în vedere că în cauză convenția intervenită între părți s-a încheiat înainte de data intrării în vigoare a Codului civil din 2009 (01.10.2011) și se pune în discuție eficacitatea contractului, raportul juridic dintre părți este supus dispozițiilor Codului civil de la 1864.
Pentru a da verifica convenția încheiată între părți, trebuie stabilită natura juridică a acesteia și efectele juridice care îi sunt aplicabile.
În acest sens, calificarea juridică a contractului se face în funcție de obligația principală - scopul principal urmărit de părți la încheierea lui - care în cauza de față este prestarea întreținerii ( procurarea hranei, a îmbrăcămintei, a medicamentelor etc), prestația în bani (5.000 lei) stabilită în înscris ca parte din prețul vânzării reprezentând mai puțin de jumătate din valoarea reală a imobilului (39.200 lei). În ceea ce privește dreptul de uzufruct viager, acesta este un drept real pe care proprietarul unei construcții poate să și-l rezerve la momentul încheierii convenției, fără ca el să afecteze natura juridică a acordului de voință intervenit între părți. Față de aceste considerente, instanța urmează, în baza art. 977 Cod civil, să constate că între părți a intervenit cu contract de întreținere prin care dreptul de proprietate asupra imobilului s-a transmis în schimbul prestării întreținerii și a unei sume de bani.
Având în vedere că întreținerea este sub imperiul Codului civil de la 1864 un contract nenumit ( nereglementat de prevederile legale), instanța constată că sunt aplicabile cu prioritate regulile generale din materia dreptului obligațiilor, fiindcă reglementarea prevăzută pentru contractul de rentă viageră ( art.1639 și urm. Cod civil) cu care întreținerea prezintă cele mai multe asemănări, este o reglementare specială, care trebuie să fie aplicată numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege ( interpretare restrictivă).
Din calificarea juridică a convenției ca fiind un contract de întreținere rezultă că neîndeplinirea unei obligații decurgând din aceasta va putea atrage ca sancțiune rezoluțiunea contractului, și nu rezilierea, care presupune ca obligațiile ambelor părți contractante să aibă caracter succesiv. Or, în contractul de întreținere transferul dreptului de la creditor la debitor se produce „uno ictu”, iar în caz de neexecutare, contractul se desființează și bunul ( sau altă prestație) se redobândește cu efect retroactiv. Exonerarea creditorului de a restitui valoarea întreținerii prestate sau a debitorului de a restitui contravaloarea folosinței bunului reprezintă excepții de la principiul „restitutio in integrum”, justificate prin caracterul aleatoriu al contractului. Ca atare, în baza art.84 Cod proc.civ de la 1865, instanța va califica cererea de chemare în judecată ca fiind o acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere, urmând să analizeze această cauză în raport de dispozițiile art.1020 cod civil de la 1864.
Instanța reține că unul din creditorii obligației de întreținere, respectiv I. N., a decedat, dar întrucât obligația de întreținere este indivizibilă atât activ, cât și pasiv, urmând să se stingă la moartea celui din urmă creditor, urmează să se pronunțe cu privire la rezoluțiunea întregului contract.
Pentru a opera rezoluțiunea, trebuie îndeplinite cumulativ 3 condiții: să existe o convenție legal încheiată, una dintre părți să refuze îndeplinirea obligației ce-i revine din contract și debitorul să fie pus în întârziere.
În ce privește această ultimă condiție, datorită caracterului alimentar al prestației din contractele de întreținere și care trebuie să fie efectuată în mod succesiv, în general termenele stipulate pentru executare au caracter esențial, debitorul fiind de drept în întârziere, așa cum prevede art.1079 pct.3 Cod civil de la 1864, și în caz de neexecutare, creditorul poate cere rezoluțiunea fără a se putea da debitorului termen de grație pentru plată.
Pe de altă parte, dacă există o pluralitate de creditori, obligația de întreținere este indivizibilă, ea nefiind considerată îndeplinită dacă nu s-a executat, integral, fată de toți creditorii, iar neexecutarea față de unul din aceștia poate determina rezoluțiunea în întregime a contractului, iar nu „pro parte”, respectiv pentru cota parte din bun ce a aparținut creditorului față de care obligația nu a fost executată.
Din declarațiile martorei R. M.- vecină cu pârâții -instanța reține că pârâta B. C. mergea zilnic la părinții săi, aducându-le toate cele necesare, relațiile dintre părți fiind bune până la decesul defunctei I. N.. De asemenea, martora a declarat că numita I. N. a fost bolnavă în ultima perioadă a vieții și a stat mult timp în spital, de ea ocupându-se pârâții, că aceasta a locuit temporar și în casa pârâților, perioadă în care martora a stat de vorbă cu ea, că pârâții au achiziționat tablă și scândură pentru casa părinților, că s-au ocupat de înmormântarea mamei pârâtei, martora mergând împreună cu pârâta să cumpere cele necesare.
Susținerile martorei se coroborează parțial cu răspunsul reclamantei I. M. din care rezultă că relațiile dintre părți s-au deteriorat în august 2012 (la aproape 5 ani de la încheierea contractului), cu răspunsul reclamantului I. S. la interogatoriu din care rezultă că pârâții i-au adus scândură pentru repararea unei părți din gard, dar mai ales cu înscrisurile depuse la dosar. Astfel, din biletele de externare depuse la dosar de pârâți rezultă că în perioada noiembrie 2011- septembrie 2012 numita I. N. a stat de nenumărate ori în spital pentru perioade de cel puțin o săptămână (și nu o zi cum susțin reclamanții), că au fost achiziționate medicamente, alimente și combustibil, bonurile fiscale aflându-se în posesia pârâților, ceea ce prezumă până la proba contrară că pârâții au fost cei care au achitat contravaloarea lor. De asemenea, pârâții au depus la dosar bonuri fiscale din care rezultă că la o zi după decesul numitei I. N. s-au făcut cumpărături constând în achiziționarea de bunuri necesare unei slujbe de înmormântare (cozonaci, carne, etc.), inclusiv sicriu, iar ulterior, la aproximativ o lună de zile, s-au achiziționat pomeni, colaci și alte bunuri pentru parastas.
Depoziția martorului I. A. va fi înlăturată, instanța apreciind că aceasta este lipsită de credibilitate, având în vedere că martorul a relatat inițial că obișnuia să-i viziteze pe reclamant și soția sa aproape zilnic, după care a revenit și a arătat că nu a vorbit aproape niciodată cu reclamantul, considerându-l un „om răutăcios”.
De asemenea, instanța va înlătura susținerile martorilor F. E. și P. E. apreciind că acestea nu reflectă adevărul. Astfel, ambele martore au declarat că defuncta I. N. nu era internată în spital decât pentru o zi, deși în cauză s-a demonstrat că internarea dura de regulă o săptămână. De asemenea, martorele au declarat că pârâții nu au contribuit cu nimic la cheltuielile de înmormântare, deși din probele administrate în cauză rezultă contrariul. Astfel, martora F. E. a declarat că nepotul reclamantului, I. C. a achiziționat cele necesare pentru înmormântare și praznic, deși pârâții au demonstrat că sunt în posesia bonurilor din care rezultă că s-au făcut diverse cumpărături pentru slujba de înhumare și praznic. De asemenea, martora F. E. a susținut că la casă nu s-au făcut reparații, deși chiar reclamantul recunoaște că pârâții i-au dat scândură pentru a repara o parte din gardul casei. Mai mult, instanța apreciază că susținerile reclamantului I. S. și declarațiile martorilor propuși de reclamanți sunt contradictorii și în consecință nu apar ca fiind credibile. Astfel, reclamantul susține că relațiile dintre el și pârâți nu erau bune întrucât pârâții nu își îndeplineau obligația de întreținere, dar cu toate acestea, martorii propuși de el afirmă că reclamantul a fost cel care a dat bani pârâților pentru a cumpăra cele necesare înmormântării și parastasului, fiind greu de crezut că pe fondul unor grave neînțelegeri așa cum susține reclamantul că ar fi existat acesta ar mai fi dorit să apeleze la pârâți pentru ajutor, cu atât mai mult cu cât reclamantul ar fi putut beneficia de ajutorul exclusiv al celeilalte fiice ale sale.
Împrejurarea că după decesul numitei I. N. relațiile dintre părți s-au deteriorat nu poate avea efect asupra valabilității contractului de întreținere deoarece neînțelegerile nu s-au datorat culpei pârâților. Astfel, data decesului defunctei I. N. este apropiată momentului la care prezenta acțiune a fost introdusă pe rolul instanței, fiind evident că pornirea unui proces determină o stare de tensiune între părțile în litigiu. Cu toate acestea, pârâții au dovedit că participat la înmormântare și la praznic și că au contribuit la cheltuielile determinate de înhumare și parastas.
În consecință, având în vedere că din probele administrate în cauză s-a dovedit că pârâții au prestat întreținere pentru reclamantul I. S. și soția sa, instanța, în baza art.1020 din Codul civil din 1864 va respinge ca neîntemeiată cererea principală.
Întrucât cererea principală va fi respinsă și convenția nu va fi desființată, instanța va respinge și cererea reconvențională formulată de pârâți.
În baza art.19 din O.U.G. nr.51/2008, suma de 1450 lei de care reclamantul a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar prin încheierea de ședință din data de 11.01.2013 va rămâne în sarcina statului.
În baza art.274 alin.1 Cod proc. civ., instanța va compensa cheltuielile de judecată solicitate de părți.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii de fond și rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Arată recurentul că intimați nu au acordat îngrijirea necesară atât acestuia cât și soției sale, cum s-au obligat conform contractului. De asemenea, consideră că prima instanță a interpretat eronat materialul probator, toate cheltuielile necesare pentru înmormântarea soției sale și parastasele ulterioare, fiind suportate de acesta și de numiții I. M. și I. C., fiică ți nepot, care locuiesc alături de acesta.
Intimații au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
În faza recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de recurs și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin cererea adresată primei instanțe reclamanții I. S. și I. N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. C. și B. G., rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.4755/06.12.2007, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că în mod corect, prima instanță a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, în condiții în care prin probatoriul administrat în cauză s-a dovedit că pârâții au prestat întreținere pentru reclamantul I. S. și soției sale.
Cu privire la criticile aduce hotărârii primei instanțe, Tribunalul le constată ca fiind nefondate, prima instanță prezentând o argumentație elaborată a considerentelor care au fost avute în vedere pentru a înlătura depozițiile martorilor I. A., F. E. și P. E. pe considerentul că acestea nu reflectă adevărul.
De asemenea, deși în motivele de recurs se prezintă critici pentru reținerea declarației martorei R. M., Tribunalul constată că acestea au caracterul unor simple afirmații, în condițiile în care susținerile martorei se coroborează cu răspunsul reclamantului I. S. la interogatoriu din care rezultă că pârâții i-au adus scândură pentru repararea unei părți din gard, dar mai ales cu înscrisurile depuse la dosar.
În plus, referitor la mențiunile din bonuri în sensul că ar fi fost achiziționate produse care erau folosite pentru nevoile personale ale intimaților, instanța de recurs constată că, pe lângă faptul că această susținere nu se poate confirma în baza probelor cauzei, acesta nu este suficientă pentru a face dovada certă că intimații nu și-au respectat obligația de întreținere a recurentului și a soției acestuia, având în vedere întregul material probator.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de formulat de reclamantul I. S. împotriva sentinței civile nr.174 din 29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul I. S. împotriva sentinței civile nr.174 din 29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o menține.
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2015.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | Judecător, O. L. |
Grefier, A. M. |
Red./tehnored G.C.
2ex/22.04.2015
Jud. fond G. R. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 232/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 221/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
